Pe scurt, a existat o oarecare claritate în întreaga lume, timp de câteva zile, că acest pogrom a depășit toate liniile și că Hamas trebuia înlăturat de la putere în Gaza. Dar efortul de a realiza acest lucru a devenit dezordonat și catastrofal, exact după planul Hamas și al iranienilor (despre care am avertizat AICI). Hamas este înrădăcinat printre civili și se ascunde – împreună cu zecile de ostatici israelieni pe care îi ține – în tuneluri. Israelul nu neagă cu fermitate afirmațiile conform cărora contraatacul său a ucis 15.000 de oameni, spunând doar că o treime erau „luptători” Hamas.
Este un pariu bun că Hamas este mulțumit de carnagiu. Numărul mare de morți din Gaza deschide ușa unui atelier al diavolului de falsă echivalență jihadistă. Când totul se reduce la „narațiuni”, Hamas îi poate prezenta pe toți ca niște sălbatici. În ochii multora care își iau știrile de pe TikTok, Hamas este sălbaticul preferat, deoarece palestinienii sunt „oprimați”. Mulți palestinieni sunt deznădăjduiți de amețiții de occidentali care cred că Hamas îi reprezintă.
De asemenea, în zadar se va sublinia că progresiștilor occidentali a părut să le pese puțin de pierderea probabil mai mare de vieți nevinovate în campania condusă de SUA de a dezrădăcina în mod similar teroriștii Statului Islamic din Irak și Siria. Sau despre războaiele mult mai mortale din Sudan și Africa centrală. Sau oprimarea șocantă și sistematică a palestinienilor din Liban și Siria (unde guvernele arabe încă refuză să acorde cetățenie și servicii descendenților refugiaților de la o aruncătură de băț, peste graniță de ceea ce este acum Israel). Nici măcar agresiunea criminală vicioasă a Rusiei, în Ucraina, nu a părut să anime în mod perceptibil „progresistele” inimi sângerânde.
Poate că asta se datorează faptului că Occidentul sprijină Ucraina.
Pentru că una dintre ciudățeniile stângii progresiste și ale tinerilor care se îndreaptă spre ea este faptul că are puțină apreciere pentru avantajele și libertățile – liberalism, piețe libere, democrație și umanism secular – care îi permit propriile experimente și agitații. Opoziția lor față de Israel este un proxy pentru opoziția lor față de propriile lor societăți.
Este complicat, desigur. Obsesia pentru politicile identitare, atât de supărătoare pentru un liberal, provine din rușinea de înțeles față de faptul că o mare parte din Occident – întregul sistem din Americi și Oceania și jefuirea de către Europa a unei mari părți a planetei – a fost construită pe colonizarea albă. Impulsul care a rezultat pentru „decolonizare” a echivalat cu impunerea diversității din consiliile de administrație până în redacțiile de știri, de-a lungul fostului patriarhat; „decolonizare” pe care unii o pot sprijini ca justiție sau o pot opune ca anti-meritocratică.
Oricum, acum se năpustesc asupra Israelului pentru că îl consideră un proiect colonial care încă poate fi oprit – o țară întreagă care poate fi anulată, dacă vreți. Acesta este sensul sloganului acum devenit cunoscut – „de la râu la mare”: eliminarea Israelului și expulzarea evreilor săi.
Există o mulțime de argumente despre motivul pentru care acest lucru este greșit. De când Homo erectus a ieșit din Africa în Europa, aproape fiecare țară este produsul cuceririi și al nedreptății. A nu ști că acest lucru, este infantil; a te lua numai de Israel, este nedrept.
Mai mult decât atât, chiar dacă Israelul a fost creat de o mare migrație evreiască, acesta a fost într-o patrie ancestrală în care trăiseră evrei, ceea ce nu se poate spune despre sosirea anglo-ului în Australia și Noua Zeelandă sau despre invazia iberică din America Centrală și de Sud. De asemenea, nu este ceva ce se poate spune despre invazia arabă a Levantului din secolul al VII-lea – care include Țara Sfântă – ca parte a expansiunii islamice în războaiele arabo-bizantine.
Nimic din toate acestea nu este de interes pentru ignoranții – din Vest și din Orientul Mijlociu – care îi sfătuiesc acum pe israelieni „să se întoarcă pur și simplu în țările lor de origine”.
Marea majoritate a celor 7 milioane de evrei din Israel s-au născut acolo. Țările din care strămoșii lor au venit în Israel, în unele cazuri, includ țări arabe care rămân inospitaliere pentru evrei, cum ar fi Iran, Siria, Irak și Yemen. În multe cazuri, acești strămoși au fost alungați din acele țări, iar proprietățile lor au fost furate. Acum populația este atât de amestecată încât puțini evrei israelieni mai au o „țară de origine”.
Oricum, palestinienii au observat zeigeistul global și le întărește atitudinile. Un șocant sondaj recent a arătat că trei sferturi dintre ei susțineau masacrul din 7 octombrie și proporții similare resping orice acomodare cu Israelul și caută un stat palestinian în locul Israelului, nu lângă acesta.
Așa arată nebunia. Dar aceasta nu este o problemă care poate fi ignorată. Hamas trebuie înlăturat de la putere în Gaza – nu există altă cale. Dar după aceea, Israelul trebuie să găsească o modalitate de a divorța de palestinieni. Lumea ar trebui să facă eforturi pentru acest lucru și ar trebui să investească timp, energie și tezaur în pacificarea palestinienilor.
Pentru că dezastrul din Palestina hrănește o fiară care ar putea deveni o problemă globală majoră.
Războiul dintre Israel și Hamas arată cât de vitală este mass-media globală în timp de război
