<< Putin știe că pentru Ucraina va extrem de dificil să cadă de acord cu condițiile sale și că un refuz face probabil ca SUA să suspende din nou livrările de arme și schimbul de informații, ca pedeapsă >>, scrie jurnalistul Marc Champion, într-o analiză publicată de Bloomberg.
<< În cartea sa, The Art of the Deal , Trump a dat un sfat cu care oricine a fost nevoit vreodată să negocieze ceva ar fi de acord: „Să știi când să te ridici de la masă”. Când vine vorba de acordul parțial de încetare a focului pe care încearcă să-l încheie cu Rusia în Marea Neagră, a sosit momentul.
O analiză a declarațiilor emise de SUA și Rusia după ce s-a presupus că s-a ajuns la un acord arată clar că acest lucru nu s-a întâmplat. Chiar și Trump și-a exprimat o rară frustrare față de tactica lui Vladimir Putin de a adăuga o serie de condiții prealabile la presupusul său „da”. „Este posibil să tragă de timp”, a spus el într-un interviu pentru Newsmax, continuând să-și amintească cum și el obișnuia să facă același lucru atunci când nu era sigur că dorea cu adevărat să încheie o înțelegere.
Aceasta este cea mai blândă interpretare. Realitatea este că negociatorii americani sunt manipulați. După cum a raportat Bloomberg News, Kremlinul vede acordul pentru asigurarea navigației sigure în Marea Neagră ca pe o modalitate de a sparge regimul de sancțiuni internaționale care i-a paralizat economia și veniturile de la începutul invaziei în Ucraina, din februarie 2022. Un al doilea obiectiv este să divizeze alianța occidentală care s-a unit împotriva sa.
Putin știe că pentru Ucraina va extrem de dificil să fie de acord cu condițiile sale și că un refuz face probabil ca SUA să suspende din nou livrările de arme și schimbul de informații ca pedeapsă, permițând astfel noi progrese ale Rusiei pe câmpul de luptă. De asemenea, el știe că majoritatea liderilor europeni vor rezista ridicării sancțiunilor. Unii au afirmat deja acest lucru în mod explicit, insistând că sancțiunile impuse pentru a pedepsi invazia lui Putin ar trebui ridicate doar atunci când acesta o va încheia.
Cheia este că Trump are nevoie de cooperarea Europei pentru a îndeplini o parte dintre aceste condiții, în special restabilirea accesului băncilor rusești la sistemul internațional de compensare financiară SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication), cu sediul la Bruxelles.
Astfel, administrația SUA trebuie acum să decidă dacă acceptă condițiile Rusiei și intră în conflict direct cu Europa sau dacă le respinge și încearcă să îl preseze pe Putin în moduri pe care a evitat să le folosească până acum. Înfruntarea Europei ar deveni rapid urâtă, mai ales pentru bătrânul continent, deoarece Ungaria ar putea, în cele din urmă, să blocheze reînnoirea legislației sancțiunilor Uniunii Europene, care exclude majoritatea băncilor rusești de la SWIFT. Fără îndoială, și alții ar urma exemplul prim-ministrului Viktor Orban, pentru a-și relua legăturile economice cu Moscova.
Există mai multe motive pentru ca Trump să se retragă. Primul este că acest acord nu este nimic mai mult decât un amuse-bouche înaintea încetării focului pe câmpul de luptă, care contează cu adevărat. În vestul Mării Negre, luptele sunt deja foarte reduse, deoarece Ucraina a alungat marina Rusiei din zonă. Exporturile de cereale ale Ucrainei sunt aproape de nivelurile de dinainte de război, iar cele ale Rusiei sunt chiar mai mari. Este adevărat că o încetare a focului pentru transportul maritim ar reduce costurile de asigurare pentru ambele părți, dar aceste câștiguri ar fi marginale.
Oficialii ucraineni spun, de asemenea, că nu este clar pentru ei dacă acordul convenit între SUA și Rusia ar acoperi și Mykolaiv, un important port maritim la gura râului Bug, care a fost închis de la începutul războiului, sau infrastructura portuară în general — și nu doar transportul maritim. Prin urmare, acest acord maritim este lipsit de substanță.
Condițiile impuse de Rusia, în schimb, ar avea un impact semnificativ. Acest lucru nu se datorează, așa cum sugerează declarația Rusiei, ridicării sancțiunilor asupra produselor agricole și a posibilității Rusiei de a le tranzacționa. Produsele alimentare sunt deja exceptate și circulă liber. Ceea ce ar face aceste condiții ar fi să permită băncilor și companiilor rusești sancționate să își reia operațiunile de finanțare pe scară mai largă, inclusiv pentru efortul de război al Rusiei în Ucraina. Tot ce ar trebui să facă este să pretindă că sunt „implicate” în comerțul cu produse alimentare.
Un al doilea motiv pentru a se retrage este că, încă o dată, condițiile lui Putin ar însemna să se cedeze ceva fără a obține nimic în schimb atunci când vine vorba de negocierea sfârșitului războiului, ștergând de această dată și o mare parte din influența lui Trump de a obține chiar și o încetare a focului dezechilibrată — pe care pare să o prefere — într-o încercare de a reseta relațiile SUA-Rusia. Relaxarea sancțiunilor este cel mai puternic atu pe care îl are; oferind acces la SWIFT, Trump ar renunța la o mare parte din acesta înainte ca discuțiile despre o încetare substanțială a focului să fi început măcar.
Mai mult, Putin a reușit să ambaleze încetarea focului din Marea Neagră împreună cu una pentru a pune capăt atacurilor aeriene asupra infrastructurii energetice, ceea ce înseamnă că un al doilea aperitiv pentru o încetare a focului la sol este acum, de asemenea, supus listei de condiții impuse de Putin. Nu este de mirare, așadar, că reacția din Ucraina față de aceste negocieri în desfășurare a variat de la neîncredere la furie.
Există un alt sfat foarte relevant în The Art of The Deal pe care Trump ar trebui să-l considere ca o notă personală în timp ce analizează condițiile toxice ale lui Putin: „Cel mai rău lucru pe care îl poți face într-o înțelegere este să pari disperat să o închei. Asta îi face pe ceilalți să simtă miros de sânge, iar apoi ești terminat.” Când vine vorba de încetarea focului în Marea Neagră, mirosul de sânge este deja în apă.>>
