Milorad Dodik a produs titluri de presă, luna trecută, când a prezis că va deveni primul președinte al unei entități sârbe independente pe teritoriul Bosniei și a amenințat cu secesiunea de Bosnia și Herțegovina, fragila federație creată prin Acordul de la Dayton din 1995 pentru a pune capăt Războiului Bosniac, notează Novaia Gazeta Europa.
<< Președintele Republicii Srpska, dominată de sârbi și care formează jumătate din Bosnia și Herțegovina, a fost mult timp considerat omul cel mai probabil să ducă la dezmembrarea țării, o perspectivă care l-ar încânta pe Vladimir Putin.
Lăudat în 1998 de către Maneline Albright ca lider democratic, „partener demn” și „gură de aer proaspăt”, Dodik a parcurs drumul transformării de la democrat la demagog, drum ce s-a încheiat cu sancționarea șui de către SUA, anul trecut, pentru folosirea poziției sale spre „a acumula avere personală prin corupție, mită și alte forme de corupție”.
În octombrie, SUA au impus sancțiuni copiilor majori ai lui Dodik, împreună cu patru companii despre care se arată că „facilitează corupția continuă a lui Dodik” și care îi permit „să deturneze fonduri publice din Republica Srpska și să se îmbogățească el și familia sa”.
Transformarea l-a determinat chiar pe Dodik să revină asupra faptului, reucnoscut odată de el însuși, că atrocitățile comise la Srebrenica reprezintă genocid. În 2018, a numit masacrul din 1995, în care au fost uciși 8.000 de bărbați și băieți bosniaci, „o tragedie aranjată”. Similar, după ce odată pledase pentru urmărirea penală a criminalilor de război Ratko Mladic și Radovan Karadzic, Dodik a adoptat o poziție diferită în ajunul condamnării lui Mladic pentru crime de război, la Haga, afirmând că „indiferent de verdict… Ratko Mladic rămâne o legendă pentru poporul sârb”.
Legăturile lui Dodik cu Kremlinul s-au întărit tot mai mult în ultimii 15 ani, iar acum el minimalizează atrocitățile sârbești din războiul bosniac și l-a vizitat repetat pe Vladimir Putin la Moscova. Ce anume s-a schimbat?
Un cameleon retoric
„Milorad Dodik are la bază un suport naționalist care a existat întotdeauna”, spune lectorul de politică de la Universitatea din Viena, Vedran Dzihic. „Este un naționalist oportunist…căutând modalități de a-și îndeplini visurile de putere și îmbogățire personală. Aceasta a fost o temă comună în întreaga sa viață politică”.
Dzihic susține că discursul moderat al lui Dodik din anii 2000 fusese un mijloc pentru a atinge un scop, care i-a adus sprijin financiar din partea SUA. „Un cameleon retoric, el își poate ajusta destul de rapid discursul. A reușit să spună povestea democrației în Bosnia, pe care americanii voiau să o audă atunci”. Pe măsură ce s-a diminuat interesul SUA și UE pentru Bosnia, Dodik a suferit treptat o metamorfoză.
„Dintr-o mare speranță s-a transformat într-un monstru politic”, spune comentatoarea politică Tanja Topic, stabilită în Republica Srpska, unul dintre cei mai vocali critici ai lui Dodik și o persoană pe care el a vizat-o personal în atacuri publice.
„Din perspectiva înțelegerii democrației și trăirii valorilor sale, el a manifestat deficite semnificative, întotdeauna a primit criticile cu greu, a insultat adversarii politici, a limitat accesul jurnaliștilor dacă îl critica. A întărit trăsăturile sale autoritare de-a lungul anilor.”
Născut în 1959 într-o familie de fermieri din Banja Luka, acum centrul administrativ al Republicii Srpska, Dodik a jucat în echipa locală de baschet, iar foștii săi colegi își amintesc că aborda baschetul așa cum face acum politică – agresiv, folosindu-și greutatea semnificativă pentru a intimida adversarii mai mici.
După absolvirea liceului în Banja Luka, Dodik a studiat științe politice la Universitatea din Belgrad înainte de a intra în politică, în cuvintele lui Topic, ca „un politician tânăr și promițător”. În 1990, după primele alegeri pluripartide din Iugoslavia, Dodik a devenit deputat în Adunarea Națională, din partea Uniunii Forțelor Reformiste, un partid politic liberal și anti-naționalist opus dizolvării Iugoslaviei, condus de ultimul prim-ministru al țării, Ante Markovic.
În 1996, Dodik a înființat Socialiștii Independenți, un partid moderat care s-a confruntat cu Partidul Democrat Sârb ultra-naționalist, condus de Radovan Karadzic, primul președinte al Republicii Srpska, aflat acum în închisoare pentru crime de război. Cu toate că partidul lui Dodik a câștigat doar două din cele 83 de locuri în Adunarea Republicii Srpska în 1997, o serie de crize l-au purtat în funcția de prim-ministru, în anul următor.
În această perioadă, Dodik a cerut ca Mladic și Karadzic să fie judecați la Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, consolidându-și astfel în ochii Occidentului recunoașterea ca social-democrat. Acest demers a avut rezultate semnificative în timpul celui de-al doilea său mandat, între 2006 și 2010 – pe care Topic îl numește „epoca sa de aur” – când Dodik a reușit să obțină ajutoare financiare semnificative și sprijin politic consistent din partea UE și SUA.
Frăția Slavilor
Datorită legăturilor istorice și culturale de lungă durată dintre Serbia și Rusia, precum și sprijinului Moscovei pentru etnicii sârbi în timpul războaielor iugoslave, nu este surprinzător faptul că Dodik s-a orientat tot mai mult spre Moscova într-o perioadă în care Bosnia se îndrepta către Bruxelles. În prezent, orice întâlnire cu liderul rus îmbunătățește imaginea lui Dodik la nivel intern, iar începând cu anul 2007, Dodik a început să se reorienteze definitiv către Rusia.
În ceea ce o privește, Moscova a fost receptivă, văzându-l pe Dodik ca pe un agent util al haosului care ar putea fi folosit pentru a îndeplini principalul obiectiv al Rusiei în Balcanii de vest, și anume frustrarea extinderii UE. Până acum, Dodik s-a întâlnit cu Putin de zeci de ori și pare să nu-și fi pierdut deloc admirația pentru liderul de la Kremlin, după declanșarea invaziei din Ucraina.
„Acesta nu este un război între Ucraina și Rusia – este un conflict între [Rusia și] Vest, care încearcă să folosească Rusia ca o modalitate de a inflama și mai mult acest război”, a spus Dodik în mai, în timpul unei vizite la Moscova pentru a-l întâlni pe Putin care ulterior i-a mulțumit oaspetelui său pentru ceea ce a numit poziția sa „neutră”.
În ianuarie, Dodik i-a acordat tot mai izolatului președinte rus cea mai înaltă distincție a Republicii Srpska pentru „grijă și iubire patriotice”. La scurt timp după aceea, Dodik a primit din partea Rusiei Ordinul Alexandru Nevski.
Legăturile lui Dodik cu Rusia sunt atât economice, cât și politice, și se crede că el obține profit direct din preluarea industriei petroliere a Republicii Srpska de către compania rusă Neftegazinkor, în 2007.
Fostul șef al poliției din Bosnia, Zlatko Miletic, l-a numit pe Dodik „cu siguranță implicat în crimă organizată”.
Inducere în eroare
Vedran Dzihic consideră că retorica tot mai secesionistă a lui Dodik reprezintă o formă de deturnare menită să ascundă dorința sa extremă de bani și putere. „Pentru a compensa tendința sa obsesivă de a se îmbogăți, Dodik folosește retorica naționalistă și anti-UE”, afirmă Dzihic.
Sancțiunile impuse de SUA au venit la câteva luni după ce Dodik a amenințat că va retrage Republica Srpska din sistemul judiciar, armată și sistemul federal de taxare din Bosnia – măsuri interpretate ca precursoare ale secesiunii – în urma unei legislații care face ca negarea genocidului de la Srebrenica să fie infracțiune în Bosnia.
Dodik l-a sfidat în repetate rânduri pe recent numitul Înalt Reprezentant pentru Bosnia și Herțegovina, Christian Schmidt, care este responsabil de supravegherea implementării Acordului de la Dayton ce a pus capăt războiului din 1995. În vara anului 2021, Consiliul de Securitate al ONU a respins o propunere depusă de Rusia și China de a desființa rolul de Înalt Reprezentant pentru Bosnia.
Rusia pare să se ale și în spatele campaniilor de negare a genocidului în Balcanii de Vest, cu ONG-uri precum Fundația Gorceakov, al cărui președinte al consiliului de administrație este chiar ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, ținând conferințe revizioniste care neagă masacrul de la Srebrenica, excluzând în același timp mărturiile familiilor victimelor.
În timp ce Rusia ar putea încerca să destabilizeze Balcanii de Vest, în lupta sa pentru împiedicarea extinderii UE, Topic susține că motivele lui Dodik pentru promovarea secesionismului nu țin doar de bani și putere, ci și de un narcisism auto-iluzoriu.
„El crede și încearcă să convingă publicul că este mesia sârb”, spune ea, „un mare lider care are misiunea de a-i uni pe sârbi și de a crea un stat sârb în interiorul granițelor Bosniei și Herțegovinei”. >>
Cuțitul lui Navalnîi pentru blana lui Putin. Test final pentru poporul rus
