Xi Jinping riscă să declanșeze încă un război comercial. The Economist explică de ce politicienii occidentali ar trebui să se pregătească pentru un al doilea „șoc China”.
<< Liderii Chinei sunt obsedați de bateriile litiu-ion, mașinile electrice și panourile solare. Astfel de tehnologii vor deveni, conform proclamațiilor lui Xi Jinping, „stâlpii economiei”. Guvernul său cheltuiește sume mari pentru a se asigura că acest lucru se întâmplă – ceea ce înseamnă că, în anii ce vor urma, ambițiile sale vor fi resimțite în întreaga lume. Un boom în exporturile de produse fabricate ar putea duce foarte bine la un război comercial.
Obsesia lui Xi pentru sectorul manufacturier este explicată de necesitatea de a compensa declinul pieței imobiliare din China, care trage în jos creșterea economică. Vânzările celor mai mari 100 de dezvoltatori imobiliari din țară au scăzut cu 17%, în 2023, iar investiția globală în clădiri rezidențiale a înregistrat o scădere de 8%. După un deceniu în care cheltuielile de capital în domeniul imobiliar au depășit creșterea economică, oficialii speră acum că sectorul manufacturier poate prelua povara. Băncile de stat – principala sursă de finanțare a companiilor din China – direcționează fonduri către companiile industriale. În schimbul prelungirii scutirilor fiscale din perioada pandemiei și a beneficiilor pentru industriile verzi, exportatorilor din provinciile puternice li s-a cerut să-și extindă producția. În primele 11 luni ale anului 2023, cheltuielile de capital pentru topirea metalelor, fabricarea vehiculelor și producția de echipamente electrice au crescut cu 10%, 18% și, respectiv, 34%.
Astfel de evoluții vor trezi crâmpeie de amintiri în rândul decidenților occidentali veterani. Ascensiunea Chinei a fost însoțită de o schimbare epică în comerțul global. În deceniul care a urmat aderării țării la Organizația Mondială a Comerțului, în 2001, exporturile sale au crescut cu peste 460%. China a devenit ținta principală a acuzațiilor de dumping – vânzarea de bunuri în străinătate la prețuri mai mici decât în țară – în industrii precum chimie, metale și textile. Deși bunurile cu costuri reduse au fost o veste excelentă pentru consumatori, ele au fost mai puțin binevenite pentru unii muncitori industriali din lumea bogată. Mai târziu, a devenit la modă să se dea vina pe „șocul China” care a dus la concedieri în zonele industriale afectate, pentru contribuția la victoria electorală a lui Donald Trump, din 2016.
Viitorul boom al producției ar putea fi chiar mai mare, având în vedere amploarea economiei chineze care s-a dublat în ultimul deceniu. Michael Pettis, de la Universitatea Peking, observă că, chiar dacă China ar menține doar dimensiunea actuală a sectorului său de producție, care reprezintă 28% din PIB, și-ar atinge ținta de creștere a PIB-ului, de 4-5%, în următorul deceniu, cota sa în producția globală ar crește de la 31% la 36%. Dacă ambițiile lui Xi se vor îndeplini, creșterea va fi chiar mai semnificativă.
Investițiile de capital ale Chinei, care sunt de peste două ori mai mari decât cele ale Americii, ca procent din PIB, sunt finanțate de cumpătatele gospodării chineze și economiile lor considerabile. În timpul boom-urilor anterioare din sectorul manufacturier, unii observatori se așteptau de la consumatorii interni din țară să folosească aceste economii pentru a cheltui mai mult pe bunuri, doar pentru a constata că s-au înșelat. Consumatorii sunt susceptibili să continue să prefere economisirea în detrimentul cheltuielilor. În 2023, consumul privat a crescut cu 10%, revenindu-și după un sever an 2022. Dar cei mai mulți analiști se așteaptă acum la o creștere semnificativ mai lentă în ansamblu în următorul an, din cauza tulburărilor de pe piața imobiliară și a prudenței guvernului în ceea ce privește împrumuturile pentru susținerea veniturilor gospodăriilor. În lipsa unei creșteri mai mari a consumului privat, „factorii de decizie ar trebui să aducă economia în jos mult mai rapid pentru a corecta supracapacitatea”, spune Alicia Garcia-Herrero, de la banca Natixis. „Ar trebui să crească cu 3-4%, nu cu 5%”. Alternativ, dacă se dorește menținerea ratei mai ridicate de creștere, va trebui să se vândă mai multe bunuri în străinătate.
Va ajuta faptul că devin mai ieftine, așa cum se poate observa în piața oțelului, esențială pentru industria auto și cea a energiilor regenerabile din China. La începutul anului trecut, investitorii se așteptau la o scădere a producției, pe măsură ce construcțiile chineze scădeau în intensitate. În schimb, o ispravă remarcabilă, giganții oțelului din țară au produs mai mult metal chiar și în condițiile în care industria imobiliară a avut de suferit. Fabricile de oțel, care au acces la capital ieftin, sunt dispuse să înregistreze pierderi semnificative pentru a-și păstra cota de piață.
Ca rezultat, prețurile industriale au scăzut cu 2% în primele 11 luni ale anului 2023, iar profiturile cu 4%. Un angajat al unui furnizor din Shanghai estimează că producătorii pierd aproximativ 350 de yuani (50 de dolari) la fiecare tonă de oțel vândută. În 2012, într-o perioadă anterioară de stimulare a producției, supracapacitatea a făcut ca profitul pentru câteva tone de oțel „să fie suficient doar pentru a cumpăra o acadea”, conform economistului Yu Yongding. Producătorii se îndreaptă acum către o situație similară. Între timp, firmele din domeniul energiilor regenerabile, cum ar fi Longi, cel mai mare producător de echipamente solare din lume, și Goldwind, producător de turbine eoliene, suferă, de asemenea. Ambii au raportat profituri semnificativ mai mici în al treilea trimestru al anului 2023.
În scădere nu sunt doar prețurile industriale ale Chinei, ci și moneda țării. Yuanul este mai jos cu 9%, după vârful atins în 2022, ceea ce înseamnă că competitorii străini se confruntă cu o lovitură dublă. În același timp, politicienii occidentali sunt mai dispuși să lupte în favoarea firmelor interne decât în ultima perioadă de stimulare a producției chineze. Atitudinile față de exporturile chineze s-au înăsprit. Țările occidentale sunt mai protecționiste în ceea ce privește bazele industriale interne și mai sceptice cu privire la faptul că China va deveni în cele din urmă o economie de piață.
Fricțiunile încep deja să apară. În noiembrie, Marea Britanie a lansat o anchetă asupra excavatoarelor chineze, după ce JCB, o firmă locală, a susținut că rivalii chinezi inundau piața cu utilaje la preț redus. Uniunea Europeană desfășoară o anchetă anti-subvenții asupra vehiculelor electrice chineze și o anchetă antidumping asupra biodieselului chinez. Administrația Biden a solicitat Uniunii Europene să taxeze bunurile chineze, oferindu-se în schimb să renunțe la tarifele americane pentru oțelul european. La 5 ianuarie, China a decis să lovească Europa unde o doare, anunțând o anchetă antidumping asupra brandy-ului.
Furioasă nu devine numai lumea bogată. În septembrie, India a impus noi taxe antidumping asupra oțelului chinez; în decembrie, a introdus taxe noi pentru utilajele cu laser. De fapt, aproape toate anchetele antidumping pe care autoritățile comerciale ale Indiei le desfășoară acum vizează China. La celălalt capăt al lumii, Mexicul se află într-o situație delicată. Beneficiază de deciziile companiilor chineze de a-și muta producția pentru a evita tarifele americane, dar vrea și să evite inundarea piețelor interne cu importuri subvenționate. Se pare că dorința aceasta din urmă primează acum. În decembrie, guvernul a anunțat o taxă de 80% pe unele importuri de oțel chinez.
Conducerea Chinei are puțin spațiu de manevră. În decembrie, oficialii au emis o declarație în care au numit supracapacitatea industrială, agravată de slaba cerere internă, una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă economia. Având în vedere numeroase alte provocări cu care se confruntă economia, cu greu își pot permite să se îndepărteze și mai mult de partenerii comerciali chinezi prin lupte legate de dumping și subvenții. Din nefericire, alternativa – un nou an fără nimic pentru a compensa problema imobiliară și cheltuielile de consum slabe – ar putea fi chiar mai puțin atrăgătoare. >>
