Prognozarea comportamentului național se bazează pe continuumuri. Un continuum este istoria unei națiuni. Altul este metoda noastră analitică. Doar privirea simplă asupra națiunilor nu va furniza o prognoză sistematică. Metoda, indiferent cât de testată a fost în trecut, nu poate produce una. Numai o înțelegere a istoriei, filtrată prin intermediul unei metode de prognoză testate în mod constant și repetat, va oferi o prognoză realistă. Nu analizăm fiecare aspect al unei națiuni; ne concentrăm asupra problemelor care relevă modele și indică schimbare. Astfel, prognozele noastre se vor uita la trecut înainte de a se uita la viitor, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures.
Un ciclu în desfășurare
Schimbarea centrală a Chinei este de mult timp una de natură economică. Țara fusese sărăcită de războaie, instabilitate internă și nevoia de a părea o putere mare. Pentru mare parte a istoriei sale moderne, economia chineză a rămas slabă. Acest lucru s-a schimbat în jurul anului 1982.
Există un ciclu al apariției marilor economii globale, care durează aproximativ 40 de ani. A fost observat pentru prima dată la apariția Statelor Unite. După Războiul Civil din SUA, Statele Unite erau distruse din punct de vedere economic. În jurul anului 1890, SUA au început să se concentreze pe obținerea investițiilor și, mai important, pe exporturi către Europa. Până în 1910, Statele Unite produceau și vindeau aproximativ jumătate din produsele fabricate ale lumii și le exportau în principal în Europa. Acest proces a fost întrerupt în jurul anului 1929, conducând la Marea Depresiune. Primul Război Mondial fisurase fundația economiei europene și, până la mijlocul anilor 1920, Europa nu mai putea absorbi producția americană. La patruzeci de ani de la debutul ascensiunii americane, economia SUA a intrat în criză.
Un proces similar poate fi observat în Japonia de după cel de-al Doilea Război Mondial. Zdrobită de cel de-al Doilea Război Mondial, economia japoneză a început să se redreseze concentrându-se pe bunuri fabricate care erau exportate în principal către Statele Unite. Aproximativ 40 de ani mai târziu, afacerile și economia SUA, copleșite de produsele japoneze, au generat bariere politice împotriva mărfurilor japoneze. Economia japoneză s-a clătinat și, în jurul anului 1990, a intrat într-o recesiune profundă, pe care mulți o numesc „Deceniul Pierdută.
China a trecut printr-un proces similar. La începutul anilor 1980, regimul a orientat economia chineză de la producția pentru piața internă la fabricarea de bunuri pentru export, în principal pentru SUA, dar și pentru alte națiuni. China căuta, de asemenea, investiții străine. Pe măsură ce economia americană și apoi economia japoneză păreau imbatabile, China părea să le fi luat locul. China a fost timp de mai multe decenii exportatorul puternic și ținta investițiilor și părea să fie pe cale să domine lumea. Așa cum s-a întâmplat și în celelalte exemple, acest proces a generat limite economice, precum și politice. Orașele și provinciile situate de-a lungul coastei s-au îmbogățit, în timp ce regiunile interioare, mai sărace și subdezvoltate, au fost lăsate în urmă. Economia a început să slăbească în 2020, iar până în 2022, acea slăbire s-a accelerat dramatic. Precum în celelalte cazuri, sistemul Chinei s-a confruntat cu bariere economice și politice, iar cam la 40 de ani de la debutul ascensiunii sale, economia chineză a intrat în starea de eșec.
Este important de remarcat că, în celelalte două cazuri, procesul economic a fost strâns legat de război. SUA au intrat în criză economică din cauza Războiului Civil, au avut o perioadă de creștere și apoi au intrat în criză economică drept rezultat al Primului Război Mondial și nu s-au redresat decât în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Japonia a intrat în criză din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial și a început tranziția spre redresare în timpul Războiului din Coreea, când investițiile SUA și cererea de provizii au fost factori critici. China a suferit un eșec economic din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial și a ocupației japoneze, dar apariția sa în anii 1980 nu a fost legată de război.
Prognoză și concluzii
Noi vedem economia chineză ieșind încet din recesiune în anul ce se așterne în față. Cu toate acestea, China se confruntă în continuare cu tensiuni interne atât în rândul populației, cât și al regimului. Problemele economice ale țării, atunci când sunt examinate cu atenție, în loc să fie privite din perspectiva modelelor, au creat o instabilitate semnificativă. Toate regiunile din China necesită investiții, dar guvernul nu dispune de resursele necesare pentru a investi peste tot, ceea ce duce la șomaj și eșecuri în afaceri. Acest lucru generează nemulțumiri în rândul populației și încercări ale guvernului de a reprima frustrarea. Am văzut deja exemple în China și ne așteptăm ca acestea să continue sau să se accelereze în 2024, cu măsuri represive în creștere.
Aceeași instabilitate va exista și în cadrul regimului. Am văzut deja schimbări semnificative în guvern. Președintele încearcă să construiască o structură plină de adepți loiali. De asemenea, caută personal foarte capabil să dezvolte țara. Multe țări din întreaga lume caută capacități similare, dar această condiție prezintă o contradicție. Loialitatea și competența sunt adesea contradictorii. Ca rezultat, ne așteptăm ca schimbările de personal să se accelereze în 2024.
Nu anticipăm acțiuni militare împotriva Statelor Unite în anul următor, pentru aceleași motive pentru care China a blufat, dar a evitat războiul în anii precedenți. Orice operațiune militară de amploare ar trebui să se bazeze pe acțiuni navale, iar orice acțiune navală împotriva Statelor Unite presupune confruntarea cu un număr mare de arme anti-navă lansate nu doar de pe mare, ci și din baze cu straturi multiple de apărare. Chinezii nu își pot permite un eșec, deoarece ar delegitima guvernul. Având în vedere calitatea informațiilor de pe sateliții spațiali ai SUA și multiplele straturi de apărare și atac, o victorie chineză nu ar fi deloc sigură, iar riscul de înfrângere face inițierea războiului periculoasă din punct de vedere politic.
Prin urmare, principalele evenimente pentru China în 2024 vor consta într-un anumit grad de redresare economică și gestionarea nemulțumirilor. Economia ar trebui să fie stabilă, iar în ciuda unei posibile creșteri în 2024, nu se va asemăna cu perioada anterioară de creștere. >>
