În toată Europa, partidele de extremă dreapta au obținut mai multe voturi și susținere, pe măsură ce s-a adâncit criza sanitară, o schimbare politică ce ar putea fi resimțită în anii următori, scrie Alasdair Fotheringham într-o analiză publicată pe AL JAZEERA.
🔷 Când Ignacio Garriga, principalul candidat al partidului de extremă dreapta Vox la viitoarele alegeri regionale din Catalonia, și-a lansat campania, joia trecută, l-a atacat pe Salvador Illa, rivalul său de la Partidul Socialist, care a demisionat recent din funcția de ministru al sănătății. „Inept și iresponsabil, Salvador Illa se află în spatele managementului deficitar și criminal al pandemiei”, a spus Garriga.
„Această gestionare poate fi rezumată în două cuvinte: moarte și dezastru. Și voi repeta asta, pentru că știu că mulți dintre voi, care privesc de acasă, spuneau asta de luni de zile: moarte și dezastru.”
Tonul apocaliptic al lui Garriga, coroborat cu scoaterea în evidență a prelungirii crizei Covid-19, poate că a sporit șansele partidului Vox de a obține sprijin din partea unor alegători catalani epuizați de impactul nemilos al pandemiei și care caută pe cineva pe care să dea vina – pentru oboseala pandemică. Și, cu partidele de extremă dreapta aflate în prezent în ascensiune într-un număr semnificativ de țări europene, modul în care această epuizare generală poate împinge alegătorii spre Vox ar putea modela peisajul politic de pe continent pentru următorii ani.
Partidele de extremă dreapta câștigă teren în toată Europa
La recentele alegeri prezidențiale din Portugalia, unde doar 30% din publicul larg cooperează în respectarea restricțiilor anti-Covid-19, cota de popularitate a partidului Chega, de 11,9%, a eclipsat complet cota sa de 1,3% obținută în alegerile generale anterioare din 2019.
De cealaltă parte a Europei, în decembrie anul trecut, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), ivită dintr-un neant politic total, a obținut 9% din voturi la alegerile generale și a devenit al patrulea cel mai mare partid din Parlamentul României. Din nou, epuizarea pandemică a fost printre factorii atribuiți ascensiunii sale semnificative.
Din nou, se constată ascensiunea necontenită a extremei drepte în sondajele din unele mari țări europene. În Franța, într-una dintre cele mai recente proiecții cu privire la posibilul rezultat al viitorului vot prezidențial al țării din 2022, liderul de extremă dreapta, Marine Le Pen, are o creștere record de popularitate, ajungând aproape la paritate cu actualul președinte, Emmanuel Macron.
Dincolo de graniță, în Italia, partidul Fratelli d’Italia și-a dublat sprijinul față de anul trecut, de la 6% la 15%.
Între timp, în țara vecină din nord, Belgia, partidul ultranaționalist Vlaams Belang se află în prezent la o cotă maximă din toate timpurile, de 26,3 la sută, la șase puncte distanță față de cel mai apropiat rival. Iar la sud de Pirinei se preconizează că Vox va ocupa până la 10 locuri în Parlamentul Cataloniei la alegerile din 14 februarie din regiune. Acest lucru marchează un succes fără precedent pentru Vox în Catalonia, o regiune în care se resimte încă unda de șoc a cutremurului politic al pariului său pentru independență din 2017, dar unde pandemia va avea, de asemenea, impact.
„În aceste zile, aproape orice partid politic care nu este la putere va spune că guvernul se descurcă prost, desigur. Dar, în cazul pandemiei, guvernul chiar a dat greș”, a declarat pentru Al Jazeera Juan Luis Gutiérrez Quirós, fost alegător al partidului de dreapta Partido Popular, care a trecut la sprijinirea formațiunii Vox în cele mai recente alegeri din Spania.
„Au refuzat să recunoască ceea ce era evident, numind valul [infecțiilor] un mic val, când de fapt era o maree”. Pe de altă parte, a spus el, „acolo unde Vox a făcut parte dintr-un guvern regional, ca în Andaluzia, de unde vine, autoritățile locale s-au descurcat relativ bine” – și nu avea nicio îndoială că Vox va avea, drept urmare, beneficii politice.
„Un teren fertil pentru mesaje toxice”
În Portugalia și România, câștigurile extremei drepte au fost cel puțin parțial atribuite epuizării pandemice. Cu toate acestea, potrivit lui Jean-Yves Camus, politolog francez care conduce Observatorul radicalismului politic la Fundația Jean-Jaurès, a eticheta câștigurile extremei drepte în întreaga Europă ca fiind pur și simplu din cauza Covid-19 ar fi o simplificare excesivă. „Cred că partidul Chega a ieșit bine în sondaje bine pentru că portughezii și-au spus în sinea lor că, deoarece președintele țării nu este un personaj puternic, ar putea vota în moduri care să arate că nu le place carantina”, a spus el.
În ceea ce privește Franța, creșterea lui Le Pen în sondaje „ar putea fi din cauza carantinei și a ceea ce mulți oameni de aici consideră că este gestionarea proastă a crizei”, a spus Camus, dar a adăugat că „nu este singurul motiv”.
Camus a menționat, de asemenea, migrația, economia și criminalitatea ca alte subiecte fierbinți pentru cursa prezidențială, precum și „problema franceză” a secularismului. El a menționat, de asemenea, că mișcările de extremă dreapta nu obțin tot ce vor ele în Europa. „Tocmai au pierdut puterea în Estonia, acesta este un regres pentru un partid aliat cu Vox și cu Le Pen”, a spus Camus.
Chiar și așa, s-a susținut că este extrem de puțin probabil ca extrema dreaptă să piardă ocazia de a înscrie puncte și de a folosi pandemia pentru a repeta un mesaj ideologic subiacent. „Dialogul extremei drepte este întotdeauna același, schimbă doar cadrul”, a declarat pentru Al Jazeera Juliana Santos Wahlgren, ofițer principal de consultanță pentru Rețeaua europeană împotriva rasismului (ENAR). „Alteori a fost cadrul economic sau cadrul migrației”, a spus ea. „Acum avem o componentă sanitară care se intersectează cu ideologiile extremei drepte. În plus, lipsa unor politici clare și o mulțime de dezinformări despre pandemie au devenit toate un teren fertil pentru mesajele toxice. Și asta e hrana de care are nevoie extrema dreaptă pentru a normaliza o dezbatere”.
Dar câștigurile sau pierderile imediate de putere nu pot fi singurul criteriu care măsoară succesul legat de pandemie pentru extrema dreaptă. Camus a spus că, pe termen lung, partidele de extremă dreapta din Europa vor profita probabil de efectele acesteia, în special în ceea ce privește normalizarea anumitor subiecte politice, anterior controversate. „Controlul frontierelor a fost menționat chiar de Macron în discursurile sale, deci nu mai este doar un subiect care aparține agendei de extremă dreapta”, a spus el. „Fiecare partid politic vorbește despre un subiect pe care noi, ca parte a UE, îl consideram ca fiind ceva imposibil”.
Încercările extremei drepte de a părea înscrisă în cursul politic principal
Din cauza pandemiei – și mai înainte, deși la o scară mult mai mică, din cauza Brexit – alte teme emblematice ale extremei drepte, cum ar fi interesele naționale separate și intensificarea controalelor anti-migrație, s-au apropiat, de asemenea, considerabil de cursul politic principal al UE.
Acolo unde extrema dreaptă are o posibilitate sporită de a câștiga o putere semnificativă, ca în Franța, mișcarea sporește temerile legate de invadarea vieții private din cauza unui propus „certificat de sănătate” Covid-19. Făcând acest lucru, a spus Camus, „Le Pen vrea ca oamenii să uite că acest partid aparține unei extreme, deoarece în mod normal, atunci când aperi libertățile civile în acest fel, te înscrii în tendințele politice principale, dar nu în mod autoritar”.
Dincolo de graniță, în Belgia, este o poveste similară cu Vlaams Belang. Isolde Van den Eynde, reporter politic al cotidianului flamand Het Laatste Nieuws, a spus pentru Al Jazeera: „În mod normal, Vlaams Belang ar fi mult mai critic într-o astfel de criză, dar sunt foarte liniștiți. Poate, deoarece sunt hotărâți să preia puterea în 2024 și sunt convinși că vor reuși, nu vor să arate ca un partid de protest. Și pentru că celelalte partide belgiene nu sunt pregătite să guverneze împreună cu ei, Vlaams Belang vrea să arate electoratului că, dacă guvernează singuri, se pot comporta responsabil”.
Așadar, deși se poate spune că epuizarea pandemică a impulsionat extrema dreaptă europeană pe termen scurt, este puțin probabil ca aceasta să câștige, în consecință, o putere reală. Dar, în anumite domenii, extrema dreaptă a găsit o cale spre politica europeană de masă – fie prin forțarea partidelor tradiționale de stânga și de dreapta să adopte o linie mai dură, în încercarea de a-și păstra alegătorii, fie părând chiar ea adeptă a curentului principal. Iar câștigurile pe termen lung pe care le poate obține (extrema dreaptă) cu aceste schimbări au, în cele din urmă, impactul cel mai puternic. 🟦
