Două scenarii de toată “frumusețea” planează asupra Capitalei: în cel mai bun dintre ele, Bucureștiul ar avea un primar PSD; iar în cel deosebit de prost, Bucureștiul va fi condus de cea mai asurzitoare trompetă a lui Călin Georgescu.
Cel puțin, asta pare a fi tendința pe care sondajele au început să o indice, iar ultimul apărut, Atlasintel, publicat de Hotnews, sugerează o consolidare puternică a acestei direcții.
Desigur, toate sondajele trebuie luate cu o doză sănătoasă de scepticism, căci până la urmă adevăratul test se va da la urna de vot.
Totuși, în ceea ce privește cursa electorală pentru funcția de primar general al Capitalei, câteva remarci se impun de la sine, iar câteva concluzii pot fi trase deja de pe acum.
Printre remarci, ar fi și aceea că alegerile pentru București trebuie văzute ca reprezentând mai mult decât o bătălie politică limitată la viitorul unui oraș.
Având în vedere circumstanțele speciale din iarna lui 2024 și primăvara lui 2025, bătălia pentru Capitală este acum și o continuare a celei pentru România, dusă între forțele pro-ruse (AUR/Georgescu/SOS/POT) și cele mai mult sau mai puțin occidentale, mai mult sau mai puțin reformiste (PNL/USR/PSD).
Pro-ruși sunt disperați după revanșă, iar proxima ocazie o reprezintă tocmai scrutinul de la București, din 7 decembrie.
Și tocmai pentru că sunt disperați după revanșă, au căutat să joace după același scenariu care îi apropiase masiv de succesul prezidențial (populismul de tip Călin Georgescu) și au mizat pe candidatul care putea reîncălzi cel mai ușor electoratul de pe acest palier: Anca Alexandrescu.
Cu un discurs după chipul și asemănarea lui Georgescu, vedetă media deja urmărită de destui concetățeni, totodată și cea mai eficientă trompetă a lui Călin Georgescu, în ultimul an, Anca Alexandrescu are în clipa asta cam tot ce-i trebuie: sprijinul AUR, asocierea facilă cu imaginea lui Georgescu, o largă acoperire media.
În plus, goana după scaunul de primar general i-a fost și mai mult ușurată de eliberarea culoarului, prin retragerea recentă din cursă a lui Alexandru Zidaru (Makaveli), al cărui mic, dar esențial electorat se va reorienta natural (în cea mai mare parte) spre Alexandrescu. Nu e nevoie de doctorat în sociologie și științe politice pentru a pricepe asta.
Cum bătălia pentru locul unu pare a fi mai mult decât strânsă (conform tuturor sondajelor de până acum) și cum doar primul loc contează, căci e un scrutin cu un singur tur, este la mintea cocoșului că pur și simplu fiecare vot va conta.
Printre concluziile care deja pot fi trase este și aceea, în trei pași, că:
- Abordarea PSD a fost adecvată provocării, pregătindu-și intrarea în cursă fără a se izbi de un competitor de aceeași culoare, deci eliminând riscul de segmentare a votului pentru candidatul său, Daniel Băluță.
- Abordarea polului pro-rus a fost corectată definitiv pe parcurs: deși au intrat oficial în cursă un candidat “mare” și unul “mic”, riscurile de canibalizare a votului au fost anihilate în ultima clipă, prin retragerea candidatului “mic”, de pe urma căreia va beneficia cel “mare”.
- Iar abordarea proastă le revine (din nou) reprezentanților cei mai “vii” ai ideii de reformă (atâta câtă e, și pe partea asta, ideea de reformă) și ai orientării clare pro-ocidentale (aici, spre cinstea lor, nu mai planează dubii). Cel puțin trei candidați se bat pe un culoar foarte îngust – Ciprian Ciucu, Cătălin Drulă, Ana Ciceală. Luate împreună, procentele lor, reflectate de sondaje, i-ar fi putut oferi unui candidat comun șanse indiscutabile de succes. Mai mult, un candidat comun ar fi însemnat și evitarea pierderilor de procente generate de gâlceava care s-a instalat inevitabil între ei (mai ales pe axa Ciucu-Drulă), din moment ce au candidat separat și deci s-au concurat unul pe celălalt. Desigur că fiecare dintre cei trei candidați și fiecare partid din spatele lor își are propriile aspirații, calcule și ego-uri de hrănit. Doar că, mergând pe trei cărări în loc de una, riscul de a sfârși în șanț a devenit mare din start, iar pe parcursul campaniei doar a continuat să crească. Ași în decriptarea imaginii micro, partidele și candidații din polul reformisto-occidental sunt (din nou) restanțieri la acceptarea și decriptarea imaginii de ansamblu.
Scriam nu mai departe de acum două săptămâni că pe zona Ciucu-Drulă-Ciceală va fi nevoie de un cutremur “constructiv” în caz că vor apărea schimbări de strategie în rândul celorlalte două mari segmente – PSD sau pro-ruși.
Cel mai probabil, mi s-a părut la acel moment, era ca astfel de schimbări să apară pe zona pro-rușilor – eventuala retragere a lui Makaveli, care ar sufla vânt în pânzele lui Alexandrescu. Caz în care, arătam mai departe, s-ar impune retragerea cel puțin a unuia dintre cei trei pro-occidentali – de preferat a candidatului cu cea mai mică tracțiune electorală dintre cei doi cel mai bine plasați – Cătălin Drulă (detalii în linkul de la final). Ideal ar fi retragerea a doi (cel de-al doilea și cel de-al treilea, după clasamentul din sondaje).
Între timp, ceea ce părea probabil chiar s-a întâmplat – Makaveli și-a retras candidatura. Iar Alexandrescu capitalizează.
Dacă în USR și PNL, dar și în SENS-ul Anei Ciceală într-adevăr mai există cineva capabil să vadă și să înțeleagă imaginea de ansamblu, ca și mizele aferente acesteia, ar trebui ca în următoarele 24-48 de ore să facă presiuni (chiar și ieșind public) pentru ca jucătorul cel mai bine plasat (în sondaje și la urne – este unul și același, Ciprian Ciucu) să devină candidat unic.
În caz că PNL și USR vor rata Primăria Capitalei, după ce ar fi avut atâtea atuuri să o cucerească (inclusiv faptul că scaunul fusese anterior ocupat de Nicușor Dan), semnalul de neputință astfel transmis va fi extrem de dur și va lăsa urme adânci care vor avea implicații mult dincolo de bătălia izolată pentru București.
Desigur că apelul la o minimă rațiune de ultim moment este valabil și pentru actualul președinte al țării, iar asta și întrucât nu a ezitat să se plaseze măcar un pic ca jucător de pe margine în această competiție electorală, deși la un moment dat a părut să se delimiteze de Cătălin Drulă.
Într-un moment în care extremiștii și pro-rușii sunt în ascensiune tocmai pentru că se unesc în momentele critice, tabăra opusă tinde să repete greșeli cu potențial de faliment.
- PS: Au mai existat ezitări de a face manevre bruște, curajoase, deși extrem de dificile politic, și la prezidențialele din noiembrie 2024. Și știm cum s-a terminat. Am scris despre asta pe 21 noiembrie 2024, practic în ultima clipă în care mai putea fi evitat dezastrul.
