Competiția pentru Primăria Capitalei e aglomerată cu candidați ca standurile de mici la 1 mai, ca hypermarketurile înaintea sărbătorilor de iarnă.
Partea bună este aceea că în careul de candidați cotați de sondaje cu cele mai mari șanse se află doi primari de sector în exercițiu, care au câștigat încrederea alegătorilor de cel puțin două ori, și un fost ministru și fost șef de partid – deci oameni politici cu experiență acumulată în funcții de nivel înalt publice și în gestionarea de bugete mari.
Rău nu este nici faptul că doi dintre cei care și-au anunțat intrarea în cursă (Ana Ciceală, de la SENS, și Vlad Gheorghe, de la Partidul Drept) reprezintă formațiuni din afara spectrului extremisto-putinist. Azi cele două partide sunt minuscule, dar având în vedere dinamicile de pe scena politică și gradul de erodare al partidelor “vechi”, viitorul celor mici nu este neapărat condamnat.
Cum s-a ajuns la inflația asta de candidați?
Dezastruoasa experiență a combinației PNL-PSD de la localele din 2024, în epoca Ciucă-Ciolacu, complicata experiență a coabitării din interiorul actualei coaliții guvernamentale și potențialul politic pe care îl descătușează o victorie în cursa pentru PMB au exclus din start o eventuală candidatură comună (fie și doar în cazul a două dintre partidele din coaliție, de pildă PNL si USR).
Din perspectiva ofertei puse pe masa electoratului, lucrurile arată bine, căci oferta e largă și variată. Din perspectiva legitimității primarului ales, lucrurile intră nițel la apă, căci în condițiile unui scrutin într-un singur tur, procentul câștigătorului tinde să se plafoneze în jurul lui 20%.
Candidatul PNL, Ciprian Ciucu, și candidatul USR, Cătălin Drulă, au exclus ideea ca vreunul dintre ei să se retragă pe ultima sută de metri, în beneficiul celuilalt.
Decizia e logică și de bun simț, din moment ce au intrat în cursă separat, iar până la linia de finish mai sunt doar trei săptămâni. Vorba vine, dacă chiar ar fi fost ca USR și PNL să candideze sub un singur nume, ar fi avut suficient timp să facă un asemenea aranjament înainte de oficializarea unor candidaturi separate.
Dar acest scenariu rămâne logic și de bun simț doar dacă pe parcurs nu se va schimba nimic nici în abordarea pe care o au ceilalți.
În schimb, dacă lucrurile vor suferi modificări, de pildă în tabăra extremistă, iar candidatul Virgil Alexandru Zidaru (Makaveli) s-ar retrage și și-ar anunța sprijinul pentru Anca Alexandrescu (“georgistă” sprijinită de AUR), logica inițială a USR și PNL ar deveni obsoletă, în contextul scorului strâns pe care sondajele îl dau între primii patru clasați la funcția de primar al Bucureștiului.
Și tot obsoletă ar rămâne această logică și dacă Makaveli, în eventualitatea unei retrageri a sa, nu și-ar ghida explicit alegătorii spre Anca Alexandrescu – căci o bună parte dintre ei s-ar îndrepta singuri spre soluția asta, căci este cea mai compatibilă cu viziunile lor.
Într-o asemenea situație, și Ciprian Ciucu, și Cătălin Drulă ar resimți brutal concurența pe care le-o fac Ana Ciceală și Vlad Gheorghe și pe care și-o fac unul celuilalt.
Astfel, dacă Makaveli s-ar retrage, dar Ciceală și Gheorghe nu, atunci Ciucu și Drulă ajung în situația de a-și pune măcar problema negocierii de forță majoră a retragerii unuia dintre ei (Cătălin Drulă pornind într-o asemenea negociere de pe poziția mai proastă).
Dacă, însă, Makaveli s-ar retrage și la fel ar proceda Vlad Gheorghe și Ana Ciceală, atunci, pentru PNL si USR, nu ar mai deveni chiar vitală o eventuală manevră bruscă, precum retragerea lui Drulă în beneficiul lui Ciucu sau viceversa.
Cel puțin, asta rezultă din datele culese de ultimul sondaj Atlasintel.
Pentru viitorul Bucureștiului și al României, adevarata miză a alegerilor pentru funcția de primar general este aceea ca victoria să nu fie sub nicio formă repurtată de polul extremisto-putinist.
De ce ?
Primarul general al Capitalei este politicianul cu cea mai mare legitimitate după președintele țării. Totodată, scaunul de primar general (vezi cazurile Traian Băsescu și Nicușor Dan), și, în general, scaunul de primar al unui mare oraș (vezi cazul Iohannis), a fost de mai multe ori o trambulină pentru Cotroceni. Pentru un tablou complet, puneți la socoteală și cazurile Emil Boc și Ilie Bolojan (doi primari deveniți prim-miniștri).
PNL și USR vor face bine să se țină de cuvânt cu privire la ducerea luptei până la capăt, fiecare pe propriile puteri – dar asta, cu condiția ca și ceilalți să se țină de cuvânt.
PNL și USR vor face rău dacă nu se vor răzgândi în situația în care în zona extremisto-putinistă cel mai prost clasat se va retrage pe ultima sută de metri în beneficiul tovarășului de culoar mai bine cotat.
