„Așa cum comportamentul președintelui american, Donald Trump, și al colegilor săi republicani din ultimii patru ani a demonstrat-o din plin, miza alegerilor de anul acesta o constituie însăși democrația americană. Fără o victorie copleșitoare pentru democrați, la toate nivelurile, domnia unei minorităţi republicane va fi acolo pe termen nedefinit”, scrie Joseph E. Stiglitz, în Project Syndicate.
Acolo unde Nero îşi vedea de ale lui în timp ce Roma ardea, președintele american Donald Trump a petrecea timp la terenurile sale de golf care pierd bani, în timp ce California arde – și când peste 200.000 de americani au murit de COVID-19; el însuşi a fost testat pozitiv. La fel ca Nero, Trump va fi amintit fără îndoială ca o figură politică excepțional de crudă, inumană și, eventual, nebună.
Până de curând, majoritatea oamenilor din întreaga lume fuseseră expuși acestei tragedii americane, în doze mici, prin clipuri scurte cu Trump azvârlind minciuni și prostii la știrile de seară sau pe social media. Dar la sfârșitul lunii septembrie, zeci de milioane de oameni au îndurat un spectacol de 90 de minute, numit „dezbatere” prezidențială, în care Trump a demonstrat fără echivoc că nu este prezidențial – și de ce atât de mulți oameni îi pun la îndoială sănătatea mentală.
Cu siguranță, în ultimii patru ani, lumea l-a văzut pe acest mincinos patologic stabilind noi recorduri – aproximativ 20.000 de falsuri sau declarații mincinoase până la jumătatea lunii iulie, conform numărătorii făcute de Washington Post. Ce fel de dezbatere poate exista atunci când unul dintre cei doi candidați nu are nicio credibilitate și nici măcar nu este acolo pentru a dezbate?
Când a fost întrebat despre recenta dezvăluire a New York Times, care arată că a plătit doar 750 de dolari ca impozit în 2016 și 2017 – și nimic mulți ani înainte – Trump a ezitat și apoi a susținut, fără dovezi, că a plătit „milioane”. În mod clar, venea cu un răspuns oarecare pe care îl credea capabil să mute discuţia pe un subiect mai confortabil. Nu există niciun motiv întemeiat pentru care cineva ar trebui să-l creadă.
Și mai îngrijorător a fost refuzul său de a-i denunța supremația albă și grupurile extremiste violente, precum Proud Boys, căruia îi şi ceruse să de veghe. Coroborat cu refuzul său de a se angaja într-o tranziție pașnică a puterii și eforturile persistente de delegitimare a procesului de vot, comportamentul lui Trump, în perioada premergătoare alegerilor, a reprezentat din ce în ce mai mult o amenințare directă pentru democrația americană.
Când eram copil, crescând în Gary, Indiana, am aflat despre virtuțile Constituției SUA – de la sistemul judiciar independent și separarea puterilor până la importanța funcționării corecte a „checks and balances”. Înaintaşii noștri păreau să fi creat un set de mari instituții (deși erau vinovați și de ipocrizie când au declarat că toți oamenii sunt egali, atâta timp cât nu era vorba de femei sau oameni de culoare). Când eram economist-șef la Banca Mondială, la sfârșitul anilor ’90, am călătorit în lume ținând cursuri altora despre buna guvernare și despre instituțiile bune, iar Statele Unite au fost adesea date ca exempl al acestor concepte.
Nu mai este cazul. Trump și colegii săi republicani au aruncat o umbră asupra proiectului american, amintindu-ne cât de fragile – unii ar putea spune defecte – sunt instituțiile noastre și ordinea constituțională. Suntem o țară a legilor, dar normele politice fac ca sistemul să funcționeze. Normele sunt flexibile, dar sunt și fragile. George Washington, primul președinte american, a decis că va îndeplini doar două mandate și a creat o normă care nu va fi încălcată până la președinția lui Franklin D. Roosevelt. După aceea, un amendament constituțional a codificat limita de doi mandate.
În ultimii patru ani, Trump și colegii săi republicani au dus distrugerea normelor la un nou nivel, compromițându-se și subminând instituțiile pe care ar trebui să le apere. În 2016, în calitate de candidat, Trump a refuzat să-și facă publice declarațiile fiscale. Și, în timp ce era în funcție, i-a concediat pe inspectorii generali pentru că își făceau treaba, a ignorat în mod repetat conflictele de interese și a profitat de postul său, a subminat oamenii de știință independenți și agențiile critice, a încercat suprimarea electorală directă și a presat guvernele străine să-i defăimeze adversarii politici.
Din motive întemeiate, noi americanii ne întrebăm acum dacă democrația noastră poate supraviețui. Una dintre cele mai mari preocupări ale fondatorilor, la urma urmei, a fost aceea că un demagog ar putea apărea și ar putea distruge sistemul din interior. Acesta este parțial motivul pentru care au recurs la o structură a democrației reprezentative indirecte, cu Colegiul Electoral și un sistem de ceea ce ar fi trebuit să fie verificări și echilibrări solide. Dar după 233 de ani, acea structură instituțională nu mai este suficient de robustă. GOP, în special reprezentanții săi din Senat, a eșuat cu desăvârșire în responsabilitatea sa de a verifica un executiv periculos și eratic, în timp ce face a deschis un război împotriva ordinii constituționale și a procesului electoral al SUA.
Urmează o sarcină descurajantă. Pe lângă abordarea unei pandemii scăpate de sub control, a inegalităților în creștere și a crizei climatice, există și o nevoie urgentă de salvare a democrației americane. Având în vedere că republicanii și-au neglijat demult jurământul, normele democratice vor trebui înlocuite cu legi. Dar acest lucru nu va fi ușor. Când sunt respectate, normele sunt adesea preferabile legilor, deoarece pot fi adaptate mai ușor la circumstanțele viitoare. În special în societatea litigioasă americană, vor exista întotdeauna cei care vor să ocolească legile, onorându-i litera, dar încălcându-i spiritul.
Însă atunci când o parte nu mai joacă după reguli, trebuie montate balustrade mai puternice. Vestea bună este că avem deja o foaie de parcurs. Legea For the People din 2019, care a fost adoptată de Camera Reprezentanților a SUA la începutul anului trecut, a stabilit o agendă pentru extinderea drepturilor de vot, limitarea schimbărilor electorale partizane, consolidarea regulilor etice și limitarea influenței banilor donatorilor privați în politică. Vestea proastă este că republicanii știu că sunt din ce în ce mai mult în minoritate pe majoritatea problemelor critice din politica actuală. Americanii doresc un control mai puternic al armelor, un salariu minim mai ridicat, reglementări ecologice și financiare sensibile, asigurări de sănătate la prețuri accesibile, finanțare extinsă pentru educația preșcolară, acces îmbunătățit la facultate și limitări mai mari în ceea ce privește banii în politică.
Voința exprimată în mod clar de majoritate pune GOP într-o poziție imposibilă: partidul nu poate urmări simultan agenda sa nepopulară și, de asemenea, susține guvernarea onestă, transparentă și democratică. De aceea, acum duce în mod deschis un război împotriva democrației americane, dublând eforturile de a renunța la voturi, de a politiza sistemul judiciar și birocrația federală și de a bloca permanent guvernarea minorităților.
Întrucât GOP a încheiat deja un pact cu diavolul, nu există niciun motiv să ne așteptăm ca membrii săi să susțină vreun efort de reînnoire și protecție a democrației americane. Singura opțiune care le-a mai rămas americanilor este să obțină o victorie copleșitoare pentru democrați, la toate nivelurile, la alegerile de luna viitoare. Democrația americană e pusă în balanţă. Dacă va ceda, dușmanii democrației din întreaga lume vor câștiga.”
