Viața bate filmul: Ambasadorul Rusiei s-a bărbierit, în direct, la conferința internațională dedicată victoriei Armatei Roșii

Cum se răzbună viața!

În toamna lui 2019, ambasadorul Rusiei în România, Valeri Kuzmin, făcea furori în mediile pro-ruse de la București, printr-un atac de școală stalinistă la adresa Casei Regale a României.

Episodul, precedat de numeroase alte ocazii în care diplomatul-șef își demonstrase apetitul pentru circ, a fost mediatizat pe larg la vremea respectivă. Au existat și urmări în plan diplomatic (convocarea lui Kuzmin la MAE român), iar ieșirea plină de venin a constituit, totodată, un bun prilej de a readuce sub reflectoare umbrele din cariera diplomatică, sovietică și post-sovietică, a Excelenței Sale. Publicistul și deputatul Ovidiu Raețchi nota, la un moment dat, că „din 1975 până astăzi, Kuzmin a fost trimis la post numai în zone unde Rusia a avut interese militare și de securitate. În 1998, misiunea lui a fost să schimbe jocul în Sudan. În 2007, i s-a cerut să schimbe jocul în Moldova. În ambele cazuri, a reușit”.

Dar timpul, evident, a continuat să curgă: ore, zile, săptămâni, luni… până mai ieri-alaltăieri.

Astfel că, în toamna lui 2020, acele ceasului aniversar au deviat nițel de la misiunea lor obișnuită și, în loc să-și vadă de oprirea timpului în loc, strict pentru marcarea a 75 de ani de la victoria sovietică în așa-numitul „Mare Război pentru Apărarea Patriei”, s-au pus pe… împuns. Și au împuns și-au înțepat, și au împuns, nu glumă!

Extraordinarul episod, imposibil de anticipat chiar și de către cei mai fini experți în prognoze ai Kremlinului, de neimaginat pentru însuși Vladimir Putin și greu de crezut ochilor martorilor direcți s-a consumat marți, 6 octombrie 2020, puțin după prânz, în cadrul festiv al conferinței științifice internaționale cu tema: „75 de ani de la Victoria Coaliției antihitleriste și crearea ONU: lecțiile istoriei și provocările contemporaneității”.

Organizat de Ambasada Rusiei la București, în regim corect Covid, semi-offline, semi-online, evenimentul își propusese deversarea, în România, a unei noi încărcături de teze sălcii ale propagandei ruse, subsumate tenebrosului slogan: „Stalin și poporul rus libertate ne-au adus!”

Nu le reiau aici, le cunoașteți prea bine. Ca o particularitate, marți, de citat, e drept, s-a citat mai puțin din Stalin, în schimb ispita de a cita copios din Putin s-a dovedit, în cazul unora dintre vorbitori, prea mare pentru a i se putea rezista.

O parte dintre participanții la conferință au fost „amplasați” offline, după cum ziceam, într-o sală generoasă, posibil din sediul Ambasadei Rusiei. O altă parte a celor invitați a avut beneficiul riscului zero de contaminare cu coronavirus, fiind cooptați via Zoom. Însuși ambasadorul Valeri Kuzmin a fost o prezență virtuală, intervenind printr-un discurs înregistrat. Potrivit organizatorilor, Excelența Sa se află zilele astea la Moscova.

Asta a fost partea, să-i zicem, „conștientă” a intervenției dlui. Kuzmin. Fază în care, nu a scăpat ocazia de a mai ataca o dată România și de a da puțin de pământ cu liderii de la București și din lumea occidentală, gratulând-i pe șleau cu eticheta de „falsificatori ai istoriei”.

O mostră:

• „Sensul principal al eforturilor falsificatorilor istoriei (printre care, din păcate, există și lideri cunoscuți ai României, dintre cei mai proeminenți) se reduce la dorința de a egaliza responsabilitatea ‘’celor două regimuri totalitare” (cum spun ei, ‘’cel stalinist” sau ‘’comunist” din URSS și cel din Germania nazistă) pentru dezlănțuirea celei mai mari tragedii din memoria omenirii, la nivel mondial. Nu mă voi opri asupra metodelor nedemne, folosite pentru substituirea conceptelor aplicate, a denaturării atât a faptelor documentate, cât și a logicii desfășurării evenimentelor, în urma cărora crimele comise de naziști și de complicii lor sunt atribuite, cu nerușinare, soldaților-eliberatori. În același timp, sunt ascunse ‘’faptele incomode” din activitatea așa-numitelor democrații avansate din Occident (deportări în masă și internarea civililor, adăpostirea infractorilor naziști, declanșarea ”Războiului Rece” și a represiunii politice, războaiele neo-coloniale și toate celelalte, cu acelaşi specific)”.

Evident, au mai fost și alte aventurări ale ambasadorului Kuzmin pe tărâmul calomniei istorice, dar dacă le-am reda pe toate ar însemna să devenim noi înșine relee ale propagandei stalinisto-putiniste. Prin urmare, ne abținem tactic.

Faza a doua a prezenței lui Valeri Kuzmin la conferința organizată de instituția pe care o conduce s-a consumat cel mai probabil… inconștient.

De când a sosit la București, trimisul Moscovei s-a alintat constant jucând rolul unui mare ambasador al unei mari puteri, poate chiar pe al unui super-ambasador al unei super-puteri (îl putem suspecta că-i place mai mult varianta doi). As în recitarea psalmilor geopolitici redactați de Kremlin, mereu cu ochii-n Abecedarul aroganței maxime și total lipsit de inhibiții când vine vorba de expedierea etichetelor verbale non-diplomatice, Valeri Kuzmin a coborât, marți, de pe soclu. Din zeul în care obișnuia să pozeze, ni s-a înfățișat cu totul altfel, nouă, muritorilor din mica țară evadată din marea sferă de influență. Zeul nu este de fapt zeu, ci, iată, e și el om. Un om simplu, din carne, oase, piele, păr. Un om banal, repezit, superficial, subjugat de nevoile cotidianului gospodăresc, poate chiar copleșit de meschinele lui rigori.

Ca Magelan (iertare pentru comparație!) care a convins regi cu calculele lui greșite, care a navigat până acolo unde nu ajunsese nimeni și a învins răzmerițe periculoase, pentru a pieri într-o banală bătălie, pe o insulă izolată, răpus de un popor pitic, pe care crezuse că-l va păcăli lejer cu câteva salve de tun, trei-patru bărci cum nu se mai văzuseră prin locurile acelea, cu bucăți de oglindă și alte nimicuri din lumea sa, Valeri Kuzmin a căzut la datorie, răpus de tehnologie și vădita-i autosuficiență.

În plină aniversare a 75 de ani de la marea victorie sovietică împoriva lui Hitler și în neostoită euforie a vorbitorilor care citau, transpirând, din zicerile lui Vladimir Putin, ambasadorul Valeri Kuzmin a început… să se bărberească online. Temeinic, fir cu fir și tăind cu briciul lui SF cât mai de la baza firului de păr, ambasadorul Rusiei la București s-a ras sârguincios în fața camerei de luat vederi, probând înclinații multi-tasking (ascultând, privind și bărbierind) care l-ar face remarcat în fața multor manageri de multinaționale (multinaționale care, apropos, au fost aspru înfierate în timpul conferinței de către unul dintre participanți, de parcă-i auzeai vorbind pe Dragnea & acoliții, prin vocea respectivului).

De nota 10 la meșteșugul bărbieritului, grație unui aparat de ras dintre cele performante, ambasadorul Rusiei la București are totuși meritul de a nu fi lăsat să se termine aniversarea celor 75 de ani de la intrarea Armatei Roșii în Berlinul nazist fără a se fi pus în cele din urmă la punct, așa cum trebuie, cu igiena cazonă. Deși, nu-i poate fi trecut ușor cu vederea că a păcătuit, pe jumătate, prin faptul că-și permisese luxul de a se prezenta, chiar dacă aproape incognito, în debutul evenimentului, cu fioroasa barbă de-a doua zi.

Superficialitatea cu care și-a tratat prezența online la marele eveniment s-a ocupat și de asigurarea unui haios preludiu. Căci, trebuie recunoscut, E.S. Valeri Kuzmin nu a trecut direct la bărbierit. Minute bune, înainte de a trece la exercițiul cosmetic propriu-zis, ambasadorul rus a defilat prin încăperea în care se afla, în fața camerei video a computerului, uitată pe ON, aproape ca o puștoaică-fotomodel, absorbită de repetițiile pentru defilarea pe catwalk.

Întâi într-un tricou simplu, apoi într-unul cu guler, iar pe final la cămașă și pulover, Valeri Kuzmin a pus în practică, public, probabil toate fanteziile informalului, reprimate decenii la rând, de când deține poziții oficiale în MAE rus și trebuie să stea bățos la patru ace.

Dacă s-a și simțit bine în fața candid camera, e nemaipomenit – bravo lui! Dar, probabil că tot nemaipomenit, însă cu sensul ușor altul, va rămâne un astfel de episod, cu un astfel de diplomat și în memoria mai ilustrului său șef de la Kremlin, Vladimir Putin. Un personaj care, la fel ca ambasadorul lui din România toamnei lui 2020, tot ca un zeu defilează în fața întregii lumi și, mai ales, în fața propriului popor.

Probabil și Putin, ca și Kuzmin, până într-o zi…

Federația Lubianka și parteneriatul dintre crima organiztă, servicii secrete și stat. Cum funcționează FSB și cum determină politica și economia Rusiei