Analist CEPA, despre „debilitatea” UE în afacerea AUKUS: „O cultură strategică slabă, favorizată de decenii de iluzie”

„Dacă Europa nu este luată în serios în securitatea globală, asta se întâmplă doar din vina ei”, scrie analistul Edward Lucas pe platforma CEPA. 

🔹 Franța este furioasă. Motivul aparent este că noul acord britanico-american de-a furniza submarine cu energie nucleară Australiei i-a costat un contract de apărare profitabil. Adevăratul motiv este că alianța emergentă pentru contracararea ambițiilor imperialiste ale Partidului Comunist Chinez subliniază impotența Franței – și irelevanța planurilor sale de „autonomie strategică” europeană. 

Acordul legat de submarine este doar începutul. Cooperarea Australia-Marea Britanie-SUA se va extinde în domeniile vitale ale securității de înaltă tehnologie: concurența cu complexul industrial al Partidului-Stat în calculul cuantic, inteligență artificială, știința materialelor și alte capacități de schimbare a jocului. Se vor alătura mai multe țări. Canada va fi prima, odată cu încheierea alegerilor sale generale. Alți candidați includ India, Japonia, Taiwan și Coreea de Sud. Noua Zeelandă, când se va trezi din introspecția sa indulgentă, va descoperi că viața-i tare neprimitoare dacă rămâi în afara clubului.  

La fel și europenii. Lecția din ultimele săptămâni este că lumea nu funcționează după voia Bruxellesului, cu perioadele sale lungi de consultare, cu atenția curtenitoare oferită ciclurilor electorale din cele 27 de țări și weekenduri sacrosante, cu serile de gală și pauzele de prânz. Se desfășoară în ritmul brutal văzut în avansul talibanilor spre Kabul și-n cursa pentru superioritate militară regională a conducerii chineze. Funcționând după ora Bruxellesului, UE abia face față amenințărilor din apropiere (fragilitate în Balcanii de Vest, represiune în Belarus, jihadiști în Sahel, război civil în Siria), darămite în confruntarea cu superputeri precum Rusia și China. Rezultatul: atunci când țările serioase iau măsuri serioase pentru a ține piept amenințărilor grave, cele neserioase sunt lăsate pe margine. 

Fără îndoială, noua afacere ar fi putut fi comunicată mai bine. Franța – conform standardelor europene continentale – este un nume greu în materie de securitate. Are interese în regiunea Indo-Pacifică. Factorii de decizie britanici și americani vor trebui să dedice acum timp și eforturi pentru repararea relațiilor cu omologii lor de la Paris. 

Dar sarcina principală revine europenilor. Prețul credibilității este capacitatea: atunci când europenii arată că pot exercita puterea diplomatică, economică și militară într-un mod susținut și hotărât, vor arăta, de asemenea, că sunt parteneri valoroși în securitatea globală. Acest lucru nu înseamnă supunere față de Anglosferă. Dar îi pune pe europeni în situația de a se juca cu băieții mari. 

Nimeni nu-i oprește să facă asta. Nu există tancuri chinezești sau rusești pe străzile din Bruxelles, Paris sau Berlin (încă). Nici banii nu sunt o problemă. Debilitatea europenilor reflectă o lipsă de voință politică, care rezultă dintr-o cultură strategică slabă, favorizată de decenii de iluzie. 

Obiectivul pe termen lung trebuie să fie un parteneriat serios cu SUA și aliații săi din China. Dar un loc bun pentru a începe ar fi Rusia. Deocamdată, Europa se poate baza pe angajamentul militar al Statelor Unite față de NATO. Dar pentru a face față răutăților și brutalității Kremlinului nu este nevoie doar de-un răspuns militar. Nu este treaba NATO să se ocupe de șantajul energetic al Rusiei, care a făcut ca prețurile gazelor naturale să crească în toată Europa, subțiind bugetele gospodăriilor și declanșând avertismente privind o criză în industrie. UE are mijloacele legale și de reglementare pentru a face față acestui lucru. Poate face mai mult pentru a contracara dezinformarea rusească, în special înșelăciunile mortale privind Covid-ul. Și poate reduce fluxurile de bani murdari. 

O prioritate specială în acest moment este siguranța și bunăstarea rușilor care fug de reprimarea de către Kremlin a activității politice, culturale și media independente. Sute au plecat, mai ales către țările vecine cu Rusia, cum ar fi Lituania, Ucraina și Georgia. Vor urma și mai mulți. Au nevoie de sprijin financiar, social și psihologic. Furnizarea acestui lucru se află în puterea Europei – și ar fi cel puțin un pas către trezirea geopolitică tardivă a continentului. 🟦