Analiză New York Times. Xenofobia se răspândește la pachet cu virusul letal din China

Frica generată de epidemia de coronavirus a alimentat viziunile xenofobe la adresa chinezilor. Valul de panică și rasism care se răspândește pune în umbră îngrijorările de tip practic, scrie The New York Times într-o analiză publicată pe pagina de web a cotidianului.

În Japonia, de exemplu, hashtag-ul #ChineseDon’tComeToJapan (n.r. #ChinezilorNuVenițiÎnJaponia) e deja trending pe Twitter. În Singapore, zeci de mii de oameni au semnat o petiție prin care au cerut guvernului să le interzică accesul în țară chinezilor.

În Hong Kong, Coreea de Sud și Vietnam sunt magazine care au afișat mesaje adresate clienților chinezi, în care îi avertizează că nu sunt bineveniți. În Franța, un ziar regional a titrat pe prima pagină: „Alerta Galbenă”. Iar într-o suburbie din Toronto, părinții au cerut să le fie interzis accesul în școală pentru 17 zile unor copii care s-au întors recent din China.

Răspândirea rapidă a coronavirusului care a îmbolnăvit nu mai puțin de 9.800 de oameni – cei mai mulți în China – a generat un val de panică și, în unele cazuri, un sentiment anti-chinesezc.

În timp ce oficialii se încaieră în încercarea de a stopa criza, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat epidemia de coronavirus drept urgență sanitară mondială și îi sfătuiește pe oameni să nu călătorească în China. Iar fricile au alimentat xenofobia care începea deja să-și arate colții urâți. Iar această panică este, în unele cazuri, contraproductivă.

Într-un moment în care China se ridică ca putere economică și militară globală, iar asta îi îngrijorează pe vecinii din Asia și pe rivalii din Vest, coronavirusul nu face decât să alimenteze sentimentele rasiste la adresa chinezilor de rând.

„Unele dintre aceste sentimente xenofobe sunt legate de mult mai generalele tensiuni și anxietăți politice și economice în relația cu China, iar ele interacționează cu fricile recente legate de contagiune”, a explicat Kristi Govella, asistent de profesor în domeniul studiilor asiatice la Universitatea din Hawaii.

Unele dintre răspunsurile la epidemie pot fi văzute drept calcule raționale bazate pe riscul infectării: companiile aeriene care își anulează zborurile spre Wuhan, centrul epidemiei, și alte orașe chineze sau organizatorii de conferințe care roagă delegațiile chineze să nu participe la reuniuni.

Joi seară, premierul Italiei a spus că a anulat toate zborurile spre și dinspre China. Iar țări precum Malaezia, Filipine, Rusia și Vietnam nu mai emit, temporar, anumite tipuri de vize pentru cetățenii din provincia Hubei, unde este situat Wuhanul, sau pentru toți cetățenii chinezi.

„Cred că este timpul să punem, temporar, un semn de acces interzis la ușa noastră pentru vizitatorii din China”, a spus Ralph Recto, un parlamentar filipinez.

În Bangkok, rezidenții au început să evite mall-urile care sunt populate de turiști chinezi. Un cabinet de chirurgie estetică din luxosul cartier Gangnam din Seul și-a instruit personalul să nu primească clienți din China, dacă aceștia nu pot dovedi că se află în Coreea de Sud de cel puțin 14 zile, perioada potențială în care virusul nu se manifestă.

Într-un restaurant din cartierul din Tokyo care a găzduit odată piața de pește Tsukiji, unde 90% dintre clienți sunt chinezi, Yaeko Suenaga, o chelneriță de 70 de ani, a spus că înțelege de ce unele magazine refuză turiștii din China.

„Nu cred că frica vine din discriminare, ci din teama autentică pe care o au oamenii de a nu se infecta cu un virus care poate duce la moarte”, a spus aceasta și a adăugat că restaurantul în care lucrează va continua să servească toți clienții, însă angajații vor purta măști.

Nu este tot timpul simplu să distingi granița dintre frică justificată și discriminare fără doar și poate. Însă unele măsuri de protecție seamănă izbitor de mult cu profilarea etnică și de rasă.

La Bread Box, de exemplu, un restaurant din Hoi An, o zonă turistică populară din Vietnam, proprietarii au lipit la intrare un afiș pe care scrie: „Ne pare rău, nu putem servi chinezi!”. Tot în Vietnam, Hotelul Danang Riverside a anunțat că nu va caza turiști chinezi, din cauza virusului.

Kwong Wing Catering, un mic lanț de restaurante din Hong Kong, a anunțat, miercuri, într-o postare pe Facebook, că va servi doar clienți care vorbesc cantoneza – limba nativă a orașului, una diferită de mandarina care se vorbește pe continent. Business-ul a fost, oricum, un suporter vocal al mișcării democrate din Hong Kong, care sfidează puterea de la Beijing.

Experții în sănătate publică spun că înțeleg o parte dintre aceste impulsuri. „Dintr-un punct de vedere este o reacție naturală să vrei să te distanțezi de o potențială sursă de îmbolnăvire, în mod special atunci când nu există niciun leac cunoscut”, a explicat Karen Eggleston, directorul programului de Politici sanitare pentru Asia, de la Centrul de cercetare Shorenstein pentru Asia-Pacific al Universității Stanford.

Însă exemplele din social media și presă au trecut cu siguranță o graniță. În Australia, The Herald Sun, un ziar al grupului Murdoch, a publicat cuvintele “China Virus Panda-monium” (n.r. un joc de cuvinte considerat rasist, panda – pandemie) peste o imagine cu o mască de culoare roșie. Mai mult de 46.000 de oameni din comunitatea chineză din Australia au semnat o petiție în care susțineau că titlul este „o discriminare de rasă inacceptabilă”.

Le Courrier Picard, un ziar regional din nordul Franței, a stârnit revoltă cu titlul „Alerta Galbenă”, apoi a cerut scuze.

În Japonia, pe Twitter, unde se fac de mult comentarii despre comportamentul turiștilor chinezi, aceștia au fost etichetați drept „murdari” și „lipsiți de sensibilitate”, iar acum „bioteroriști”.

Dezinformarea este, de asemenea, un fenomen de amploare. Un video care a devenit viral pe YouTube în Coreea de Sud susține că un centru de dezvoltare de arme biologice din China este responsabil pentru răspândirea coronavirusului, o teorie care a prins contur în mai multe colțuri ale globului. În Australia, o postare de tip fake news care circula pe Instagram avertiza cetățenii că magazinele care comercializează prăjituri cu răvaș, orez și „Red Bull chinezesc” sunt contaminate.

Iar episoadele de rasism au lovit și în alți oameni de origine asiatică. În Franța, o femeie din Vietnam a spus pentru ziarul Le Monde că a fost insultată de un șofer care i-a strigat „Păstrează-ți virusul, chinezoaică murdară!” și „Nu ești binevenită în Franța”. Asta în timp ce a condus cu viteză printr-o baltă și a stropit-o.

În Australia, Andy Miao, în vârstă de 24 de ani, un cetățean australian de origine chineză care s-a întors în ianuarie dintr-o călătorie în China, a mărturisit că oamenii se uită ciudat la el în mijloacele de transport în comun, dacă acesta nu poartă mască.

„Îi face pe oamenii ca mine, care sunt foarte, foarte australieni, să se simtă excluși din comunitate. Cu siguranță este vorba despre stereotipuri învechite de rasă”, a spus Miao.

Chinezii – și asiaticii, în general – au fost victimele unor reacții xenofobe asemănătoare și în 2003, în timpul epidemiei de SARS. Însă în prezent, mult mai mult chinezi călătoresc în străinătate. Potrivit Ministerului de Cultură și Turism din China, cetățenii din această țară au făcut în 2018 150 de milioane de călătorii în străinătate, cu 14% mai mult decât în anul precedent.

Iar reacția Chinei, care a închis la propriu zeci de milioane de oameni în încercarea de a stopa răspândirea virusului, a determinat alte guverne să exagereze, este de părere Koichi Nakano, un expert în științe politice la Universitatea Sophia din Tokyo.

„Faptul că executivul chinez tratează oamenii în felul acesta, îi încurajează sau determină pe unii să ia măsuri la fel de draconice”, a spus Nakano.

Unele guverne încearcă să domolească panica. În Toronto, politicieni, grupuri din comunitate și chiar boardul de conducere al unei școli fac apel la cetățeni pentru a evita valul de rasism care a măturat orașul în 2003, atunci când SARS a ucis 44 de oameni din comunitatea locală.

„Deși răspândirea virusului a pornt dintr-o provincie chineză, trebuie să avem grijă ca acest virus să nu fie privit drept chinezesc. În astfel de momente, canadienii trebuie să se unească și să evite orice urmă de xenofobie, care, în acest caz, ar putea lovi în comunitatea noastră de chinezi”, se arată într-un comunicat de presă emis luni de bordul de conducere al unei școli din York Region, o suburbie din Toronto cu o comunitate asiatică numeroasă.

Chiar dacă Indonezia a suspendat zborurile din Wuhan, guvernatorul Sumatrei de Vest, Irwan Prayitno, a ignorat o cerere făcută de un grup de cetățeni care voiau respingerea tuturor turiștilor chinezi. Iar duminica trecută chiar a mers să întâmpine la aeroport un grup de 174 de turiști chinezi care veneau din orașul Kunming, din sud-vestul țării.

În districtul Ginza din Tokyo, cunoscut pentru shopping, care este de obicei împânzit de turiști chinezi, Michiko Kubota, proprietara unui magazin de haine, a spus că speră ca guvernul japonez să ia măsuri suplimentare pentru a ajuta China. Spre exemplu, să trimită măști sau alte provizii medicale.

„Japonia și China se critică reciproc uneori, însă ambele sunt caracterizate de bunătate. Sper să putem face mai mult pentru a eradica frica în China”, a spus Kubota.

Primul caz de coronavirus în Spania. Numărul deceselor a ajuns la 259: SUA nu mai primește străini care au călătorit recent în China