Recent, a fost publicată și a intrat în vigoare legea „arborilor remarcabili”. Evenimentul este important pentru că asigură, pentru prima dată, o anumită protecție exemplarelor vechi și „remarcabile” ale arborilor din România. Până acum, grija acestor exemplare era dusă doar de specialiști, o primă trecere în revistă a acestora fiind realizată prin intermediul site-ului de internet arboriremarcabili.ro.
Legea definește arborii remarcabili ca fiind acele exemplare care au o circumferință minimă a trunchiului măsurată la 130 cm de sol cuprinsă între 200 cm (stejar pufos) și 400 cm (gorun) și, în același timp, au vârsta de minim 160 de ani și „prezintă o valoare cultural-istorică pentru zonă și comunitate, fiind legați de un eveniment istoric sau de o personalitate, de o întâmplare istorică ori de o legendă”.
Exemplarele care îndeplinesc aceste condiții vor fi înscrise în Catalogul arborilor remarcabili și, la cerere, proprietarii vor fi despăgubiți. Aceasta, pentru că, potrivit legii, arborii remarcabili nu pot fi tăiați decât dacă sunt complet uscați, dezrădăcinați din cauze naturale sau prezintă un pericol pentru populație și numai dacă există avizul de la Garda Forestieră.
„Conform unor cercetări recente unde am fost implicat”, spunea în urmă cu câțiva ani profesorul Tibor Hartel de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, „România este a doua țară europeană în ceea ce privește acoperirea pășunilor cu arbori presărați, e vorba cam de 15.000 de km pătrați, imediat după Spania care are vreo 19.000 de km pătrați.
„Prin inventarierea arborilor bătrâni de pe pășuni în cadrul proiectului Arborii Remarcabili din România, am descoperit peste 2.400 de arbori bătrâni de pe 90 de pășuni numai în Transilvania. Conform cunoștințelor noastre actuale, existența unui număr mare de arbori bătrâni în peisaje de producție agricolă, cum sunt pășunile este o trăsătură unicat a Transilvaniei la nivel național și european. Pășunile de lângă Mercheașa, cu peste 400 de stejari bătrâni, Ticușu – cu 250 stejari bătrâni, Dășoara – cu alți 200, Breite-Sighișoara, și ea cu peste 200 de stejari bătrâni sau Câmpu Cetății, cu peste 300 de fagi bătrâni ar putea fi considerate adevărate miracole la nivel național și internațional”, explica universitarul clujean importanța acestui proiect.
Potrivit biologului, arborii remarcabili sunt prețioși pentru că păstrează rămășițe ale faunei străvechi. „În scorburile lor trăiesc multe insecte pe cale de dispariție, vreo 209 specii s-au descoperit în România. Dar și pentru că au dezvoltat o rezistență formidabilă, sunt material genetic extraordinar, iar semințele lor pot fi folosite în pepiniere pentru reproducere și replantare. Gaițele îngroapă și ele cam 4.000 de ghinde fiecare, vreo 60 de gaițe au sădit tot dealul. Dar pășunatul intensiv, pășunatul cu vite nu lasă să crească nimic. Ar trebui ajutat țăranul să poată întrerupe pășunatul o vreme, să poată face acest lucru fără să piardă economic, iar pajiștea să renască”, mai spune profesorul Hartel.
Până acum, arborii mari nu au intrat în atenția legiuitorului, ei nu beneficiau de o protecție specifică. Mai mult chiar, formulările din Codul Silvic lăsau să se înțeleagă că aceștia pot fi eliminați pentru curățarea pajiștilor.
Îmi amintesc emoția pe care am simțit atunci când am venit prima dată în România în urmă cu numai trei ani, văzând sistemele de pășuni cu arbori care încă funcționează – peisaje care în trecut au fost comune în toată Europa, dar care azi sunt de domeniul trecutului în regiuni întinse ale Europei. A fost atât de palpitant să descoperim aceste sisteme social-ecologice excepţionale, bogate, care încă trăiesc și respiră în România. Nu mă pot opri să nu mă întorc. Sir Charles Burrell, unul dintre susținătorii proiectului Arbori remarcabili
Citește și: https://www.revistasinteza.ro/remarcabilii
Biblioteca anti-seism. Cum învață ardelenii ce trebuie să facă în caz de cutremur
