Arhitectul Gheorghe Leahu, ”părintele” magazinului universal Unirea din centrul Capitalei, celebru acuarelist și cunoscut pentru proiectarea sistematizarea Cartierului Berceni, dar și pentru faptul că s-a opus demolării Mănăstirii Văcărești, a murit la vârsta de 89 de ani. Moartea sa a fost anunţată de Muzeul Municipiului Bucureşti, dar și de Memorialului Sighet, entități care îi evocă personalitatea.
Acuarelele sale prezintă imagini inedite ale Bucureştiului, surprinse cu acurateţe şi atenţie pentru detaliu, anunţă Muzeul Municipiului Bucureşti.
„Despărţirea de un prieten drag, de un om admirabil, care a iubit oraşul ridicându-i clădiri imaginate de el şi care a lăsat moştenire generaţiilor viitoare, prin minunatele sale acuarele, farmecul trecutului Capitalei noastre, este foarte grea. (…) Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanţe familiei îndoliate!„, a transmis muzeul.
Arhitectul Gheorghe Leahu s-a născut la 10 mai 1932 la Chişinău, iar în 1940 a ajuns la Bucureşti împreună cu familia.
Tatăl său, Theodor Leahu (1889-1970), un prosper om de afaceri şi proprietar, era fiul lui Gheorghe şi al Olimpiei Leahu, ţărani înstăriţi din satul Cegoreni (judeţul Orhei). Mama, Ana Leahu (1904-1982), născută Luţcan, a avut talent artistic şi a publicat poezii în „Viaţa Basarabiei”.
Provenea dintr-o familie de preoţi şi intelectuali, din satele Cucioaia şi Cubolta (judeţul Bălţi). Bunica maternă a viitorului arhitect, Xenia Halippa, era soră a marelui patriot şi om de stat basarabean Pantelimon Halippa (1883-1979), unul dintre făuritorii Marii Uniri cu România de la 1918.
În prefața albumului său „O viață printre case și culori”, arhitectul Gheorghe Leahu mărturisea: „Alungat dintre hotarele Basarabiei în care m-am născut, mi-am petrecut existența împletind amintirea meleagurilor strămoșești pe care le-am pierdut cu dragostea și uimirea pe care mi le-a produs descoperirea României, în anii de război, când ne-am refugiat peste Prut. Poate că toți cei care n-au pierdut niciodată locurile lor de baștină nu prețuiesc cât prețuiesc eu onoarea pe care mi-a făcut-o Dumnezeu, să mă nasc român și să-mi petrec toți anii de viață în România”.
A urmat cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” între anii 1951 şi 1957, unde a avut ocazia să se formeze sub îndrumarea unor profesori de formaţie occidentală, care au activat ca arhitecţi în România interbelică, precum Duiliu Marcu sau Octav Doicescu.
În perioada 1957 – 1991 a lucrat ca arhitect în cadrul Institutului Proiect Bucureşti, care realiza planurile urbanistice şi de arhitectură pentru Capitala României, fiind responsabil pentru proiectarea unor clădiri emblematice construite între anii 1970 – 1980.
Specialistul a asistat la înfăptuirea Casei Poporului (actualul Parlament al României), proiectul megaloman al lui Nicolae şi Elenei Ceuşescu, care a ras un cartier de pe faţa pământului. Acesta a proiectat şi coordonat construirea celor mai mari cartiere ale Capitalei, dar a fost şi cel care a întocmit planurile pentru edificarea magazinului universal Unirea.
În anul 2019, Sala de Conferinţe a Muzeului Dr. Nicolae Minovici a găzduit expoziţia sa intitulată „Curiozităţi arhitectonice bucureştene: Gheorghe Leahu”, majoritatea acuarelelor expuse fiind realizate în anii ’80-’90.
În peisajele sale artistul a imortalizat pentru viitor Hanul Solacolu de pe Calea Moşilor, Liceul de muzică Dinu Lipatti, Piaţa Gării de Nord şi Magazinul Sora, Gara Obor, Biserica Popa Chiţu, Str. Doamnei, Biserica Lutherană şi blocurile din Piaţa Palatului, Turnul Bărăţiei, Pasajul Victoriei din faţa Palatului Telefoanelor, Biserica Rusă şi multe altele.
Lucrările au fost donate ulterior Muzeului Municipiului Bucureşti.
Arhitectul Gheorghe Leahu a asistat la înfăptuirea Casei Poporului (actualul Parlament al României), proiectul megaloman al lui Nicolae şi Elenei Ceuşescu, care a ras un cartier de pe faţa pământului. Acesta a proiectat şi coordonat construirea celor mai mari cartiere ale Capitalei, dar a fost şi cel care a întocmit planurile pentru edificarea magazinului universal Unirea.
În anii 80 a ținut un jurnal secret care jurnalul descrie drama miilor de locuitori alungați din casele lor, cum arăta Bucureștiul mutilat de uriașele șantiere și inimaginabila mizerie în care se asigurau cele necesare traiului, cozile interminabile la alimente și carburanți, programul de numai două ore la televizor, frigul din case și instituții în timpul iernilor și, peste toate, copleșitoarea adulație pe care tot activul de partid îl arăta celor două „genii planetare”, Nicolae și Elena Ceaușescu. (sursa: Memorialul Sighet)
*S-a opus demolării Mănăstirii Văcărești și a contribuit la proiectarea Cartierului Berceni
Arhitectul Gheorghe Leahu este cel care a proiectat şi coordonat ansamblurile de locuinţe de pe Calea Văcăreşti, Bd. Brâncoveanu, Bd. Metalurgiei, Şos. Olteniţei, Şos. Giurgiului.
A răspuns de sistematizarea întregului cartier Berceni, şi a îndrăznit să se opună demolării Mănăstirii Văcăreşti. La începutul anului 1985, împreună cu echipa sa, a făcut eforturi imense pentru a convinge autorităţile de valoarea inestimabilă a monumentului. Din păcate, nu a reuşit să-l salveze.
În 2003 a primit titlul de cetăţean de onoare al Sectorului 4. Albumele sale, Bucuresti – arhitectură şi culoare, Lipscanii – centrul istoric al Bucureştilor, Bucurestiul disparut, Distrugerea Manastirii Vacaresti, Bucuresti – portretul unui oraş, Bucuresti – “Micul Paris”, urmăresc îndeaproape devenirea istorică a Bucureştilor prin zeci de acuarele emblematice, câteva surprinzând şi cadre familiare din Berceni. (Sursa: Adevărul)
