Nici planul arab de reconstrucție și nici cel american nu au prea multe șanse de reușită, notează The Economist.
În orientul Mijlociu, ce este provizoriu are obiceiul de a deveni permanent. Ocupația israeliană din Cisiordania durează de jumătate de secol. Autoritatea Palestiniană (AP) trebuia să fie un organism interimar pentru cinci ani – anul trecut a împlinit 30. La o lună după ce a intrat în vigoare încetarea focului în Gaza, cei două milioane de locuitori ai săi încep să se întrebe dacă nu cumva și disperarea lor va deveni permanentă.
Nu s-a făcut nimic pentru reconstruirea unui teritoriu ras de pe fața pământului de cei doi ani de război. Statele arabe au elaborat un plan de reconstrucție, dar acesta este puțin probabil să înceapă dacă Hamas nu este de acord să se dezarmeze. Iar Hamas refuză.
În fața intransigenței Hamas, unii oficiali americani și israelieni au început să promoveze o alternativă: speră să reconstruiască dincolo de „linia galbenă”, granița dintre jumătatea de Gaza controlată de Hamas și jumătatea ocupată de Israel. Dar aproape niciun palestinian nu locuiește acolo, iar statele arabe se opun planului. Locuitorii din Gaza au nevoie disperată de locuințe, locuri de muncă și servicii — însă nu există planuri viabile pentru a le oferi.
Proporțiile pagubelor sunt fără precedent. Să începem cu locuințele. ONU estima în august că peste 320.000 de locuințe au fost distruse sau avariate, de 18 ori mai multe decât în timpul războiului din 2014 dintre Israel și Hamas, cel mai lung și mai mortal până la acesta. Aproximativ 1,2 milioane de oameni — 60% din populația Gazei — sunt fără adăpost. Chiar și corturile sunt greu de găsit: organizațiile umanitare spun că, de la începutul încetării focului, a fost permisă intrarea în Gaza a mai puțin de 20.000.
Adăpostul este cea mai urgentă necesitate, dar nu și singura. Aproximativ 85% dintre afaceri sunt ruinate. Aproape 90% atât din terenurile agricole, cât și din puțurile de irigații au fost avariate. Două treimi din terenurile arabile ale Gazei se află pe partea controlată de Israel a liniei galbene. Aproximativ 77% din drumuri au fost bombardate sau distruse de tancurile israeliene. Iar lista continuă.
Nu duce nimeni lipsă de idei, oricât de nerealiste ar fi ele, pentru reconstrucție. Trump a propus celebra transformare a Gazei într-o stațiune la malul mării. Unii oameni de afaceri israelieni au avansat un plan fantezist de a construi fabrici Tesla și centre de date pentru inteligență artificială peste ruine. AP și-a elaborat propriul program de reconstrucție; la fel au făcut și oficialii locali din Gaza. Propunerea care se bucură de cea mai largă susținere este o inițiativă egipteană aprobată de statele arabe în martie. Aceasta prevede reconstrucția Gazei în mai multe etape.
Prima s-ar concentra pe evacuarea celor aproximativ 60 de milioane de tone de dărâmături împrăștiate pe tot teritoriul. O parte dintre ele ar putea fi refolosite: după războiul din 2014 dintre Israel și Hamas, constructorii au folosit resturi de la clădirile bombardate ca strat de bază pentru reasfaltarea autostrăzii de coastă. Egiptul speră să amestece dărâmăturile cu nisip și să le folosească pentru redobândirea unor terenuri în largul coastei Gazei, care ar putea găzdui un port și alte infrastructuri. A doua etapă ar dura patru ani și jumătate și s-ar concentra pe reconstrucție.
Cu aproape toată populația Gazei șomeră, planul ar putea beneficia de o forță de muncă amplă. Egiptul ar furniza expertiza și materialele brute; speră să atragă dezvoltatori din țările Golfului. Dar inginerii spun că termenul este nerealist — că îndepărtarea dărâmăturilor va dura mai aproape de șase ani decât de șase luni. Materialele ar trebui să treacă prin punctul de frontieră Rafah dintre Gaza și Egipt, unde Israelul are drept de veto. Un mare dezvoltator din Golf le-a declarat oficialilor occidentali că nu vrea să se implice deoarece vede puține șanse de recuperare a investiției.
De fapt, banii sunt obstacolul principal. Planul egiptean estimează costul reconstrucției la 53 de miliarde de dolari; ONU îl estimează la 70 de miliarde. Donatorii nu vor să acopere cheltuiala decât dacă știu că războiul s-a încheiat cu adevărat. Asta presupune dezarmarea Hamas. Încetarea focului prevede o forță internațională de menținere a păcii, care să îndeplinească această sarcină. Donald Trump îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU să acorde acestei forțe un mandat de doi ani.
Totuși, nimeni din lumea arabă nu se grăbește să participe. Anwar Gargash, consilier diplomatic al președintelui Emiratelor Arabe Unite, spune că este încă prea vag conceptul. Dacă nu se clarifică, țara sa „probabil nu va participa”. Arabia Saudită a exclus trimiterea de trupe. La fel și Iordania: „Suntem prea aproape de problemă”, spune ministrul de externe Ayman Safadi. Trump speră să convingă țări non-arabe să contribuie cu cea mai mare parte a forței, dar acestea nu s-au angajat încă.
De aici și discuția despre o alternativă. În loc să reconstruiască orașele existente din Gaza, care sunt aproape de coastă, unii americani și israelieni speră să înceapă reconstrucția pe teritoriul controlat de Israel. Probabil ar începe lângă Rafah, în sudul Gazei, unde Israelul deține cea mai mare porțiune de teren. Ideea este de a construi un șir de orașe modulare: fiecare ar găzdui mii de palestinieni și ar include clinici, școli și alte servicii.
Dacă îl construiesc…
Schema amintește de inițiative eșuate, încercate și în alte contra-insurgențe, de la Afganistan în anii 2000 până la Vietnam în anii 1960. Pare puțin probabil să funcționeze și în Gaza. Doar câteva mii de palestinieni trăiesc de partea israeliană a liniei (mulți sunt membri ai milițiilor susținute de Israel). Chiar dacă și alții ar putea fi convinși să se mute, Israelul ar trebui să-i verifice; nu este clar dacă apoi li s-ar permite să se întoarcă sau să se deplaseze liber pe partea israeliană.
Statele arabe se tem că linia galbenă ar deveni o frontieră permanentă. „Nu putem accepta fragmentarea Gazei”, spune Safadi. Oficialii de la Cairo se tem, de asemenea, că împingerea locuitorilor din Gaza spre Rafah ar putea duce în final la strămutarea lor în Egipt, așa cum amenințaseră unii israelieni de-a lungul războiului. Oamenii de afaceri americani apropiați administrației Trump au prezentat schema cel puțin unui guvern din Golf, în speranța obținerii unei contribuții financiare. Au fost refuzați.
Deocamdată, așadar, atenția se va concentra probabil pe furnizarea strictului minim de ajutor. „Va fi vorba de reabilitare, nu de reconstrucție”, spune un diplomat occidental. În august, de exemplu, Emiratele Arabe Unite au finalizat un program prin care au furnizat sudului Gazei 8 milioane de litri de apă desalinizată pe zi. Uzina de desalinizare se află în Egipt, iar o conductă transportă apa peste graniță.
Diplomații fac presiuni asupra Israelului să permită intrarea în Gaza a mai multor adăposturi temporare (mii sunt blocate în țările vecine, în așteptarea aprobărilor). Gaza Humanitarian Foundation, o organizație opacă ce a gestionat la începutul acestui an un program de distribuire a alimentelor considerat dezastruos, promovează un plan de înființare a 16 centre de ajutor de-a lungul liniei galbene. Însă, dacă Hamas nu poate fi convins să depună armele, se va așterne praful pe planurile ambițioase de reconstrucție.
