A fost greu să nu râzi, cu răceală, de declarația membrilor occidentali ai Consiliului de Securitate al ONU, care au condamnat Belarus pentru criza migranților de la granița sa cu Polonia, scrie Gavin Mortimer într-un articol din The Spectator.
🔷 După reuniunea de urgență a Consiliului de Securitate al ONU de joi (joia trecută -n.r.), membrii occidentali au publicat o declarație comună, acuzând Belarus că pune viețile migranților în pericol „în scopuri politice”.
Este adevărat, desigur, dar să auzi astfel de cuvinte venind tocmai din gura Franței… Quelle hypocrisie!
Există mult mai puțini imigranți care campează în orașele de carton din Paris în acest an. De ce? Pentru că aceste tabere au fost distruse, iar migranții – în mare parte tineri din Africa și Orientul Mijlociu – s-au îndreptat spre nord, spre Calais. Odată ajuns acolo, te așteaptă doar o scurtă călătorie peste Canal până în Anglia, o călătorie pe care 24.000 de persoane au întreprins-o anul acesta, aproape triplu față de numărul celor care au reușit să traverseze în 2020.
„Se pare că au cedat teritoriul suveran traficanților de persoane”, a spus o sursă din Whitehall despre incapacitatea Franței de-a opri fluxul. „Acest eșec abject va fi abordat în cei mai duri termeni între Gerald Darmanin și guvernul francez.” Poate că Boris Johnson ar trebui să se gândească la trimiterea soldaților britanici la Calais, precum și la granița poloneză.
Protestele britanice nu vor rezolva nimic. Emmanuel Macron a început campania pentru alegerile prezidențiale din aprilie, iar cei mai mari contestatari ai săi vin dinspre dreapta: Marine Le Pen de la Mitingul Național, comentatorul de dreapta Eric Zemmour și republicanii de centru-dreapta care, deși nu au selectat încă un candidat, au făcut din imigrație un element central al manifestului lor.
Mai mult, în ultimele 15 luni au avut loc o serie de atacuri islamiste în Franța comise de bărbați care au intrat ilegal în țară, inclusiv uciderea a trei credincioși de către un tunisian într-o biserică din Nisa.
Macron știe așadar că trebuie să facă ceva cu privire la numărul uriaș de imigranți ilegali din Franța – estimat la aproximativ 900.000 – și ce soluție mai bună decât să arunce peste gard, britanicilor, problema?
Un reportaj difuzat de o televiziune franceză la o oră de maximă audiență, joi seară, i-a făcut pe telespectatori să nu mai aibă niciun dubiu că autoritățile franceze facilitează migrația peste Canal. Jurnalistul a descris modul în care migranții s-au mutat spre vest, de la Calais la sălbaticele dune din Slack, cu vedere spre plajele aurii din Wimereux, o destinație turistică populară printre britanici în perioada interbelică.
Un pescar local i-a explicat jurnalistului frecvența cu care vede ambarcațiuni pleacând spre Marea Britanie. „Și englezilor le convine?”, a spus jurnalistul. Rânjind, pescarul a răspuns: „Cui îi pasă!”
Echipa de televiziune n-a trebuit să aștepte mult: a depistat iute un grup mare de migranți cărând o plută gonflabilă până la malul apei. După o a doua încercare, au lansat cu succes barca și-au pornit. Dintre dune urmăreau spectacolul cinci polițiști, care stăteau lângă mașina lor de patrulare. Jurnalistul a spus că aceștia ajunseseră prea târziu pentru a împiedica lansarea plutei, dar contactaseră „paza de coastă, care a escortat barca în apele teritoriale britanice”.
Nu că poliția ar fi fost întotdeauna atât de relaxată, cel puțin conform Human Rights Watch, care luna trecută i-a acuzat pe polițiștii din Calais de „practici abuzive”, precum dărâmarea corturilor migranților sau confiscarea bunurilor lor.
Adevărul este că poliția, ca și oamenii buni din Calais, sunt cam la capătul răbdării; timp de două decenii, migranții au fost plantați în și în jurul portului, iar violența și criminalitatea sunt o realitate concomitentă pe care clasa politică nu a reușit s-o combată în mod constant. Inerția ei nu este diferită de cea a Bruxelles-ului, la fel de neștiutoare privind modul în care ar trebui să față crizei migranților așa cum a fost și-n 2015, când Angela Merkel a deschis granițele continentului.
Președintele Belarusului, Alexander Lukașenko, știe acest lucru. Și, deși este acuzat că „militarizează migranții”, în ce fel este comportamentul său diferit de ceea ce se întâmplă în Calais?
Se presupune că Franța este plătită de guvernul britanic pentru a opri imigrația ilegală, dar nu face nimic în acest sens. Amintește puțin de comportamentul ei din 2018, când poliția franceză din sud-estul țării a fost acuzată de Italia că îi deplasase înapoi peste graniță pe migranții pe care îi interceptase.
Dimpotrivă, inacțiunea autorităților franceze, s-ar putea spune chiar încurajarea tacită, pune în pericol viața migranților. Doi bărbați s-au înecat în ultimele două săptămâni încercând să treacă Canalul, iar de vineri încă trei sunt dați dispăruți după ce-au pornit în caiace.
Poate că Marea Britanie ar trebui să convoace o altă reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU și de data aceasta să condamne Franța.🟦
