Donald Trump a lansat o cruciadă pentru a converti politica europeană la cauza sa, mobilizând întreaga forță a diplomației americane pentru a promova partidele „patriotice”, a pune capăt migrației, a distruge „cenzura” și a salva „civilizația” de la decădere, scrie POLITICO.
Întrebarea este dacă centriștii europeni aflați în dificultate au puterea sau voința de a-l opri.
În documentul său recent publicat privind Strategia de securitate națională, Casa Albă a prezentat pentru prima dată într-o formă cuprinzătoare abordarea sa față de provocările geopolitice cu care se confruntă SUA și lumea.
Deși se menționează aducerea păcii în Ucraina, în ceea ce privește Europa, poziția oficială a Americii este acum că securitatea sa depinde de orientarea decisivă a politicii continentului spre dreapta.
Pe parcursul a trei pagini, documentul acuză Uniunea Europeană, printre altele, că a crescut riscul „dispariției civilizației”, din cauza creșterii numărului de imigranți, scăderii ratei natalității și pretinsei erodări a libertăților democratice.
„Dacă tendințele actuale vor continua, continentul va fi de nerecunoscut în 20 de ani sau mai puțin”, se afirmă în document. „Prin urmare, nu este deloc evident dacă anumite țări europene vor avea economii și forțe armate suficient de puternice pentru a rămâne aliați de încredere.”
Cu discursul său despre scăderea natalității și creșterea imigrației, dimensiunea rasială a retoricii Casei Albe este greu de ignorat. Aceasta va fi familiară alegătorilor din Ungaria, Italia, Țările de Jos și Germania, unde politicienii de extremă dreapta au articulat așa-numita „teorie a marii înlocuiri”, o teorie conspiraționistă rasistă care afirmă în mod fals că elitele fac parte dintr-un complot pentru a dilua populația albă și a-i diminua influența. „Vrem ca Europa să rămână europeană”, se afirmă în document.
„Pe termen lung, este mai mult decât plauzibil ca, în cel mult câteva decenii, anumiți membri NATO să devină majoritar neeuropeni”, se arată în document, ceea ce face ca „o întrebare activă” să fie dacă aceste țări vor continua să considere alianța cu SUA ca fiind dezirabilă.
Rețeta politică care urmează este, în esență, schimbarea regimului. „Obiectivul nostru ar trebui să fie acela de a ajuta Europa să-și corecteze traiectoria actuală”, se arată în documentul strategic. Acest lucru va implica „cultivarea rezistenței” în cadrul națiunilor europene. În cazul în care există vreo îndoială cu privire la natura politică a mesajului, documentul Casei Albe salută „influența crescândă a partidelor patriotice europene” ca un motiv de optimism american.
Cu alte cuvinte: susțineți extrema dreaptă pentru a face Europa din nou măreață.
Lupta timidă
De când Trump s-a întors la Casa Albă în ianuarie, liderii europeni au reușit să rămână calmi în fața provocărilor sale, evitând până acum un conflict deschis care ar fi rupt complet relațiile transatlantice.
Dar pentru liderii centristi aflați actualmente la putere – precum Emmanuel Macron la Paris, Keir Starmer la Londra și Friedrich Merz în Germania – noua doctrină Trump reprezintă o provocare atât de existențială încât ar putea fi nevoiți să o înfrunte direct.
Această confruntare ar putea avea loc mai devreme decât mai târziu, având în vedere alegerile cu miză mare din anumite părți ale Marii Britanii și Germaniei de anul viitor și posibilitatea unui scrutin național anticipat în Franța. În fiecare caz, partidele aliniate MAGA – Reform U.K., Alternativa pentru Germania și Adunarea Națională – sunt gata să obțină câștiguri în detrimentul centriștilor aflați la putere în prezent. Este clar acum că America ar putea interveni pentru a ajuta.
Pe baza dovezilor actuale, oficialii europeni a căror sarcină este să protejeze alegerile de interferențe străine nu sunt dispuși să se lupte cu Trump.
Comisia Europeană a dezvăluit recent planurile sale pentru un „scut al democrației” care să protejeze alegerile de dezinformare și interferențe străine. Michael McGrath, comisarul responsabil pentru această politică, a declarat recent pentru POLITICO că scutul ar trebui să fie extins, deoarece Rusia „nu este singurul actor” care ar putea avea „un interes direct” în influențarea alegerilor. „Există mulți actori care ar dori să dăuneze structurii UE și, în ultimă instanță, să submineze încrederea în instituțiile sale”, a spus el.
În lumina noii Strategii de Securitate Națională, America lui Trump trebuie să se numere acum cu siguranță printre aceștia.
Dar McGrath a dat dovadă de diplomație când a fost întrebat, înainte de publicarea strategiei, dacă ar prefera ca liderii americani să înceteze campania electorală în alegerile europene și să critice democrația europeană.
„Au dreptul la propriile opinii, dar noi avem propriile noastre standarde și căutăm să aplicăm propriile noastre valori și abordarea europeană în afacerile internaționale și diplomația internațională”, a răspuns McGrath. „Nu comentăm și nu ne amestecăm în problemele interne ale unui partener apropiat precum Statele Unite.”
Paraziți patetici
Chiar înainte de publicarea strategiei, personalitățile din administrația Trump oferiseră deja dovezi ample ale disprețului său față de centrul politic european. În acest an, vicepreședintele JD Vance a lansat un atac împotriva Europei cu privire la libertatea de exprimare și democrație; Elon Musk a intervenit în alegerile din Germania pentru a susține partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania; iar secretarul apărării Pete Hegseth i-a criticat în privat pe europenii „patetici” pentru că „parazitează” în materie de securitate.
De data aceasta, diferența este că Strategia de securitate națională a lui Trump este oficială. „Una era să gândească și să-și spună asta între ei (sau într-un discurs la München)”, a declarat un diplomat al UE, care a dorit să rămână anonim pentru a putea vorbi deschis. „Altceva este să o incluzi într-un document de politică.”
Ce este și mai grav pentru lideri precum Macron, Merz și Starmer este că analiza lui Trump – potrivit căreia o masă critică de alegători își doresc propriul MAGA european – ar putea, în cele din urmă, să fie corectă.
Toți acești lideri se află sub o presiune imensă din partea dreptei populiste din propriile țări. În Marea Britanie, Reform U.K. al lui Nigel Farage este pe cale să obțină câștiguri importante la alegerile regionale și locale de anul viitor, ceea ce ar putea declanșa o provocare la adresa conducerii Partidului Laburist aflat la guvernare, care l-ar putea forța pe Starmer să demisioneze.
La Paris, Partidul Adunarea Națională al lui Marine Le Pen îi torturează pe administratorii lui Macron care se luptă în parlament, în timp ce Alternativa pentru Germania îl presează pe Merz la Berlin și îl împinge să adopte poziții din ce în ce mai dure în privința migrației.
Prim-ministrul britanic a dezvăluit într-un interviu acordat săptămâna aceasta revistei The Economist că a discutat cu Merz și Macron, la o cină privată recentă la Berlin, despre amenințarea comună cu care se confruntă toți din partea dreptei. „Ne confruntăm cu aceleași provocări, sau cu variante ale acelorași provocări, și discutăm despre asta”, a spus Starmer.
Dacă America va pune în aplicare noua strategie a lui Trump, discuțiile private la cină între prieteni s-ar putea să nu fie suficiente.
În 2025, pericolul nu va mai fi numai TikTok. E statul român pregătit și pentru taifunul Musk?
