Lituania cere Comisiei Europene să preia sub controlul său construcția Centralei atomo-electrice de la Ostroveț (regiunea Grodnenskaia, Republica Belarus). Vilnius consideră că centrala nu este sigură și constituie un pericol pentru întreaga UE. Cu toate acestea, această poziție nu găsește sprijin din partea organizațiilor internaționale, iar criza economică i-ar putea forța chiar și pe cei mai apropiați aliați ai Lituaniei să renunțe să mai sprijine poziția acesteia, scrie Gazeta.ru.
- Redăm articolul în întregime, tradus de Rador:
Președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a făcut apel la Comisia Europeană ca aceasta să se ocupe chiar ea de soluționarea problemelor legate de asigurarea securității centralei atomo-electrice din Republica Belarus. Propunerea respectivă a fost făcută de președintele lituanian în cadrul convorbirii telefonice avute pe 14 mai cu șeful Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Nauseda cere Comisiei Europene să obțină de la Minsk asigurarea cerințelor UE privind efectuarea testelor de stres înainte de punerea în funcțiune a centralei electrice, pentru a se garanta siguranța cetățenilor UE.
„Centrala nucleară din Belarus reprezintă o problemă de securitate nucleară a întregii UE, precum și un test de solidaritate, de reacție colectivă și de responsabilitate pentru cetățenii UE. Suntem obligați să ne asigurăm propria securitate și securitatea tuturor cetățenilor din țările membre UE, să ne asigurăm că energia electrică produsă la centralele electrice nesigure din terțe țări nu intră pe piața internă a UE”, a spus Nauseda.
El a menționat, de asemenea, că, în lumina acestei situații, Lituania este dispusă să devină centrul regional al securității civile a Uniunii Europene pentru reacția la incidentele nucleare și radioactive.
Republica Belarus conduce lucrările de construire a centralei nucleare de lângă orașul Ostroveț din regiunea Grodnenskaia. Lituania se opune în mod tradițional punerii în exploatare a acesteia, declarând că stația nu este sigură.
Nauseda a subliniat în repetate rânduri că centrala atomo-electrică din Belarus „este o problemă a întregii Uniuni Europene”, adăugând că nu va abandona încercările de a convinge conducerea Uniunii Europene de faptul că centrala atomo-electrică de la Ostroveț „este un nou Cernobîl”.
Înțelegerile privind construirea centralei atomo-electrice din Belarus au fost realizate la sfârșitul deceniului trecut. În 2011, Rusia a acordat Republicii Belarus un împrumut de zece miliarde de dolari care acoperă 90% din costurile de construcție. De construcția obiectivului se ocupă „Rosatom” din Rusia.
Inițial s-a afirmat că primul bloc energetic va fi pus în funcțiune la sfârșitul anului 2019. Termenul s-a schimbat în cele din urmă, lansarea primului bloc energetic a fost amânată pentru anul 2020, iar lansarea celui de-al doilea bloc – pentru anul 2021.
În pofida îndelungatei istorii privind construirea obiectivului, Lituania a devenit relativ recent un adversar înverșunat al centralei belaruse. În 2017, când lucrările de construcție se aflau în plină desfășurare, Parlamentul Lituaniei a hotărât să considere acest obiect drept o amenințare la adresa securității. Mai mult, a fost adoptat un act legislativ special care interzice achiziționarea de energie de la această centrală nucleară.
Oficial, ceea ce îngrijorează Lituania la centrala atomo-electrică din Belarus este doar problema securității. Totuși este greu să nu suspectăm o notă de invidie în declarațiile ostile: în 2004, de dragul aderării la UE, Vilnius a fost forțat să-și închidă propria centrală nucleară.
Republica baltică a fost pusă pe șinele ostilității cu Minskul prin eforturile depuse de fostul președinte Dalia Grybauskaitė. La sfârșitul mandatului prezidențial al acesteia, Lituania chiar a refuzat să coopereze cu Republica Belarus pentru a nu recunoaște legalitatea construirii centralei nucleare ruso-belaruse.
Grybauskaite a dat asigurări că „în principiu, este imposibil” să se asigure siguranța centralei atomo-electrice belaruse, deoarece „teritoriul ales pentru construirea acesteia nu este sigur”. Succesorul lui Grybauskaite, Nauseda, a continuat cursul politic al „Daliei de fier” , însă a încercat să aleagă o abordare mai soft. În afară de plângerile constante adresate partenerilor de politică externă și făcute la tot felul de instanțe internaționale, Nauseda promovează un curs politic de restabilire a relațiilor cu Minskul.
Anul trecut, când Republica Belarus nu a reușit să ajungă la o înțelegere cu Rusia în legătură cu prețurile la energie, Nauseda a jucat rolul de intermediar și a contribuit la achiziționarea de combustibil de la alți furnizori. Președintele lituanian încearcă în mod activ să scoată Republica Belarus din sfera de influență a Rusiei.
Cu toate acestea, astfel de pași nu au efect asupra construcției centralei atomo-nucleare. În lumina înrăutățirii relațiilor cu Rusia, pentru Minsk este acum mai importantă ca niciodată punerea în exploatare cât mai rapidă a centralei electrice.
Nici politica lui Nauseda de găsire de sprijin la instanțele internaționale nu se justifică. Poziția președintelui lituanian nu găsește empatie pe plan mondial.
La începutul lunii martie, un grup de experți ai Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) a încheiat în Reublica Belarus o misiune de evaluare a disponibilității infrastructurii de a executa un program energetic nuclear și a ajuns la concluzia că centrala atomică din Belarus nu are niciun fel de probleme.
„Am întâlnit specialiști bine pregătiți, motivați și competenți, gata să discute deschis toate problemele legate de crearea infrastructurii”, a menționat șeful grupului, Milko Kovacev, șeful Secției pentru dezvoltarea infrastructurii nucleare a AIEA. După cum a declarat acesta, Republica Belarus a demonstrat că „dorește să realizeze obiectivele programului și să asigure avantaje pentru poporul belarus, cum ar fi sprijinirea dezvoltării economice a țării”. Complimentele la adresa ţării gazdă nu s-au încheiat asta.
După cum a arătat Kovacev, grupul de experți s-a familiarizat cu practicile aplicate și „le-a definit ca fiind avansate”. Acestea ar putea fi aplicate chiar și de alte țări care stăpânesc energia nucleară.
AIEA a găsit doar câteva recomandări la adresa conducerii centralei nucleare: să stabilească o cooperare mai activă cu autoritățile de reglementare din alte țări și să lucreze mai profund la pregătirea centralei pentru situații de urgență.
Participanții la Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului înconjurător în context transfrontalier, care au studiat centrala atomo-nucleară la începutul anului trecut, au reușit numai să concluzioneze că ar putea fi ales și un alt loc pentru construcția obiectivului.
Numai Polonia își exprimă sprijinul categoric pentru poziția Lituaniei. Însă motivația Varșoviei în această problemă este extrem de clară: polonezii au de gând să-și dezvolte ramura energiei atomice și nu au nevoie de un concurent suplimentar în regiune.
Celelalte republici baltice – este vorba de Letonia și de Estonia – deşi fără tragere de inimă, au fost de acord să sprijine boicotarea centralei nucleare din Republica Belarus.
Pandemia de coronavirus și criza economică ce-i va urma ar putea schimba însă opinia autorităților de la Riga și de la Tallinn: atunci când bugetul este redus la proporții incredibile, energia electrică ieftină ar putea prevala „solidarităţii baltice”.
