AutoVortex CSU ASE România a câştigat locul 1 la Campionatul Internaţional de Robotică din Utah, SUA. Copiii care au luat trofeul de aur în America sunt de la mai multe licee din Capitală şi au ajuns cei mai buni doar cu muncă asiduă. Ei au spus în cadrul unui interviu pentru News.ro că cel mai mult i-a impresionat faptul că, deşi au câştigat în faţa echipelor din SUA, acestea şi-au dorit cu orice preţ să pună roboţii în ring alături de echipa României, relatează News.ro.
Echipa AutoVortex CSU ASE România este antrenată de asist. univ. Panea Ionuţ Valentin din cadrul ASE Bucureşti şi mentorată de studenta Lipianu Ana Andreea de la Politehnica Bucureşti.
Elevii care fac parte din echipă sunt: Midache Andrei Ianis, Vasile Theodor Adrian, Dăscălescu Radu Gabriel, Dicu Maria Ioana, Hantascu Adrian Florin, Vasile Elena Maria şi Milea Răzvan Iacob.
Ana Lipianu, mentorul echipei: „Momentul meu preferat de la competiţie a fost cel în care o altă echipă a dorit un meci suplimenar, vroia neapărat să joace cu noi şi am reuşit să scoatem 304 puncte alături de ei. A fost un moment foarte frumos, pentru că acea echipă ne idolatriza oarecum, a cerut organizatorului să mai lase un meci, a jucat puţin defensiv şi a ajuns să i se rupă ceva la robot, dar în continuare a vrut să joace alături de noi, deşi pierduse în faţa noastră.
Ioana Dicu, membru al echipei: „Cel mai frumos a fost când în prima zi copiii de la celelalte echipe au venit la noi, au vrut să se împrietenească, am făcut schimb de experienţă şi ne-au invitat să jucăm câteva jocuri cu ei, mi s-a părut foarte drăguţ din partea lor, a fost o atmosferă extrem de plăcută la concurs, ne-am distrat”.
Vasile Theodor, membru al echipei: „Mi-a plăcut cel mai mult că în prima zi organizatorii au instalat un fel de sistem foarte rapid să putem să ne înţelegem foarte bine cu toate celelalte echipe, cu ceilalţi copii, să înveţi mai multe despre ei. A fost foarte interesant să aflăm mai multe despre ei şi să vedem de unde sunt”.
Milea Răzvan Iacob, membru al echipei:”Mi-a plăcut mult că, pe lângă concurs, organizatorii au organizat şi anumite cursuri prin care am putut învăţa diferite noi moduri de programare, roboţii se pot programa în mai multe limbaje de programare,în mai multe feluri şi am văzut cu abordează ei subiectul. Mi-a plăcut că echipa cu care am jucat în finală deja, înainte să punem robotul pe teren ştia totul despre noi, se uitase la meciurile noastre precedente, aveau totul pus la punct, nu m gândeam că se vor interesa ei de echipe din România.
Adrian Hantasu, membru al echipei: „Am câştigat, asta ne-a plăcut fiecăruia cel mai mult pentru că am muncit foarte mult şi este foarte frumos că după munca depusă avem şi o victorie”.
Panea Ionuţ Valentin, antrenorul echipei de robotică, a explicat pentru News.ro cum a fost competiţia din Utah şi ce misiune a avut de îndeplinit echipa formată din mai mulţi elevi de liceu din Capitală. Ionuţ Panea a explicat că echipa a lucrat intens în ultima lună şi jumătate în centrul de la Politehnica astfel încât să poată realiza robotul pentru această competiţie.
„În orăşelul Provo în statul Utah a avut loc un campionat Internaţional de Robotică, este destul de mare, aceasta a fost prima lor ediţie, este o tradiţie ca în timpul verii echipele americane de robotică să organizeze competiţii de talie internaţională invitând şi echipe din restul lumii plus foarte multe echipe americane care de obicei sunt foarte bine pregătite. Noi am primit această invitaţie la începutul verii, ne-am făcut planul de bătaie, ca de obicei pe ultima sută ne-am pregătit, am reuşit să ajungem, grupul a fost un pic mai restrâns, am fost în total 9 persoane , doi dintre ei au ajuns fix în ziua competiţiei, una dintre fete a avut admiterea la Medicină şi nu a putut să vină din prima, noi am pregătit un robot la care am lucrat cam 2 luni şi jumătate, a fost ultima variantă de invenţie să zic aşa, este o competiţie destinată elevilor de liceu, ei trebuie să construiască un robot de luptă, să-l programeze iar după să concureze înr-un ring, împotriva celorlalţi roboţi. Scopul concursului nu este să-i distrugi pe ceilalţi sau să-i răstorni, pur şi simplu să strângi cât mai multe puncte şi astfel copiii să înveţe cum funcţionează prototiparea de la 0 şi să se bucure până la urmă de tot ce înseamnă competiţie”, a explicat antrenorul echipei de robotică.
Un robot mic pentru cel mai mare premiu. Echipa de elevi a îmbunătăţit robotul de competiţie în decursul mai multor luni, astfel încât să poată fi programat pentru scopul concursului din America. Competitorii din America nu au dat la început şanse prea mari echipei din România, tocmai din cauza mărimii robotului. Acesta i-a uimit, însă, în final pe toţi cei care au ajuns la competiţie. Munca de echipă a contat enorm, spune Ionuţ Panea.
„Este a treia variantă de robot, prima variantă am folosit-o în Libia, la începutul anului, acolo am reuşit să luăm locul 1, a fost un concurs la care a trebuit să ne mobilizăm foarte repede, şi nu era chiar modelul de robot pe care ni-l doream noi. După aceea am participat în Jamaica cu a doua variantă a robotului, am câştigat locul 1 doar că era destul de greoi, se strica destul de des şi nu prea mai exista plăcerea să concurezi cu el. După care ne-am mobilizat şi mai mult, am construit, culmea, un roboţel mai mic, mult mai compact, mult mai agil, am reuşit să-l programăm de la 0, am stat aproape zi şi noapte în hub-ul din Politehnica în ultima lună şi jumătate şi am zis hai să-l încercăm pe americani.Totul s-a desfăşurat într-un liceu, totul era foarte frumos, curat, nou, sala de sport impecabilă, lumea stătea pe jos.
Noi anul trecut am fost prima echipă din lume, am reuşit să câştigăm locul 1 în Chicago şi am zis să nu rămânem mai prejos nici anul acesta, am tras tare să venim la competiţie. când am ajuns copiii americani nu că nu ne dădeau şanse, dar când vezi un roboţel mai mic nu ţi-e frică de el, ei ştiau că noi veneam mereu cu roboţi mari, dar, când colo i-am bătut de i-am rupt.
În fiecare an se dă o temă de joc globală, este un joc care se desfăşoară în mai multe regiuni din mai multe ţări, având o tradiţie să călătorim peste tot cunoaştem echipele, stilul de joc, în acest an roboţelul trebuia să ia nişte cuburi şi nişte bile, să le pună la anumite înălţimi, a fost totul contratimp, timp de 30 de secunde roboţii merg singuri, copiii îi programează folosind un pic de inteligenţă artificială, trebuie să lucrezi în echipă”, a explicat antrenorul echipei.
Performanţă cu bani din propriul buzunar şi de la sponsori. Ca şi la alte competiţii internaţionale, părinţii copiilor au suportat o parte a costurilor de transport şi cazare, iar o parte a fost asigurată de companii private. Statul român nu poate să ajute echipa, spune Ionuţ Panea.
„La acest concurs organizatorii se aşteptau mai mult ca sigur să câştige echipele americane, şi ei încă nu făcuseră trofeele. Noi o să continuăm un pic aventura în America, ne reîntoarcem în acelaşi orăşel, şi au spus, până când voi reveniţi peste 7 zile vă pregătim şi trofeul ca să puteţi să vă bucuraţi de el. Este o bucurie sufletească, fiecare părinte se bucură când îşi vede copilul pe podium cu o medalie la gât.
Această plecare, sincer vă spun din toţi cei 11 ani ai noştri a fost cu cele mai mari costuri de persoană, şocul cel mai mare a fost din cauza problemelor cu aeroporturile şi cu biletele de avion, am simţit pe pielea noastră ce îneamnă să existe greve în Europa, totul a fost foarte scump. Noi am făcut tot posibilul să plecăm, am reuşit să strângem câţiva parteneri, o parte din fonduri au fost acoperite în continuare de către părinţi, deşi robotica momentan este recunoscută ca şi disciplină, ca şi olimpiadă, statul român nu poate să ne ajute momentan, noi fiind o echipă are avem copii din mai multe licee, nu aparţinem direct de o unitate de învăţământ, nu suntem arondaţi la o primărie sau un consiliu local, din păcate noi trebuie întotdeauna să ne găsim singuri parteneri, sprijin, inclusiv financiar.
Ne-am învăţat să supravieţuim ca să spun aşa, până la urmă cam asta ne motivează să continuăm, ne place să câştigăm locul 1, ce am observat, în momentul în care te chinui, mai ales părinţii, copiii înţeleg acest lucru, uite, poate tata şi mama s-au chinuit să mă trimită la un concurs, eu trebuie să fac o treabă bună, să mă motiveze să fiu mai bun. În momentul în care am discutat cu organizatorii şi le-am spus cât am dat pe biletele de avion, nu le venea să creadă, au spus că ei în vecii vecilor nu ar fi făcut această deplasare undeva, a fost cam de 1900 de euro de persoană doar avionul, erau echipe care se plângeau că au condus 500 de mile din nu ştiu ce stat, noi nu am nai comentat nimic, eram fresh,eram pregătiţi. Când s-a terminat totul, deşi ei au pierdut, au dat mâna cu noi, au recunoscut că am fost mai buni ca ei”, a precizat Ionuţ Panea.
