<< Viktor Orban pare să-și consolideze și mai mult linia pro-rusă, anti-UE, deși unii analiști observă o schimbare subiacentă >>, scrie Edit Inotai, pentru Balkan Insight.
<< Dacă existau speranțe că premierul naționalist-populist al Ungariei își va diminua retorica sa combativă după câștigarea alegerilor generale din 3 aprilie și va face un compromis pentru a obține fondurile UE extrem de necesare, acestea au fost spulberate, în iunie, de declarațiile în mod deschis ostile ale lui Viktor Orban față de Bruxelles și în special față de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, după săptămâni de blocare a unității UE cu privire la sancțiunile pentru petrol împotriva Rusiei și, de curând, vetoul său față de adoptarea de către UE a unei cote minime de impozitare a corporațiilor, de 15%.
„Orban este intoxicat de propriul său succes”, oftează Istvan Szent-Ivanyi, fost secretar de stat și ambasador al Ungariei, referindu-se la victoria electorală zdrobitoare a partidului de guvernare. „Sincer, având în vedere situația actuală, mă aștept ca retorica lui să devină și mai aspră, fără semne de schimbare a liniei sale pro-ruse și anti-UE”.
Mulți experți în politică externă, de la Budapesta, ar fi de acord cu Szent-Ivanyi. Cu toate acestea, cei apropiați de guvern admit că poziția Ungariei devine din ce în ce mai inconfortabilă și, poate, nesustenabilă. Ministrul de Externe, Peter Szijjarto, nu mai este binevenit la Varșovia și în multe alte capitale europene; fostul președinte maghiar, Janos Ader, a primit un „nie” direct atunci când a cerut Poloniei acceptul de a fi țara pentru vizita sa de adio în străinătate; iar cancelarul german, Olaf Scholz, își face timp pentru a călători în Balcanii de Vest, dar o escală la Budapesta nu este pe itinerariu.
E grăitor faptul că prima vizită oficială a lui Orban, după realegerea sa, a fost la Belgrad – o țară din afara UE, condusă de un președinte, Aleksandar Vucic, a cărui aplecare democratică și pro-UE e pusă în discuție.
„Guvernul înțelege că războiul din Ucraina i-a redus drastic marja de manevră. Războiul a arătat destul de clar că nu există altă opțiune pentru noi decât alianța occidentală”, susține Anton Bendarzsevszkij, director de cercetare în cadrul unui grup conservator de experți de la Institutul Dunării.
Bendarzsevszkij crede că, oricum, ar fi fost necesară o realiniere cu partenerii săi occidentali, dar războiul a făcut ca acest lucru să fie cu atât mai presant. „Dar în politică, nu poți schimba calea de la o zi la alta, este nevoie de timp”, spune el, pentru BIRN.
„Wunderwaffe-ul” lui Orban
Pentru controlul imediat al daunelor, Orban a apelat la prima femeie președinte a țării, Katalin Novak, instalată în funcție în luna mai. Fostul ministru al familiei, în vârstă de 42 de ani – care vorbește fluent engleza, franceza și germana și căreia nu i se pot impuna ultimii 12 ani de politică externă a țării – a fost trimisă într-o ofensivă europeană de șarm. Rolul lui Novak este de a deschide „ușile” și de a convinge partenerii occidentali că există o „față” mai blândă a diplomației maghiare.
„Ideea ar putea fi de a construi un fel de Caputova conservatoare”, a declarat, pentru BIRN, Marton Ugrosdy, directorul Institutului Maghiar de Afaceri Externe și Comerț (IFAT), referindu-se la președinta slovacă, extrem de populară, Zuzana Caputova.
Spre deosebire de Novak, Caputova a fost aleasă direct de electoratul slovac, în loc de a finumită de către decidenții partidului de guvernământ, și poate pretinde că este alegerea poporului. Cu toate acestea, prima lună de mandat a lui Novak s-a dovedit a fi un succes binevenit pentru diplomația maghiară.
După pregătiri diplomatice complicate și grele, Novak a reușit să fie primită de președintele polonez, Andrzej Duda, președintele german, Frank-Walter Steinmeier, iar la Praga nu doar de omologul său, președinte ceh, Milos Zeman, ci și de prim-ministrul ceh, Petr Fiala.
În primele sale declarații publice, Novak a realizat făcut o echilibristică atentă: fără a se îndepărta de linia diplomatică oficială maghiară, a condamnat ferm agresiunea rusă împotriva Ucrainei și a promis solidaritate deplină cu Kievul.
Fostul ministru de Externe, Szent-Ivanyi, nu a fost convins: „Este la fel ca Orban, doar că în fustă”. Și majoritatea analiștilor sunt de acord că, în cele din urmă, nu președintele, ci prim-ministrul și legăturile sale cu Rusia vor defini poziția prezentă și viitoare a Ungariei în UE.
Experții apropiați de guvern tind acum să vorbească despre „realpolitik”. După cum a spus însuși Orban, într-un interviu pentru săptămânalul Mandiner, în primele zile ale războiului: „Un lucru este sigur, Rusia va continua să existe după război. Și Ungaria, și Uniunea Europeană vor avea interese chiar și după război”.
Bendarzsevszkij, cu rădăcini în Belarus și expert în regiunea post-sovietică, tinde să fie de acord. „Nu cred că Vladimir Putin va cădea prea curând și nu cred în zvonurile despre boala sa în fază terminală”, a spus el, pentru BIRN.
Bendarzsevszkij crede că schimbarea rapidă de regim în Rusia este o simplă iluzie, o iluzie tipic occidentală. „Președintele Putin ar putea rămâne la putere până în 2036, conducând un stat agresiv, extrem de militarizat. Acesta este scenariul pentru care trebuie să ne pregătim. Rusia ar putea slăbi din punct de vedere economic, dar nu va dispărea”, avertizează el.
Cu toate acestea, membrii guvernului ungar își împărtășesc propriile iluzii. Există o credință larg răspândită la Budapesta că, pe măsură ce războiul se prelungește, marile puteri ale Europei, în special Franța și Germania, vor trece la „abordarea pragmatică” a Ungariei.
Neoficial, membrilor guvernului le place să sublinieze că, deși Orban a fost cel mai vocal oponent al sancțiunilor energetice ale UE împotriva Rusiei, Ungaria a făcut de fapt o favoare altor țări, mai puțin combative, precum Slovacia, Republica Cehă, Bulgaria sau chiar Austria și Germania, care sunt toate puternic dependente de energia rusă, dar mai puțin dispuse să adopte poziții controversate. Logica maghiară spune că, în cele din urmă, vor triumfa în sepcial considerentele economice, iar solidaritatea cu Ucraina se va diminua.
„Este o greșeală strategică”, afirmă Szent-Ivanyi, care susține că, indiferent de modul în care se termină războiul, lumea nu va reveni la „status quo-ul” de dinainte de război, iar Europa pur și simplu nu se va angaja în negocieri economico-politice cu Rusia. Mai degrabă, se va declanșa un nou „război rece”, de lungă durată, Ungaria aflându-se de partea greșită.
„A avea un ministru al Apărării care face afaceri cu Rusia este o palmă pe fața NATO”, subliniază Szent-Ivanyi, referindu-se la Kristof Szalay-Bobrovniczky, care deține o companie de transport feroviar, Dunakeszi Jarmujavito, alături de Transmashholding, cel mai mare producător de material rulant din Rusia.
Legăturile economice cu Rusia, foarte prețuite înainte, provoacă acum în mod clar disconfort. Deși ministrul de Externe, Szijjarto, își exprimă optimismul cu privire la proiectul atribuit Rusiei, de extindere a centralei nucleare Paks, puțini nu se îndoiesc că acesta are probleme serioase. Se pare că guvernul ungar speră acum că „holding-ul” nuclear rusesc Rosatom va decide să anuleze investiția, astfel încât Ungaria să poată evita soarta Finlandei, care acum este obligată să plătească despăgubiri uriașe pentru încheierea contractului cu Rosatom privind centrala nucleară Hanhikivi 1.
„În mod evident, există probleme uriașe”, admite Bendarzsevszkij referitor la acordul nuclear. „Există dificultăți financiare din partea Rusiei, să nu mai vorbim de problemele logistice, că nici experții, nici piesele de schimb nu pot fi transportate direct în Ungaria din Rusia.”
„Poli depărtați”
Ungaria înețelege cu greu că atitudinea sa pro-rusă va avea un preț ridicat. În Grupul de la Visegrad (Republica Cehă, Slovacia, Polonia și Ungaria), cooperarea este practic suspendată. Nu au avut loc summituri la nivel înalt de când Rusia a invadat Ucraina, făcând președinția rotativă a V4 a Ungariei, în 2021-2022, ceva stânjenitor. Discuțiile la nivel tehnic continuă, dar nimic mai amplu nu se întrevede la orizont.
Cea mai sensibilă problemă a fost înstrăinarea Poloniei, aliatul cheie al Ungariei în ultimii patru ani în numeroasele sale bătălii cu Comisia Europeană. Elita politică poloneză – atât guvernul, cât și opoziția – mass-media și societatea în general au devenit din ce în ce mai anti-maghiare, în ultimul timp, manifestând puțină simpatie pentru „realpolitik-ul” lui Orban față de Moscova.
Pierderea Varșoviei provoacă în mod clar o mare îngrijorare în cadrul guvernului Orban. Peter Dobrowiecki, manager de proiect de cercetare la Institutul Germano-Ungar pentru Cooperare Europeană din cadrul Colegiului Mathias Corvinus, aliat guvernamental, admite că relațiile polono-maghiare au suferit o lovitură majoră care nu va fi ușor de reparat. „Sunt în joc zeci de ani de muncă”, spune el, pentru BIRN.
Chiar și așa, Dobrowieczki speră că, în urma alegerilor generale poloneze din 2023, până la care opoziția va „juca” cel mai probabil „cartea” maghiară și va acuza Guvernul Lege și Justiție (PiS) că a făcut echipă cu pro-rusul Orban, lucrurile ar putea reveni încet la normal, mai ales dacă războiul s-ar termina până atunci.
Rămâne însă de văzut dacă Polonia s-ar putea „detașa” definitiv de Ungaria în cadrul dezbaterilor UE privind statul de drept, dar este încă puțin probabil ca Varșovia să voteze împotriva Budapestei în cazul în care ar urma procedura Articolului 7, o pedeapsă care urmărește suspendarea anumitor drepturi pentru un stat membru, ajuns în stadiul final.
Având în vedere mizele mari și climatul sensibil, pentru mulți analiști este uimitor faptul că Orban continuă să-i atace verbal pe partenerii săi occidentali.
Cea mai recentă a fost decizia lui Orban din 17 iunie, de a se opune eforturilor UE de a introduce o rată globală a impozitului pe profit de 15%, lucru care a privat Franța de șansa de a termina președinția de șase luni a UE cu o realizare diplomatică majoră. Inițiativele fiscale necesită unanimitate între statele membre, ceea ce înseamnă că orice țară din UE, de orice dimensiune, poate avea drept de veto.
Ministrul de Externe, Szijjarto, a susținut că taxa minimă globală ar fi fatală pentru producătorii din Ungaria și ar submina competitivitatea europeană. Impozitul pe profit al Ungariei este de doar 9%, cel mai mic din UE și este un stimulent cheie pentru atragerea de capital străin în țară. Experții își amintesc că prima care a lansat o campanie împotriva cotei minime de impozitare a fost Polonia, dar s-a retras odată ce a reușit să încheie un acord cu Comisia UE pentru a obține fonduri de recuperare a cheltuielilor din pandemie. Ungaria ar putea încerca același truc.
Dar Ugrosdy, de la IFAT, nu împărtășește optimismul unor membri ai guvernului, cum că, în curând, banii UE vor începe să „curgă” din nou în Ungaria. Se așteaptă ca următorii doi ani să fie grei. „Dar accesul la fonduri masive de la UE, cu doi ani înainte de următoarele alegeri parlamentare [în 2026], ar putea fi un bonus uriaș pentru guvern”, prezice el.
În mijlocul crizei economice care se apropie, guvernul Orban va continua să acuze Comisia UE, politica sa de sancțiuni, embargourile energetice sau Green Deal pentru multe dintre necazurile sale – evitând responsabilitatea pentru generozitatea sa la capitolul cheltuieli pre-electorale, care a pregătit calea pentru deficitul masiv și inflația în creștere vertiginoasă.
Această narațiune dă surprinzător de bine la publicul maghiar, ceea ce înseamnă că, cel puțin la nivel de public, guvernul ungar va continua cu retorica, chiar dacă sub politica externă de „suprafață” a țării s-ar putea, într-adevăr, să se schimbe ceva pentru a se adapta noilor realități. >>
MEDUZA | Gafa făcută de Putin, la Kremlin, cu președintele Indoneziei
