„Bani cu sânge”: Comerțul secret din Europa cu fosfați din Siria

Sursa: Pixabay

<< Importurile ascunse oferă o perfuzie economică lui Assad și fonduri unui oligarh rus aflat sub sancțiunile UE >>, scrie The Guardian.

<< În ianuarie, o navă cargo sub pavilion Honduras a dispărut din sistemele internaționale de urmărire în largul coastei Ciprului. Când a reapărut, o săptămână mai târziu, Sea Navigator se îndrepta spre nord, spre Europa. Dar nava nu se rătăcise – se strecurase într-un port controlat de ruși, din Siria, pentru a ridica fosfați, un ingredient cheie pentru fabricarea îngrășămintelor.

Exporturile ieftine de fosfați sirieni către Europa au crescut în ultimii ani. Europa are puține rezerve proprii de fosfat, iar fermierii europeni se chinuiau să-și permită îngrășămintele cu fosfat și înainte ca războiul din Ucraina să provoace o creștere și mai mare a prețurilor.

Dar acest comerț secret are un cost. Exporturile de fosfat oferă o perfuzie economică guvernului represiv al lui Bashar al-Assad și direcționează fonduri europene către partenerul cheie al Siriei în comerțul cu fosfați: miliardarul rus, Ghenadi Timcenko, un prieten apropiat al președintelui rus, Vladimir Putin.

Deși sancțiunile UE asupra Siriei nu interzic în mod explicit importurile de fosfați, ele interzic tranzacțiile cu ministerul sirian al petrolului și resurselor minerale, care se ocupă de fosfați. Companiile europene riscă, de asemenea, să se confrunte cu amploarea globală a sancțiunilor americane asupra guvernului sirian. Între timp, Timchenko a fost unul dintre primii oligarhi adăugați la sancțiunile Marii Britanii și ale UE după invadarea Ucrainei de către Rusia, în februarie.

Așadar, companiile europene plătesc o rețea complicată de companii-fantomă și intermediari pentru a cumpăra fosfați sirieni, care sunt expediați pe ascuns, pe nave precum Sea Navigator.

Analiza a zeci de astfel de călătorii, folosind datele de urmărire a navelor, dezvăluie un model în care nave care transportă fosfați din Siria dispar din sistemul de urmărire AIS al Organizației Maritime Internaționale, în timp ce se îndreaptă spre Siria, și reapar când sunt în drum spre Europa, o săptămână sau două mai târziu.

Angajații lui Timchenko au creat și companii-paravan, în Siria, pentru a trimite fosfați în Europa.

„Comerțul cu fosfați sirieni arată de ce sistemul de sancțiuni al UE nu este adecvat scopului – ocolirea sancțiunilor funcționează și nici măcar nu este atât de dificilă”, a declarat Ibrahim Olabi, un expert juridic sirian care monitorizează evaziunea sancțiunilor. „Rusia a învățat cum să facă acest lucru în Siria și acum poate folosi această experiență pentru a evita sancțiunile în urma războiului din Ucraina”.

O investigație a Organised Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), Lighthouse Reports și Syrian Investigative Reporting for Accountability Journalism (SIRAJ), în parteneriat cu jurnaliști din șapte țări, a urmărit transporturile de fosfat din minele din deșertul Siriei către fabricile de îngrășăminte din Europa, folosind analize open source, documente financiare și date comerciale din zeci de țări.

Evidențele comerciale oficiale arată că Spania, Polonia, Italia și Bulgaria au început recent să importe fosfați sirieni. Serbia și Ucraina, care aplică și ele sancțiunile UE asupra Siriei, ca parte a acordurilor lor cu blocul, sunt, de asemenea, cumpărători importanți.

Întrebate despre importuri, companiile și agențiile guvernamentale au spus că nu au încălcat sancțiunile, deoarece fosfații sirieni nu sunt în mod special interziși și nu au de-a face direct cu persoanele sancționate.

„S-ar putea să ai dreptate din punct de vedere legal. Dar totodată dai bani plini de sânge unui regim care încalcă drepturile omului și unui oligarh rus sancționat”, a declarat Irene Kenyon, fost ofițer de informații la Trezoreria SUA.

Companiile-paravan din Siria ale unui oligarh rus

În deșertul care înconjoară Palmira, orașul antic vandalizat de militanții Statului Islamic, muncitori transportați cu autobuzul din orașele din apropiere sapă roca de fosfat din minele prăfuite ale Siriei. Puțini sirieni mai trăiesc în satele răspândite prin această regiune aridă, unde agenții secreți ai Statului Islamic continuă să organizeze, periodic, atacuri. Contractanți privați, ruși și sirieni, păzesc minele de fosfați și convoaiele către coastă.

Fosfații sunt esențiali pentru culturi și hrana animalelor, iar agricultura europeană depinde de industria globală a fosfaților de aproximativ 55 de miliarde de dolari. Siria era unul dintre cei mai mari exportatori de fosfați din lume înainte ca războiul să cuprindă țara, în 2011, dar industria s-a prăbușit atunci când Stat Islamic a capturat zona din jurul minelor, în 2015.

Rusia a trimis forțe în Siria, în acel an, ajutându-l în cele din urmă pe Assad să recupereze cea mai mare parte a țării. Guvernul a întors favoarea prin acordarea de contracte generoase companiilor rusești din unele dintre cele mai profitabile sectoare ale țărilor.

În 2018, Compania generală de stat siriană pentru fosfați și mine (Gecopham), deținută de ministerul petrolului și resurselor minerale, a predat controlul celor mai mari mine de fosfați din Siria companiei ruse Stroitransgaz.

Stroitransgaz este deținută de Timcenko, unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia. Timcenko și Putin sunt prieteni cel puțin de la începutul anilor 1990, când oligarhul era comerciant de petrol la Sankt Petersburg. Timcenko neagă acuzațiile potrivit cărora este doar una dintre fațadele pentru averea personală a lui Putin, spunând că cei doi sunt numai parteneri de judo.

SUA au sancționat Stroitransgaz în 2014, după ce Rusia a anexat Crimeea, așa că Timcenko s-a distanțat de operațiunile din Siria ale companiei sale, care datează de la începutul anilor 2000.

În 2016, angajații seniori ai Stroitransgaz au preluat o companie necunoscută de logistică și au redenumit-o Stroytransgaz (STG) Logistic. Pe hârtie, STG Logistic este deținută de o companie cu sediul la Moscova, care gestionează afaceri pentru clienți anonimi. Ea exportă fosfați pentru guvernul sirian, în schimbul a 70% din venituri.

În 2018, compania lui Timcenko a vândut o filială, Stroitransgaz (STG) Engineering, către două companii fictive cu sediul la Moscova. La scurt timp după, compania a câștigat contracte pentru a gestiona portul de export din Tartous și fabricile de îngrășăminte administrate de stat, din Siria, oferind companiilor care folosesc numele Stroitransgaz controlul asupra întregului lanț de aprovizionare cu fosfați din Siria.

Stroitransgaz neagă acum orice legătură cu aceste companii. „STG Engineering este o entitate juridică separată și nu face parte din grupul nostru de companii. Doar o abreviere similară numelui companiei”, a spus un purtător de cuvânt, Natalia Kaliniceva.

Dar evidențele companiilor din Siria și Rusia arată că înalți oficiali de la Stroitransgaz au jucat roluri cheie în formarea acestor companii, inclusiv fostul director Stroitransgaz, Igor Kazak și actualul angajat al lui Timcenko, Zahid Șaksuvarof.

Irene Kenyon, expert în sancțiuni și director de informații privind riscurile la compania de consultanță FiveBy Solutions, a spus că istoria acestor companii i-a oferit o „încredere destul de mare” că sunt deținute sau controlate de compania lui Timcenko. „Acestea sunt metode comune: crearea de straturi și straturi de companii-fantomă pentru a ajuta la ascunderea proprietății efective finale a persoanelor sancționate”, a spus ea.

Omul lui Putin în Ucraina

Siria este cel mai mare furnizor de fosfați al Ucrainei, în ciuda relației tensionate a Kievului cu Damascul, de când Assad a susținut invazia Crimeei. Companiile de îngrășăminte ucrainene obișnuiau să cumpere direct de la guvernul sirian, dar de când importurile s-au reluat, în 2018, comerțul trece printr-o rețea de noi companii necunoscute.

Marea majoritate a fosfaților sirieni ajung în Ucraina prin portul Nika Tera, din orașul Mikolaiv, din sud-vestul orașului, acum o linie de front în războiul rus din Ucraina. Portul este deținut de oligarhul ucrainean Dimitro Firtaș, care controlează și cel mai mare producător de îngrășăminte fosfatice din Ucraina, Sumihimprom.

Deși, tehnic, Sumihimprom este proprietate de stat, aceasta este condusă de un asociat apropiat în afaceri al lui Firtaș și datorează companiilor oligarhului milioane de dolari, potrivit unei investigații a Radio Free Europe/Radio Liberty. „Nu este neobișnuit ca jucători puternici din Ucraina să controleze companiile de stat în acest fel”, a declarat John Lough, expert în Rusia și Ucraina la think-tank-ul britanic Chatham House.

Firtaș, unul dintre cei mai bogați oameni din Ucraina, își datorează averea tranzacțiilor cu companiile controlate de Kremlin, inclusiv unui program de aproximativ trei miliarde de dolari de revânzare a gazelor naturale rusești la preț scăzut, în Ucraina, și de punere a diferenței în „buzunar”. În schimb, el a finanțat politicieni prietenoși cu Rusia, din Ucraina. La începutul acestui an, el a denunțat războiul lui Putin în Ucraina, spunând NBC: „Nu am fost niciodată pro-rus, dar trebuie să înțelegi că sunt un om de afaceri. Și scopul meu este să câștig bani”.

Influența lui s-a extins odată în Marea Britanie, unde deține un conac în cel mai scump cartier al Londrei și a devenit un binefăcător major al Universității din Cambridge. Acum își conduce vastul imperiu de afaceri din Austria, unde și-a petrecut ultimii opt ani luptând cu extrădarea în SUA pentru a fi judecat pentru corupție.

Sumihimprom a fost cel mai mare importator de fosfați în Ucraina, până în 2020, când a dispărut din registrele de import. Pe măsură ce compania a continuat să producă îngrășăminte fosfatice, părea să-și procure materialele prin terți. Sumihhimprom nu a răspuns la multiplele solicitări de comentarii legate de achiziția de fosfați sirieni.

Piața europeană, în creștere

Mai recent, companiile din țările UE au început să cumpere din nou fosfați sirieni. Italia a reluat comerțul în 2020, urmată de Bulgaria anul trecut și de Polonia și Spania în ianuarie.

Comerțul crește rapid din cauza creșterii prețurilor, potrivit importatorilor europeni și analiștilor din industrie. „Fosfații sirieni sunt plini de sânge nu numai din cauza conflictului din Siria, ci și din cauza a ceea ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Glen Kurokawa, analist de fosfați la grupul de cercetare a mărfurilor CRU. „Siria trebuie să le vândă cu un discount politic, deoarece bunurile sale sunt atât de toxice pentru a le manevra”.

Cererea europeană este posibil să crească pe măsură ce războiul din Ucraina perturbă piețele fosfaților și îngrășămintelor.

Expertul în sancțiuni, Julius Seidenader, a declarat că, în special, comerțul cu fosfați din Siria a dezvăluit modul în care aplicarea neregulată a sancțiunilor de către Europa și dificultățile în închiderea lacunelor ar putea compromite sancțiunile recente asupra Rusiei în ceea ce privește Ucraina.

„Fie că e vorba de oligarhi sau de avioane private, rușii au devenit maeștri în stratificarea și ascunderea activelor în companii-fantomă”, a spus el. „Aceasta este problema care bântuie sancțiunile – ascunderea în spatele companiilor-fantomă face foarte dificilă posibilitatea ca sancțiunile să funcționeze, fie în Siria, fie în Rusia.” >>

Covid în Shanghai. A apărut un tip nou de clandestinitate și ea subminează ordinele Partidului Comunist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here