Gabriela Firea este probabil mai bun politician decât primar al Capitalei.
Apare aproape zilnic în presă, neezitând să fie sarcastică ori să vină cu povești bizare. Probabil că va fi ținută minte pentru că a mers la televizor pentru a vorbi despre o bucată de sârmă găsită în intestinul ei: „Nu pot exclude mâna criminală”, spunea ea.
Este telegenică și bună la aruncarea unor cuvinte sau fraze care captează atenția (a fost jurnalist de TV). Are o armată de susținători în anumite zone ale mass-media. O mulțime de oameni lucrează la companiile primăriei.
Este capabilă să citească bine starea de spirit a publicului, într-o cheie populistă. A declarat că Klaus Iohannis nu va fi un președinte bun, întrucât nu are copii, ceea ce este o prostie (nici fostul președinte, Ion Iliescu, de la PSD, nu are copii), dar și o observație irelevantă și de prost gust. Dar unora le-a plăcut.
S-a spus că fostul lider social-democrat, Liviu Dragnea, care execută o pedeapsă de trei ani și jumătate de închisoare, era îngrozit de popularitatea ei. Un lucru care, în sine, i-a făcut pe unii să o îndrăgească.
Dar Bucureștiul nu pare să fie un oraș bine condus, chiar în comparație cu alte orașe românești. Este poluat, traficul este printre cele mai rele din Europa și nu există metrou până la aeroport. O linie de metrou de la est la vestul capitalei ar fi trebuit să se deschidă cu ani în urmă.
Există probleme majore în aprovizionarea cu apă caldă, iar primăria are datorii; conturile sale au fost blocate luna aceasta. Acestea sunt lucrurile de care le pasă oamenilor. Desigur, Firea nu poate fi blamată pentru tot.
Chiar și detalii, precum numărul populației Capitalei, sunt neclare. Nimeni nu știe câți oameni trăiesc de fapt în oraș (există cifre, dar cine poate să bage mâna-n foc pentru acuratețea lor?). Practic, Bucureștiul este un pic de harababură.
Orașul are farmecele și frumusețile lui, dar nu dă impresia că în primii patru ani s-au obținut multe grație primăriei.
Fosta jurnalistă de TV, care se prezintă în mod regulat drept o victimă a actualului guvern, candidează la alegerile din septembrie pentru un al doilea mandat de patru ani.
Cea mai recentă cascadorie politică (a avut loc săptămâna trecută) a fost oferirea de bonuri în valoare de 1.000 de euro (pentru alimente și medicamente) pacienților cu Covid-19 recuperați, pentru plasma lor. Medicii dau această plasmă pacienților grav bolnavi, în speranța că anticorpii astfel obținuți vor ajuta la vindecarea altora de virus. Plasma este partea lichidă a sângelui.
În România, este ilegal să plătești pentru sânge, așa cum este în toată Europa, dar planul a fost aprobat cu 33 de voturi contra cinci și șapte abțineri – șapte consilieri stânjeniți, îmi imaginez, care nu au vrut să voteze.
Firea a spus că o face pentru a salva vieți și că legea trebuie schimbată.
„Cei 30.000 care s-au recuperat de la SARS-CoV-2 i-ar putea salva pe cei care au forme grave ale bolii”, a afirmat ea.
Ana Ciceală, de la Uniunea Salvați România, care a votat împotriva propunerii, a fost unul dintre puținii care au criticat-o public pe Firea (nu uitați că avem alegeri, iar politicienii sunt precauți).
Ciceală a declarat că „această idee de, de a da bani pentru donarea de plasmă (…) dovedeşte faptul că pentru aceasta (Firea) totul este despre bani”.
Cel mai probabil, este un plan cinic de a „cumpăra” voturi și de a câștiga simpatie și sprijin, pe care Firea speră să le transpună în putere. Nu este o mișcare proastă, din punct de vedere politic, cel puțin la suprafață, deși cine știe dacă viețile vor fi de fapt salvate.
Social-democrații au fost celebri pentru cadourile electorale în ulei, zahăr și alte bunuri, date alegătorilor de la sate până în urmă cu un deceniu, iar mentalitatea nu a dispărut.
Este o mentalitate de tranzacționare. Nimic nu se face nimic din rațiuni umanitare, nu există voluntariat, nu există spirit comunitar. Totul are un preț. Este o atitudine post-comunistă.
Imediat după anunțul privind bonurile pentru plasmă, s-a speculat că oamenii se vor infecta în mod deliberat cu Covid-19 pentru a beneficia de oferta generoasă.
Anul trecut, Firea s-a înfuriat pe un spital oncologic pentru copii, construit cu fonduri private și din sponsorizări. A atacat proiectul folosind un limbaj vulgar și scatologic și a dat de pământ cu ONG-ul din spatele lui.
Firea se teme de oamenii care nu au un preț sau poate, pur și simplu, nu îi înțelege.
Dar știe politică și nu este timidă să folosească tactici populiste.
„Cum să fie mită electorală salvarea a mii de vieți?”, a întrebat aceasta, cu referire la proiectul privind recompensarea donatorilor de plasmă. „Cum poate să fie considerată o cheltuială nejustificată o investiție în sănătate?”, a mai întrebat ea. „Doar VIP-urile primesc plasmă sanguină, deci oamenii normali, cetăţenii obişnuiţi nu primesc pentru că nu există şi nu este vina medicilor, nu este vina directorilor de spitale, este vina Ministerului Sănătăţii”, a adăugat.
Un răspuns dur a venit de la Institutul Național de Hematologie Transfuzională, care a spus că Consiliul Europei promovează transfuzii gratuite și voluntare de sânge și plasmă.
„Drept urmare, acordarea unei compensații financiare pentru donatorii de plasmă sanguină (…) încalcă directiva privind standardele de calitate și securitate” pentru donarea de sânge.
Și: „Donarea de sânge şi componente sanguine este un act voluntar de maximă importanţă, neremunerat şi complet lipsit de intenţia de a obţine bani sau alte importante beneficii de pe urma acestuia”.
