În Nigeria, petrolul a fost mai mult un blestem decât o binecuvântare. Corupția și incapacitatea statului de a o ține sub control, precum și gestionarea deficitară a resurselor au dus la situația în care țara nu poate profita de această bogăție. Dimpotrivă, a căzut în capcana ei.
Experții numesc acest fenomen „blestemul resurselor” – acele bogății care ar trebui să aducă bunăstare și stabilitate duc de fapt la corupție și sărăcie, se aratp într-o analiză a The Guardian.
Cel care a vorbit prima oară despre acest fenomen a fost profesorul Richard Auty, în 1994, care l-a definit ca incapacitatea statelor de a-și folosi bogăția în îmbunătățirea situației populației și pentru a-și susține economiile. Astfel, resursele naturale bogate aduc corupție și sărăcie unei națiuni, care ajunge să aibă, paradoxal, o dezvoltare mai redusă decât cea a alteia care are resurse naturale mai puține sau deloc. De asemenea, s-a descoperit că aceste state au instituții mai slabe și mai multe conflicte decât economiile sărace în resurse
Blestemul resurselor sau „paradoxul belșugului” arată o relație inversă în care bogăția are efect negativ.
Nigeria are cele mai mari rezerve de petrol din Africa, este al șaselea exportator mondial, deține a zecea cea mai mare rezervă de petrol din lume și totuși este o națiune „blestemată”.
Bogăția în resurse poate avea un impact devastator. Națiunile exportatoare de petrol, cum ar fi Nigeria, Venezuela, Angola și RDC au ajuns în prag de sărăcie și au o economie slabă, spre deosebire de alte țări, cum ar fi Norvegia sau Canada care au aplicat un management corect al resurselor, iar instituțiile nu sunt corupte.
Acest lucru este crucial, deoarece elementul cheie pentru care blestemul resurselor apare este corupția: un fenomen global care este cel mai mare obstacol în calea dezvoltării economice și sociale, în mod semnificativ în țările mai puțin dezvoltate. La nivel mondial, se estimează că cifra corupției se ridică la 2.000 de miliarde de dolari, o sumă care ar putea eradica sărăcia, ar putea educa toți copiii din lume, ar putea vindeca malaria și ar putea reduce decalajul global de infrastructură.
În 1996, președintele de atunci al Băncii Mondiale, James D Wolfensohn, a numit corupția un cancer și a făcut un apel către toate țările să depună eforturi pentru transparență și responsabilitate pentru a combate impactul corupției asupra societății, definind consecințele ca redirecționarea resurselor de la săraci către cei bogați, descurajarea investițiilor străine și subminarea dezvoltării naționale echitabile.
Corupția erodează integritatea oamenilor și a instituțiilor, atacă democrația prin denaturarea proceselor electorale, pervertirea statului de drept și construirea de noi obstacole birocratice al căror singur motiv de existență este mita. În spatele corupției se află numeroase motive – interes propriu, frică, lăcomie și dorință de putere – dar consecințele acesteia sunt întotdeauna aceleași, sunt durabile și dăunătoare.
Atunci când ajung să obțină câștiguri extraordinare în urma acestor resurse, țările trebuie să le gestioneze în mod responsabil. Adesea, încep însă proiecte mari fără studii de fezabilitate, care eșuează. Studiile au arătat că, în urma unui boom petrolier, rezultă un dezechilibru, deoarece sectoarele non-petroliere nu sunt finanțate și rămân nedezvoltate. Pe măsură ce cererea de capital și forță de muncă crește, sectorul petrolului în plină expansiune lasă fără bani sectoare esențiale, dar mai puțin rentabile, cum ar fi agricultura.
Bogăția nouă creează așteptări din partea cetățenilor și crește cererile de resurse, nu doar din partea organelor de stat, ci și din partea societății civile. Clasa de mijloc cere mai mulți bani, sindicatele cer salarii mai mari, iar șomerii cer noi locuri de muncă. Crește birocrația, cresc datoriile externe și deficitele comerciale.
Se ajunge la o capcană economică, în care statul câștigă majoritatea veniturilor sale din chiriile plătite de persoane fizice, companii sau investitori străini. Sectoarele non-petroliere se micșorează, provocând inflația în spirală, importurile cresc, costurile de asemenea.
Cu un management inteligent și determinare, alte țări au învins blestemul resurselor și și-au îndreptat economiile către succes. Până acum, Nigeria a eșuat în ochii populației sale.
