Premierul a făcut, marți, o calmă, didactică și pedagogică chiar demonstrație de forță pe tema tăierilor de cheltuieli și a reducerilor de posturi în administrația locală.
Măsura în care Ilie Bolojan va fi capabil să și joace pe termen lung în acest mod este încă neclară – doar trecerea timpului ne și îl va putea lămuri.
Pentru moment, e tot mai mult o certitudie că Bolojan este cel puțin deschis la o asemenea abordare disruptivă. După cum, tot o certitudine, de data asta obiectivă, este și faptul că nu va avea încotro decât să procedeze astfel dacă într-adevăr urmărește să și treacă, iar nu doar să conceapă și să propună reformele cele mai delicate.
Poate că, marți, cel mai spectaculos a fost momentul în care premierul Bolojan a expus, iar apoi a și dezamorsat în văzul opiniei publice bomba murdară pe care cineva din interiorul coaliției și al guvernului (Ministerul Dezvoltării, după cum a indicat însuși premierul) a încercat să o plaseze discret – propunând tăieri de posturi doar cu efect pe hârtie, dar fără niciun efect în practică, mai precis lipsite de impact asupra reducerii deficitului bugetar.
Pentru posteritate, dar și de dragul relevanței și al raționamentului, las mai jos explicația dată de Ilie Bolojan:
- “Vedem că între numărul maxim de posturi unde poate acţiona Guvernul şi numărul efectiv de posturi ocupate sunt 32% care înseamnă posturi care nici n-au fost înfiinţate sau posturi vacante. Prin urmare, când reduci cu 25% (…) înseamnă că nu atingi niciun post ocupat pentru că ajungi puţin deasupra lor. Şi atunci când Ministerul Dezvoltării a propus o reducere de 25% ne-am dat seama că, de fapt, facem ce-am mai făcut: le spunem oamenilor că vom face reduceri ale căror efecte sunt aproape nule, pentru că desfiinţează doar posturi care ipotetic n-au fost înfiinţate sau posturi vacante şi efectele reale asupra scăderii de cheltuieli sunt aproape nule. Am văzut-o asta de mai multe ori şi nu-mi pot permite în situaţia în care este România să vin cu astfel de soluţii în faţa cetăţenilor, în calitate de prim-ministru. Din acest motiv am propus să facem o analiză cât se poate de corectă şi de cinstită asupra administraţiei locale din România”.
Cum ziceam și mai sus, e greu de cântărit de pe acum dacă acest premier va fi în stare să ducă lucrurile până la capăt, dar este limpede că nu are de gând să intre în binecunoscuta horă românească a muncii de mântuială, dansată de guvernele postdecembriste care l-au precedat, sau a raportărilor false, dar în fanfară, la hectar, din Epoca de Aur ctitorită de ceaușism.
Fapt notabil, însuși premierul țării s-a transformat într-un avertizor de integritate, alertând opinia publică asupra faptului că unii încă mizează pe soluții “fake” (e chiar termenul folosit de Bolojan), alertând totodată și coaliția, ca și pe șeful statului că el, premierul Bolojan, nu este cel care să gireze soluții “fake”.
Uimitor nu este nicidecum faptul că la nivel de arc guvernamental și la nivel de ministere există azi indivizi sau grupări care duc lumea cu zăhărelul când vine vorba de reforme și de gestionarea unor momente critice – de altfel, dacă ar fi fost ceva nou, azi nu ar fi atârnat de picioarele țării bolovanul unui deficit bugetar de imensitatea celui moștenit de Guvernul Bolojan. Fake-ul istoric a amenajat astfel de sedimente ce azi ne explodează în plină figură.
Uimitor, desigur în cel mai bun sens cu putință, e faptul că există în sfârșit un prim-ministru care face opinie separată și se arată decis să respingă acest tradițional modus operandi, cu cifrele și cu bunul simț pe masă.
Într-o țară în care politicienii fură la cântar mai mult decât piețarii și, în orice caz, fac asta cu un impact malign infinit mai mare, Bolojan a rescris marți filosofia veche de decenii și a trasat un drum nou.
În ce măsură acest pas curajos și totodată esențial în contextul provocărilor existente va fi apreciat ca atare și totodată încurajat deopotrivă de opinia publică și de o parte măcar a lumii politice, rămâne bineînțeles de văzut. Dar cert este că premierul în exercițiu a impus o ștachetă nouă și un termen de comparație SF de binevenit de care cu greu se va putea face abstracție de azi înainte.
Reformele din pix și absorbția de fonduri europene tot din pix (de genul tăierilor de mucava propuse de Ministerul Dezvoltării și dezvăluite de către premier) au fost cele care, an după an, au transformat statul român într-o mașinărie greoaie și ineficientă, i-au împovărat pe contribuabili și i-au privat pe cetățeni de investiții publice care le-ar fi făcut viața mai suportabilă.
Marți, Ilie Bolojan a încercat ruperea definitivă de această tradiție odioasă. Dar gestul său temerar și de bun simț nu va fi suficient dacă opinia publică va refuza să priceapă valoarea momentului, dacă partenerii de guvernare (inclusiv din propriul partid) vor căuta răzbunarea, dacă președintele Nicușor Dan nu va fi bătăios în a-i oferi sprijinul și girul necesare.
Cazul Tanasă-AUR: pilda criminalului Putin și pilda sclavului cinic
