<< Din moment ce țările europene sunt forțate de sinergia dintre putinism și trumpism să avanseze pe linia unui autentic suveranism economic și militar, alocând uriașe resurse financiare publice și private în acest sens, apar două seturi de întrebări:
- Ce sens va mai avea “suveranismul” marginal al extremei drepte din Europa?
- Ce sprijin în rândul populațiilor europene vor mai putea avea partidele așa-zis suveraniste și de extremă dreaptă, în condițiile în care au două păcate capitale și se confruntă cu un context cu totul nou? Păcatele capitale țin de faptul că au fost și sunt sprijinite de Rusia lui Putin și de America lui Trump. Contextul cu totul nou este acela că Rusia e percepută acum ca inamic de moarte, iar America s-a transformat și ea din partener în dușman comercial (deci inamic pentru companiile, fermele și lucrătorii din Europa), dar și în potențial inamic din perspectiva securității (prin complicitatea cu Rusia și prin faptul că semnalează că nu-și va mai respecta angajamentele în materie de contribuție la securitatea cetățenilor europeni).
Într-un context, așadar, în care putinismul și trumpismul devin dușmanii sinergici ai europenilor, cum vor putea putiniștii europeni și trumpiștii europeni să mai facă paradă electorală de putinismul și de trumpismul lor? >>
Scriam aceste rânduri pe 7 martie.
Faptul că lucrurile urmau să se așeze inevitabil astfel îmi devenise evident imediat după ce Donald Trump s-a instalat oficial la Casa Albă și a început să-și pună în practică intențiile îndelung anunțate:
- Să se alieze cu Putin contra lui Zelenski. Să-i facă pe plac lui Putin și în ceea ce privește abordarea de către America a relației cu UE și NATO.
- Să declanșeze războiul comercial cu toată lumea, mai puțin Rusia.
- Să atace – personal și prin interpuși ca JD Vance, Elon Musk și frații Tate – statul de drept și democrația din țările Uniunii Europene.
Într-un mod cu totul și cu totul curios, în aceeași perioadă în care se consolida apropierea Trump-Putin și se întețea agresivitate MAGA-Trump față de europeni, deci și față de români, extremiștii din România își afișau cu o crescândă semeție servilismul față de MAGA-Trump, precum și calitatea de propagandiști premium ai agendei lui Putin.
Recunosc, am privit descumpănit abundența de zel și deficitul de fler de care au dat dovadă binomul Georgescu-Simion, vizavi de MAGA-Trump-Putin.
Recunosc totodată că în același timp cu consternarea, în ultimele luni m-a încercat și un puternic sentiment de bucurie.
Căci, într-un context electoral precum cel de la București, ce altceva putea fi mai sinucigaș pentru extremiștii români decât faptul de a-și asocia imaginea tocmai cu cei care îi subminau electoratului potențial al extremiștilor români securitatea, economia, libertatea și nivelul de trai?
Oare pe ce misterioase căi au ajuns Simion și Georgescu la concluzia că făcându-și “marketing” cu imaginea lui Trump și agenda lui Putin vor putea câștiga alegerile prezidențiale din luna mai? Cum de i-au desconsiderat în asemenea măsură pe românii de rând, încât să îi ademenească tocmai cu un mar vizibil otrăvit?
Pe Simion, Georgescu și restul echipei îi poți suspecta lejer fie de prostie pură, fie de analfabetism funcțional, fie de oportunism obtuz, fie de o pasiune pentru autosabotaj. Fie de câte ceva din fiecare.
Mai mult, pe măsură ce războiul comercial al lui Trump cu țările europene a luat-o razna, în multe țări europene solide economic s-a putut observa în rândul extremei drepte o tendință de măcar timidă distanțare față de curentul MAGA-Trump sau cel puțin o ușoară evitare circumstanțială de a se mai afișa strident cu imaginea piromanului de la Casa Albă.
Acest pas la offisde, făcut de mulți dintre extremiștii europeni, s-a impus de la sine: cu excepția notabilă a omologilor români, extremiștii occidentali au urmărit atent sondajele care, de la săptămână la săptămână, evidențiau aversiunea în creștere a opiniei publice europene față de versiunea MAGA-Trump a Americii. Și, tot spre deosebire de omologii români, extremiștii europeni au înțeles esențialul: oamenii din țările lor percep războiul tarifar al lui Trump drept ceea ce este – un pericol pentru companiile europene, pentru locurile de muncă ale europenilor, pe scurt, un pericol pentru nivelul de trai și puterea de cumpărare ale europenilor.
Am înșirat ceva mai sus posibilele motive pentru care extremiștii români, reprezentați de George Simion și Călin Georgescu, nu au priceput ceea ce mulți dintre omologii lor europeni au înțeles. Dar parcă merită subliniată următoarea coincidență: tocmai extremiștii din țara cu o rată de 40-45% de analfabetism funcțional au părut a fi campionii europeni la acest capitol.
Rămâne, așadar, cum am stabilit… încă din titlul textului din 7 martie: Trumpismul e un neașteptat ghinion: Suveraniștii ori se schimbă, ori dispar.
Rezultatul alegerilor prezidențiale din 18 mai a confirmat totul pe deplin.
