Alegerile prezidențiale din România au fost un teren fertil pentru testarea celor mai noi metode și mijloace de dezinformare, pentru exploatarea celor mai clasice dintre metodele și mijloacele de această natură, poate și pentru experimente cu unele prototipuri.
Alegerile prezidențiale din România anilor 2024-2025 vor intra în istorie pentru forța cu care Rusia a penetrat și pervertit dezbaterea publică și procesul electoral, pentru aspectul sistematic al acestei manevre, pentru întinderea în timp a operațiunilor, respectiv pentru amploarea finanțării dedicate întregii ofensive (amploare pe care probabil niciodată nu o vom putea cuantifica precis, dar care va putea fi la un moment dat cât mai corect aproximată).
Alegerile prezidențiale au marcat și o supremă premieră pentru România: echipa liderului de la Casa Albă și echipa omologului de la Kremlin și-au aliniat sprijinul pentru candidatul pro-rus și de extremă-dreaptă dreaptă. O astfel de aliniere ar fi fost imposibil de imaginat se către predecesorii lui Donald Trump, dar a fost cu siguranță imaginată de către dictatorul Vladimir Putin.
Alegerile prezidențiale din România au fost și un excelent test de turnesol pentru ceea ce putem numi și noi aici drept “inamicul din interior” al României: falangele pro-ruse din zona civică, zona bisericească, zona politică, zona economică și sfera mafiotă.
De-a lungul celor șase luni din intervalul noiembrie-mai, practic a devenit mai vizibil ca oricând un întreg insectar întreținut de Kremlin și serviciile sale secrete pe teritoriul virtual și fizic al țării noastre.
Această expunere la un nivel extraordinar de detaliu a vectorilor pro-ruși din România va trebui utilizată corespunzător de către autoritățile abilitate de la București, ca și de aliații noștri. Și va trebui înțeleasă pe deplin de către toți cetățenii țării.
În fine, alegerile prezidențiale din România au plasat sub zodia urgenței două alte mari teme:
- Precaritatea educațională și culturală, ajunsă la un nivel care – iată, de-acum e cât se poate de evident – poate să pună în pericol securitatea națională și chiar suveranitatea statului.
- Proliferarea în mediul online, dar cu implicații imediate și profunde în viața concretă de zi cu zi, a ecosistemelor conspiraționiste, antisemite, fasciste și comunist-nostalgice, de asemenea a atins un nivel capabil să amenințe ordinea constituțională și temeliile democrației, statului de drept, bazele parteneriatelor strategice.
Alegerile prezidențiale anulate din 2024 și cele reluate în 2025 reprezintă probabil scrutinul cu cel mai larg și adânc bazin de lecții primite în ultimii 35 de ani de către autorități, organizații media și civice, simpli cetățeni.
Ne-au prins din urmă și s-au răzbunat pe noi reforme prost făcute, reforme amânate, reforme niciodată avute în vedere.
Țara lui “las’ că merge și-așa” tocmai a aflat că da, “merge și-așa”, însă doar până într-un punct. Iar de-acolo încolo, pur și simplu totul se oprește, iar ulterior începe s-o ia razna.
Călin Georgescu, George Simion, Rusia lui Putin și administrația Trump nu au inventat ei problemele pe care le-au exploatat pentru a crea falii și polarizare în România. Pur și simplu le-au recenzat, studiat din toate unghiurile și au introdus penele de rigoare pentru a face să crape întregul angrenaj societal și statal. Aproape că au și reușit!
Românii, chiar dacă par azi puternic divizați în funcție de tabăra pe care au sprijinit-o la vot, în realitate nu au probleme ireconciliabile unii cu alții. Au în schimb o vulnerabilitate uriașă atunci când sunt supuși unui test extrem de stres.
Iar pentru asta, de vină este retardul în aplicarea unor reforme, la modul general. Însă în particular, pentru asta este devină lăsarea izbeliște a școlii și culturii, ignorarea inechităților pe care le produce dinamica economiei, domnia contraselecței în instituțiile și agențiile de stat, abordarea diasporei de către partidele pro-Vest invariabil ca pe o vacă de muls electoral.
Pentru ca victoria lui Nicușor Dan să fie într-adevăr o victorie, ea va trebui să se impună ca atare și dincolo de urne. Asta însemnând că succesul acestui candidat tenace va trebui să fie perceput (după seara asta fierbinte și după alte câteva zile probabil încinse) ca o victorie nu a lui Nicușor Dan, ci a românilor, a României și a construcției europene.
Probabil că în ultimele trei decenii, nimeni nu a meritat mai mult ca Nicușor Dan să simtă gustul unui asemenea succes. Dar cu siguranță niciunul dintre predecesorii săi la Cotroceni nu a purtat pe umeri o responsabilitatea mai mare în a se transforma rapid și credibil într-un președinte pentru toți.
Într-un președinte empatic, cinstit și totodată sever cu concetățenii lui. Într-un președinte cinic, exigent, dar și cooperant cu partidele politice. Într-un președinte care să valorizeze societatea civilă. Într-un președinte care să valorifice deopotrivă potențialul intern al propriei țări și potențialul alianțelor externe ale acesteia.
Pentru ca victoria la urne a lui Nicușor Dan să se convertească într-o victorie dincolo de urne, deci a poporului său, devine imperativ ca oamenii să perceapă în viitorul lor președinte ceea ce nu au putut, pe bună dreptate, să perceapă la foștii președinți: aversiune față de minciună, ostilitate față de dubla măsură, echilibru, disponibilitate la dialog, dialog real și, având în vedere vremurile, un ascuțit sens al istoriei.
Nu este prima oară când Nicușor Dan preia spre administrare o situație extrem de dificilă. Dar este prima oară chiar și pentru el când se confruntă cu o asemenea anvergură a dificultăților.
Pentru că în campanie nu a ezitat să dea ca exemplu experiența sa ca primar al Bucureștiului – și a fost foarte bine că a procedat astfel, a fost relevant în respectivul context – aș remarca de data asta că o astfel de oglindă va avea de aici înainte limitele ei certe în exploatare.
Nicușor Dan va trebui de luni să uite că a fost primar și să învețe să fie președinte.
Dacă îi va reuși genul acesta de tranziție, multe dintre noile sarcini care-i revin și care azi poate că i se par și că ni se par imposibile ori “doar” copleșitoare, vor deveni pur și simplu rezolvabile.
Românii au făcut în decembrie 1989 o Revoluție istorică, iar în mai 2025 cred că se poate vorbi de o Revoluție a bunului simț.
Istoric moment este și acesta!
Nicușor Dan se pregătește de multă vreme pentru Cotroceni. Dar a așteptat să-i vină vremea
