Camera în care a locuit şi a scris Marin Preda în ultimii ani de viaţă la Mogoşoaia va fi deschisă, duminică, în premieră, vizitatorilor. Istoricul literar Mariana Sipoş, cea care a organizat evenimentele dedicate Centenarului „Marin Preda”, de asemenea autoarea volumului „Dosarul Marin Preda”, a explicat, pentru News.ro, de ce este importantă evocarea scriitorului şi la Mogoşoaia şi ce va putea vedea publicul în încăperea de la nr. 6 din Casa de Creaţie a Scriitorilor (Vila Elchingen). În cadrul unei expoziţii, scriitoarea va expune câteva dintre fotografiile realizate de Procuratură în 16 mai 1980, transmite News.ro.
Scriitoarea şi traducătoarea Mariana Sipoş a prezentat anul trecut, în cadrul expoziţiei „Remember Marin Preda – 41. Adevăr şi manipulare privind moartea scriitorului. Istoria manuscriselor pierdute”, trei manuscrise ale lui Marin Preda, dintre care unul pentru prima dată în atenţia publicului. Duminică, de la ora 10.30, Centrul de Cultură Palatele Brâncoveneşti de la Porţile Bucureştiului găzduieşte evenimentul dedicat Centenarului Marin Preda: „Marele singuratic: de la Siliştea-Gumeşti la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoaia”.
Invitaţii vor păşi pe urmele lui Marin Preda şi ale personajelor sale, într-un pelerinaj ghidat în complexul istoric Mogoşoaia care include: Curtea de onoare – Gheţăria – Serele Nicolae Bibescu – Cuhnia – Turnul porţii – Biserica „Sfântului Gheorghe” – Parcul englezesc amenajat sub îndrumarea Marthei Bibescu – Palatul Brâncovenesc – Centrul de conferinţe şi rezidenţe (se deschide publicului cu acest prilej camera în care a locuit şi a scris Marin Preda în ultimii ani de viaţă).
O expoziţie de carte, fotografii, documente şi manuscrise inedite va putea fi vizitată aici.
Programul include, de asemenea, proiecţii video cu Marin Preda în interviuri şi filmul documentar „Moromeţii – azi” realizat în 1995 de Mariana Sipoş, film care include convorbiri realizate la Mogoşoaia si la Siliştea-Gumeşti, cu participarea lui Eugen Simion, Stere Gulea, Victor Rebengiuc, Cornel Popescu, Vasile Popovici, Elena Preda şi a rudelor lui Marin Preda din sat. La eveniment vor participa Niculae şi Alexandru Preda – fiii scriitorului.
De ce aţi dorit să-l evocaţi pe Marin Preda şi la Mogoşoaia?
Mariana Sipoş: De fapt, cele două zile de manifestări dedicate lui Marin Preda în 4 şi 5 august la Muzeul Naţional al Literaturii Române, ar fi trebuit să continue la Centrul Cultural de la Mogoşoaia, pe 6 august, cel puţin aşa a fost proiectul meu iniţial, mă gândisem că ambele instituţii sunt în subordinea Primăriei Capitalei şi va fi mai uşoară coordonarea logistică. Din mai multe motive, a trebuit să renunţăm la a treia zi şi acum mă gândesc că e mai bine aşa, că dacă până pe 5 august nicio instituţie culturală importantă nu şi-a amintit că suntem în an centenar Marin Preda, măcar după 5 august şi până la sfârşitul anului să fie cât mai multe manifestări de acest gen. Şi chiar au început să fie: la Alexandria sau la Timişoara, de exemplu.
Mogoşoaia are o semnificaţie aparte în viaţa multor scriitori români, nu doar în cea a lui Marin Preda. Azi, privind retrospectiv, pare un loc mitic, aproximativ la fel cum este la Madrid Residencia de estudiantes, amintind de epoca lui Garcia Lorca şi a altor personalităţi ale lumii literare şi artistice spaniole. M-am gândit că mai sunt scriitorii şi scriitoare care au locuit acolo, care l-au cunoscut pe Marin Preda trăind acolo, s-au plimbat împreună pe aleile parcului, au stat de vorbă cu el pe băncile din curtea palatului sau în sala de mese cu şemineu, ca oaspeţii lui Vasile Alecsandri la gura sobei din conacul de la Mirceşti. Există pagini memorialistice în acest sens (amintesc doar pe Sânziana Pop sau pe Cezar Ivănescu) şi m-am gândit că ar putea fi aduse în actualitate, spre beneficiul celor care nu s-au putut bucura de privilegiul de a sta în preajma lui Marin Preda şi mai ales spre beneficiul noilor generaţii care nu-şi pot închipui ce căutau scriitorii acolo şi de ce Marin Preda şi-a petrecut aproape în întregime ultimii ani de viaţă la Mogoşoaia. Unii cred că locuiau chiar în palatul Marthei Bibescu, alţii îşi imaginează o viaţă de lux, de huzur, de petreceri nesfârşite. Un pelerinaj la Mogoşoaia – m-am gândit eu – ar spulbera aceste prejudecăţi. Şi sper ca aşa să se şi întâmple duminică. Necunoaşterea adevărului şi comoditatea de a nu te documenta au mers până acolo încât o jurnalistă a scris în zilele evocatoare de la începutul lui august că Marin Preda a murit „în camera lui de la Palatul Mogoşoaia, pe atunci sediul Uniunii Scriitorilor”. Aberaţia e cu atât mai mare cu cât a apărut într-un important cotidian, unde măcar câteva minţi luminate la conducere există şi ele ar trebui să ştie că niciodată Uniunea Scriitorilor nu a avut sediul în Palatul de la Mogoşoaia (unde, ca să vezi, mai şi dormea într-o cameră Marin Preda!).
Se mai păstrează ceva din atmosfera care domnea la fosta Casa de Creaţie a Scriitorilor (Vila Elchingen)?
M.S: Din atmosfera de atunci, nu. Imposibil. Dar participanţii la pelerinaj vor afla istoria acestei vile care, după 1980 nu a mai găzduit scriitori. În ultimii ani, la parter funcţiona un restaurant, iar camerele de la etaj căpătaseră regim hotelier – cred eu – cu circuit închis. Ceea ce nu a fost tocmai rău pentru că nu s-a deteriorat nimic din valoarea de patrimoniu, dimpotrivă, a fost renovat totul şi cum era firesc, a fost reînnoit mobilierul. Dar aşa cum arată acum, se poate imagina atmosfera din Casa de Creaţie, care, în termenii de azi, s-ar numi o rezidenţă artistică pentru scriitori, o „writer’s residence”, cum sunt cu sutele în toată lumea, unele gratuite, altele cu plată simbolică, mai mult cât să acopere costul utilităţilor, altele cu burse de rezidenţă, adică tu doar să te duci acolo să scrii şi eşti şi plătit pentru asta. Bineînţeles, pe baza unor criterii valorice foarte clare. Unele situate chiar în palate mai somptuoase decât Vila Eschingen. Eu chiar am beneficiat de asemenea rezidenţe internaţionale şi ştiu cum funcţionează.
Duminică se deschide publicului camera în care a locuit şi a scris Marin Preda în ultimii ani de viaţă la Mogoşoaia. Ce va vedea publicul aici?
M.S: Nu doar că e prima oară în patruzeci de ani când Marin Preda este evocat la Mogoşoaia, în chiar locul în care a trăit şi a scris „Cel mai iubit dintre pământeni”, dar este pentru prima oară când se deschide pentru public uşa camerei care atunci când era locuită de Marin Preda avea numărul 6. Odată cu renovarea interiorului vilei, a fost schimbată şi numerotarea camerelor, dar aşezarea mobilierului nou a păstrat aceeaşi structură şi acelaşi design interior ca în vremea cât a trăit acolo Marin Preda: un pat, un şifonier, două fotolii şi obiectul de mobilier cel mai important pentru un scriitor: biroul. Aceasta va fi marea uimire a vizitatorilor: Camera lui Marin Preda” este atât de mică, atât de simplă în modestia ei încât, aşa cum scrie într-un editorial nesemnat al ziarului Curentul din 2002: „este imposibil să crezi că acolo decisese să trăiască un nomenclaturist, cum nu au ezitat un critic sa-l numească ani la rând”.
Marin Preda, când a fost numit director la editura Cartea Românească, avea o locuinţă repartizată de stat în Cotroceni, strada dr. Herescu, nr. 4, dar după 1975 el a renunţat de bună voie la ea şi şi-a cumpărat o casă mult, mult mai modestă în strada Pictor Romano, doar pentru că se gândea că are doi copii şi, ca orice om de la ţară, nu poţi trăi fără să laşi moştenire o casă copiilor. Putea să rămână în Cotroceni într-o vilă cu tot confortul pe care îl presupune cartierul respectiv, aşa cum au trăit acolo sau în Primăverii atâţia adevăraţi nomenclaturişti. A preferat, pentru scris, liniştea cămăruţei de la Mogoşoaia. Acolo, am încercat, prin câteva obiecte-surpriză, cu sprijinul lui Niculae, fiul scriitorului, să sugerăm atmosfera în care a trăit şi a scris Marin Preda. (Precizez că există fotografiile realizate de Procuratură în 16 mai 1980, voi expune câteva din ele, în care se vede cum arăta interiorul camerei atunci, deci se poate constata că nu există mari diferenţe faţă de aspectul camerei de azi).
Această cameră ar putea rămâne deschisă vizitatorilor, într-un circuit cultural?
M.S.: Aceasta este şi dorinţa mea de mai mulţi ani, de când am fost la Davos, locul intrat de asemenea în legendă datorită tot unui scriitor, Thomas Mann, şi romanului său, „Muntele vrăjit”. Sanatoriul în care era internată soţia sa este azi un hotel de lux, dar camera ei s-a păstrat iar la cerere se poate vizita, s-a tipărit şi un album cu imagini din epoca respectivă, cu Thomas Mann în timpul vizitelor pe care le făcea soţiei sau a perioadelor când locuia el însuşi în Davos pentru a fi mai aproape de ea. Albumul este pus la dispoziţia oricui îl cere, putând fi răsfoit pagină cu pagină în timp ce bei o cafea pe terasa care îţi dezvăluie aceeaşi privelişte de vis a Alpilor pe care o vedea şi Thomas Mann.
Mă doare sufletul că va trece acest an centenar şi că nu există încă în Bucureşti un loc care să evoce trecerea pe acest pământ a lui Marin Preda. Camera de la Mogoşoaia ar putea deveni acest loc, pentru că nici casa din Pictor Romano nu mai este în proprietatea familiei. Eu nu îmi pierd niciodată speranţele: poate, cu sprijinul autorităţilor, vor deveni realitate.
