„Președintele SUA, Joe Biden, știa ceea ce știa premierul britanic Clement Attlee, în 1947: Odată ce faci elitele locale dependente de puterea și banii unui ocupant străin, devine aproape imposibil să pleci fără a provoca haos. Și, cu cât puterea străină rămâne mai mult timp, cu atât haosul devine mai rău”, scrie Ian Buruma, pentru Project Syndicate.
<< La 20 februarie 1947, Clement Attlee, premierul socialist britanic, a informat Parlamentul că India va deveni independentă, nu mai târziu de iunie 1948. Attlee nu putea aștepta ca britanicii să se retragă dintr-o țară ai cărei lideri, musulmani și hindusi, vociferau de multă vreme, cerând independență. Dar India dădea în clocot de tulburări violente. Liderii musulmani se temeau de dominația hindusă. Îngrijorat de faptul că un război civil i-ar putea pune pe britanici într-o situație incontrolabilă, Attlee a decis să pună capăt Rajului britanic chiar mai devreme.
Independența indiană a început la 14 august 1947. Pakistanul s-a desprins. Violența oribilă dintre hinduși și musulmani a curmat jumătate de milion de vieți. Mulți alții și-au pierdut casele. Rănile despărțirii sunt încă în curs de vindecare.
Attlee a fost învinuit pe larg pentru că a ieșit prea devreme și a lăsat fosta colonie în haos. Măcar dacă ar fi fost organizată o forță de poliție mai bună. Măcar dacă armata ar fi putut menține ordinea. Măcar dacă britanicii ar fi putut pleca odată cu stabilizarea țării.
Președintele SUA, Joe Biden, se află acum în aceeași situație. Trupele americane au părăsit Afganistanul într-o dezordine sângeroasă. Criticii deciziei lui Biden privind retrageea susțin că Statele Unite ar fi trebuit să rămână mai mult. În opinia lui Robert Kagan, un cunoscut promotor american al unor politici militare solide, SUA ar fi trebuit să promită să rămână cel puțin 20 de ani, în loc să fie non-angajate. La urma urmei, prezența militară americană era minimă și putea fi ușor permisă. Dar în acest caz, de ce doar 20 de ani? De ce nu 40? De ce nu pentru totdeauna?
Întrebarea este dacă Attlee sau Biden ar fi putut părăsi vreodată India sau Afganistanul într-o stare stabilă. Măcar Attlee știa că India și chiar Pakistanul vor fi guvernate de oameni responsabili, în mare parte moderați. Jawaharlal Nehru și Mohammed Ali Jinnah nu semănau prin nimic cu talibanii. Ambii erau considerați, la scară largă, ca lideri legitimi – și totuși a existat un război civil. Biden nu a avut nici măcar luxul de a lăsa Afganistanul pe mâini capabile.
Este ușor să dai vina pe Attlee și Biden pentru violența care a urmat deciziilor lor. Poate că au făcut greșeli. În retrospectivă, ar fi posibil să vedem cum ar fi putut atenua unele dintre daune. Dar ambii lideri au fost prinși în aceeași capcană colonială care mai prinsese atâtea alte puteri imperiale. Odată ce faci elitele locale dependente de puterea și banii unui ocupant străin, devine aproape imposibil să pleci fără a provoca haos. Și cu cât puterea străină rămâne mai mult timp, cu atât haosul devine mai rău.
Harold Macmillan, prim-ministrul conservator care, simțind „vântul schimbării” ce sufla prin Africa colonială, în 1960, a reușit retragerea stăpânirii britanice, a fost cândva întrebat de jurnalistul american foarte conservator William F. Buckley Jr. dacă africanii sunt gata să conducă singuri. Macmillan nu credea că sunt. Dar a adăugat că acesta este cu atât mai mult un motiv pentru care ar trebui să fie liberi să încerce. Acestea erau țările lor. Trebuiau să învețe cum să guverneze, guvernând. Pentru britanici lucrurile ar fi fost și mai dificile dacă se agățau și îi aruncau în închisoare pe cei mai buni și mai străluciți activiști anti-coloniali.
Imperiile sunt rareori stabilite prin design. Majoritatea imperiilor europene au început ca posturi comerciale. Conducătorii locali au fost cultivați, mituiți și întorși unul împotriva celuilalt. Pentru o lungă perioadă, zone largi din India fuseseră conduse de o companie comercială britanică. Guvernele coloniale au preluat apoi controlul pentru a proteja interesele comerciale ale țărilor de origine. Conducerea imperială a fost adesea justificată de zelul misionar creștin sau. Idealurile înțelepte, de educare a elitelor native pentru a imita Occidentul au intrat foarte târziu în joc, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea.
SUA au fost mai cu jumătate de inimă în propriile întreprinderi coloniale. La urma urmei, americanii ar trebui să fie împotriva imperialismului. Justificarea lor declarată, privind combaterea comunismului din Vietnam sau a dictaturilor din Irak ori Afganistan, a fost aceea de a ilumina populațiile îngrijorate prin capitalismul de piață liberă și guvernare democratică, adesea cu consecințe dezastruoase.
Oricare ar fi justificarea intervenției străine, rezultatele sunt aceleași. Elitele locale, cum ar fi afganii care au guvernat Kabulul și alte orașe, s-ar putea descurca bine. Dar dependența – nu doar de un alt stat, ci de ONG-uri și alte instituții bine intenționate care fac ceea ce ar trebui să facă guvernele – alimentează corupția. Banii curg prea ușor în buzunare din ce în ce mai adânci. Și chiar prezența forței militare străine și a tutorilor politici, care ar putea să înțeleagă puțin despre modul în care funcționează lucrurile în țările pe care le ocupă, face din ce în ce mai dificil ca populația locală să se conducă singură.
Elitele coloniale, umflate cu bani gratis, nu au nicio legitimitate în ochii compatrioților lor. Rebelii și revoluționarii pot avea mai multă, dar știu să conducă doar prin forță. Puterea imperială este prinsă în capcană. Plecarea este aproape întotdeauna rea. A rămâne este mai rău.
Attlee și Biden au înțeles acest lucru. De aceea au vrut să iasă. Biden este acuzat de naivitate și văzut ca un bătrân nefericit care habar nu avea ce dezlănțuie. Acest lucru este puțin probabil. Cred că a decis că este timpul să plece fără întârziere tocmai pentru că știa că va fi o mare mizerie; mai bine să o rezolvi decât să te lași prins în capcana colonială.
Această abordare ar putea părea insensibilă. Dar lui Biden nu i se poate reproșa ascensiunea talibanilor sau starea fragilă a unei țări care a cunoscut mult prea multe războaie și invazii. De la bun început, SUA nu ar fi trebuit să fie acolo, dar aceasta este o lecție pe care marile puteri par să nu o învețe niciodată. >>
Un articol ce încearcă sa abata atenția de la stupizenia retragerii către altele. Domnule autor, oricât l-ai iubi pe Biden, britanicii au plecat ca sa nu fie la mijloc intre fracțiunile religioase, nu erau o țintă iar cei care au lucrat cu britanicii nu au fost vânați pe străzi. In Afganistan este exact altceva, ei erau ținta, știau ca pleacă si totuși si-au lăsat ajutoarele in urma sa fie măcelărite pentru ca nu au avut nici o idee ce si cum sa facă…Vi se pare situația la granița de sud mai buna? Aceeași stupizenie a declarațiilor iresponsabile ce pun in mișcare mase de migranți si apoi descurcate tu, ala care ești pe linie…
PS: Chiar sunt curios cat rezista comentariul meu înainte de a dispare…