Calculele Novaia Gazeta.Europa (în rusă – AICI, în engleză – AICI) arată că, de la începutul războiului, regiunile de graniță ale Rusiei au fost bombardate de cel puțin 350 de ori. Un total de 168 de civili au fost uciși sau răniți în aceste atacuri, iar peste 1.000 de clădiri rezidențiale, școli și infrastructură au fost avariate. Din toamnă, guvernatorii locali au raportat uneori mai multe atacuri pe zi. Și dacă înainte, erau raportate bombardamente doar în satele mici situate în apropierea graniței, acum armata ucraineană a început să „atingă” mai des marile orașe și instalațiile militare din interiorul țării.
<< Marți (31 ianuarie – n.tr.), s-a raportat că noul pachet de ajutor militar al SUA pentru Ucraina include rachete cu o rază de acțiune de 150 de kilometri – de două ori mai mare decât înainte. În plus, conform declarațiilor făcute de autoritățile ucrainene, o nouă dronă de atac cu o rază de zbor de 1.000 km este aproape gata – o rază suficient de mare pentru a lovi Moscova, unde sistemele de apărare antiaeriană Panțîr au fost instalate recent pe acoperișurile clădirilor administrative.
Totuși, autoritățile ruse nu se grăbesc să evacueze rezidenții atacați în mod constant, în timp ce sistemele rusești de apărare aeriană resping doar 20% din atacurile aeriene. Echipa de date a Novaia.Europa a analizat modul în care boomerangul războiului ajunge pe teritoriul Rusiei.
De-a lungul anului de război, bombardarea teritoriilor ruse de către Ucraina a crescut de zece ori – în timp ce în martie, au ajuns pe teritoriul satelor de graniță o mână de obuze, în ianuarie autoritățile ruse au raportat atacuri, în medie, de 1,5 ori pe zi.
Regiunea Belgorod are cel mai mare număr de atacuri înregistrate. Potrivit guvernatorului local, peste 50 de sate și orașe au fost bombardate. În plus, în timp ce primăvara trecută, doar două mici sate de graniță, Juravlevka și Nehoteevka, erau bombardate de cele mai multe ori, acum obuzele ajung în orașe cu populație de peste 10.000 de locuitori.
Orașul Șebekino, cu o populație de 40.000 de locuitori, și centrul orașului au fost bombardate de cel puțin 27 de ori în această iarnă. Granița cu Ucraina este la șase kilometri distanță. Șaptesprezece localnici au fost răniți, iar cinci au fost uciși. Zeci de localnici sunt acum fără adăpost: 66 de clădiri private și 11 clădiri cu mai multe etaje au fost distruse în bombardamente, precum și un mall și o piață.
La 10 septembrie, trupele ruse au predat orașul Vovceansk din regiunea Harkov din Ucraina.
„De atunci, nu a existat nicio zi fără bombardamente”, spune Iulia, locuitore din Șebekino. „Viața noastră este un joc de ruletă rusească. La început, înainte de a adormi mă rugam lui Dumnezeu să mă trezesc vie. Dimineața, îi mulțumeam că ne-a ținut în viață. Practic trăim astfel zi de zi. Ne-am obișnuit cu bombardamentele și cu focurile de armă – nu ne mai trezesc noaptea. Este ciudat când se face liniște – duce la anxietate că ceva oribil este pe cale să se întâmple. Aceasta este povara de a trăi lângă graniță. Dar continuăm, nu lăsăm loc disperării. Deocamdată, o putem suporta”.
Orașul din apropiere, Valuki, conform locuitorilor locali, este de asemenea bombardat zilnic. Potrivit datelor oficiale, trei civili au fost uciși și șase persoane au fost rănite în urma bombardamentelor, în sezonul de toamnă și iarnă.
„De la începutul operațiunii militare speciale, viețile noastre s-au schimbat semnificativ. Dar chiar dacă ar fi să plecăm, unde și pentru cât timp? Ce se va întâmpla cu casele noastre? Am doi copii, cel mai mare are 13 ani, cel mai mic are trei ani. Desigur, nu mai merg nici la grădiniță, nici la școală – toți suntem acasă, învață la distanță. Acest lucru duce la unele dificultăți, dar credem că în curând acest coșmar se va încheia”, spune Tatiana Kulikova, locuitoare din Valuiki.
Regiunea Kursk este a doua regiune cel mai frecvent bombardată din Rusia. Pe parcursul anului de război, autoritățile locale au raportat 100 de lovituri, dintre care trei au implicat bombardarea capitalei regionale.
Un alt teritoriu de frontieră, regiunea Briansk, a fost bombardat de 39 de ori. Printre orașele avariate se numără Klințî, al doilea oraș ca populație din regiune. Este situat la 50 km de granița cu Ucraina — mai departe decât orașele Kursk și Belgorod. Potrivit datelor oficiale, Klințî a fost bombardat de patru ori numai în această iarnă.
Următorul teritoriu cel mai bombardat este Crimeea anexată de Rusia. Forțele armate ucrainene au, de obicei, ca țintă instalații militare la Sevastopol, inclusiv navele Flotei Mării Negre. Din 24 februarie 2022, Ucraina a atacat Crimeea de cel puțin 36 de ori, potrivit autorităților ruse.
La rândul ei, Ucraina nu revendică de obicei responsabilitatea pentru bombardarea teritoriilor ruse. După ce aerodromurile militare situate în orașele Riazan și Engels fuseseră bombardate, în decembrie anul trecut, consilierul președintelui Ucrainei, Mihailo Podoliak, a remarcat că „Pământul este rotund” și că „dacă lansezi ceva în spațiul aerian al altor țări, mai devreme sau mai târziu obiectele zburătoare neidentificate se vor întoarce la punctul de lansare”.
Potrivit datelor oficiale, în timpul anului de război, un total de 132 de civili au fost răniți ca urmare a bombardării teritoriilor ruse, iar 36 au fost uciși. Cel mai mare număr de victime au fost din regiunea Belgorod.
Nu pentru cei vii
Pe 18 decembrie, Forțele Armate ale Ucrainei, conform declarației autorităților ruse, au bombardat orașul Belgorod. În ciuda faptului că sistemul de apărare aeriană este operațional, o persoană a murit și zece au fost rănite. Mulți au rămas fără adăpost: rămășițele de rachete au deteriorat 75 de clădiri rezidențiale și apartamente.
Acesta a fost al treilea cel mai mare bombardament din regiune în ceea ce privește distrugerea. În aprilie, potrivit rapoartelor autorităților locale, artileria ucraineană a atacat satul Golovcino, situat la 20 km distanță de graniță — 76 de clădiri private au fost avariate. Pe 3 iulie, resturi de rachetă Tocika-U au căzut pe 90 de clădiri din Belgorod.
Ținta majorității atacurilor raportate de guvernatori sunt mai degrabă instalațiile civile decât cele militare – case private din satele de graniță în raza de acțiune a obuzelor de artilerie și mortar. Pe durata războiului, peste 1.000 de instalații civile au fost avariate, 847 dintre ele fiind clădiri private și cu mai multe etaje.
„În multe cazuri, Forțele Armate ale Ucrainei bombardează pozițiile soldaților – acest lucru a fost dovedit de mai multe ori. Uneori, ele bombardează nodurile de putere, ca răspuns la acțiunile Rusiei. Satele sunt deteriorate pentru că sunt situate în apropiere”, explică expertul militar David Sharp. „Cu toate acestea, raportarea lovirii unui sat și avarierii unei case nu este suficientă pentru a trage concluzii. S-ar putea să existe o bază militară la 100 de metri de sat? Din ce au tras ucrainenii? De unde? Fiecare atac ar trebui luat în considerare separat și cu aflarea tuturor detaliilor posibile”.
Fiecare al treilea bombardament dăunează liniilor electrice – satele și orașele de graniță au rămas fără electricitate de cel puțin 100 de ori. De obicei, curentul este restabilit destul de repede, în orașe; cu toate acestea, echipajele de intervenții urgență nici măcar nu se deranjează cu satele care sunt bombardate zilnic.
„Uneori, rămânem fără curent pentru o jumătate de zi, uneori este repornit instantaneu – diferă. Cu toate acestea, în satele îndepărtate, de exemplu la ferma Pankov și satul Krasnoe, liniile electrice nu sunt reparate din cauza fricii de bombardamente”, spune Iulia, din Șebekino.
La sfârșitul lunii noiembrie, guvernatorul local a spus că regiunea Belgorod avea deja 13 miliarde de ruble (156 de milioane de euro) cheltuieli de război, sau 8% din totalul cheltuielilor bugetare în 2022. Banii s-au dus pe plăți către răniți — 500.000 de ruble (6.000 EUR) de persoană — și lucrări de reparații. Guvernul a reparat 1.500 de clădiri și apartamente și a cumpărat aproximativ 350 de mașini. Cu toate acestea, majoritatea instalațiilor distruse nu au fost încă reparate din cauza bombardamentelor constante.
„Guvernatorul spune că regiunea nu are bani, așa că mulți oameni încă nu au fost despăgubiți pentru locuințele pe care le-au pierdut. Unii iau credite pentru a repara case, mașini; li se spune că vor fi rambursați la o dată ulterioară”, explică Iulia.
Câmpuri minate
- La începutul lunii octombrie, locuitorii satului Șcetinovka, din regiunea Belgorod, au fost evacuați imediat după bombardare, conform guvernatorulu. Cu toate acestea, două luni mai târziu, un tânăr de 14 ani din sat a călcat pe o mină de la marginea satului. Adolescentul fost dus la camera de Urgențe în stare critică, cu răni la picioare și față.
- Anterior, o dronă detonase în mâinile unui băiețel de 9 ani, la periferia orașului Belgorod, doi pensionari au trecut peste o mină, în apropierea graniței, iar un copil a fost rănit de muniție în apropiere de autostrada spre Harkov. Până la recoltarea de vară, potrivit guvernatorului regiunii Belgorod, pentru deminare au fost aduși reprezentanți ai Ministerului Apărării, Ministerului pentru Situații de Urgență și Gărzii Naționale. Cel puțin 15 civili au fost deja răniți în incidente care au implicat obuze neexplodate, șase au fost uciși.
- „De fapt, forțele ruse au minat granița, fiind uciși de mine chiar de-ai lor”, comentează expertul militar Ian Matveev. „Este îndoielnic că teritoriile de graniță au fost minate în densitate, dar având în vedere haosul tradițional care are loc în armata Rusiei, minele vor fi greu de găsit, deminarea va dura mult timp”.
Apărarea aeriană nu reprezintă un obstacol pentru bombardamente
La 22 decembrie, guvernatorul regiunii Belgorod a raportat Consiliului Local cu privire la munca „de calitate” a apărării antiaeriene: „Recunoştinţa locuitorilor este imensă. Deci, nu aș spune că avem nevoie de un număr suplimentar [de sisteme de apărare aeriană]”.
Cu toate acestea, nici măcar în capitala regiunii, apărarea antiaeriană nu este întotdeauna activată la timp. La 19 octombrie, un obuz a lovit o „facilitate de infrastructură” din Belgorod; la 1 aprilie, două elicoptere aparținând armatei ucrainene au atacat un depozit de petrol situat în limitele orașului. Potrivit senatorului rus Vladimir Djabarov, elicopterele zburaseră prea jos pentru a intra în câmpul vizual al apărării aeriene.
„Sunt necesare mai multe sisteme [de apărare aeriană] pentru a intercepta cu succes un atac, ele nu trebuie doar să acopere o anumită emisferă deasupra lor, ci și să se acopere între ele”, explică Ian Matveev. „Judecând după resturile găsite la Belgorod, este clar că armata rusă a folosit sisteme Panțîr-S1. Aceste sisteme au o rază redusă – până la 18 km. Sunt folosite pentru a acoperi obiective situate în imediata apropiere. Aceasta reprezintă ultima linie de apărare. Împreună cu ele ar trebui să fie folosite sisteme cu rază lungă de acțiune, precum Buk, Tor și S-300/S-400, astfel încât țintele să fie doborâte cu mult înainte de a ajunge în oraș”.
În afară de regiunea Belgorod, în timpul anului de război care s-a scurs au fost bombardate de mai multe ori orașe precum Kursk, Engels, Taganrog, Djankoi și Klințî, doar jumătate dintre atacuri fiind respinse de apărarea aeriană. Orașul cel mai eficient apărat este Sevastopolul anexat de Rusia, cel mai mare oraș din Crimeea, unde se află aerodromul militar Belbek, sediul Marinei Ruse și navele Flotei Mării Negre. Atacurile asupra orașului au fost respinse în 75% din cazuri. Dar în Crimeea, majoritatea atacurilor au avut loc în satele de graniță, unde apărarea aeriană este activată mai rar – doar în 5,5% din cazuri.
„Bombardamentul pe distanță scurtă se face folosind artilerie de tun, sisteme Grad și mortiere. În teorie, astfel de atacuri ar putea fi interceptate, dar în practică este aproape imposibil. În plus, pur și simplu nu va fi transportat un sistem de apărare aeriană pentru a apăra un sat de graniță, există alte locații care sunt mult mai prioritare”, explică expertul militar David Sharp. „Există exemple de astfel de atacuri prevenite: sistemele de apărare aeriană din orașele israeliene interceptează atacurile cu oun tun similar cu Grad, bazele militare americane din Irak sunt capabile să respingă chiar și bombardamentele cu mortier. Cu toate acestea, organizarea a așa ceva la granița foarte lungă cu Rusia reprezintă o problemă tehnică foarte mare”.
Nicăieri unde să fugi
Pe 19 mai, locuitorii satului Tetkino, regiunea Kursk, au supraviețuit unui al treilea bombardament – au fost avariate 9 clădiri cu mai multe etaje și 23 de clădiri private, o grădiniță și o distilerie.
A doua zi, guvernatorul a anunțat evacuarea satului, dar numai 29 din cei 3.800 de locuitori au fost mutați în centre de cazare temporare. Pe 22 mai, o pagină de socializare locală a anunțat o petiție prin care s-a cerut evacuarea satului: „În ultimul timp, trăim într-o frică constantă. Bombardamentele tot mai mari îi obligă pe mulți să plece, abandonând totul, pentru a rămâne în viață. Oamenilor care rămân în sat le este frică să-și părăsească casele și pivnițele. Au fost avariate fabricile, infrastructura socială și clădirile rezidențiale. Există primele victime. Ce facem în continuare?”
Autoritățile din regiunea Kursk nu au evacuat încă nici măcar un sat. La 6 octombrie, în timpul unui alt bombardament al satului Tetkino, un pensionar de 72 de ani a murit în urma unui atac de cord; pe 2 noiembrie, cinci locuitori ai satului Guevo au fost răniți în urma bombardamentelor, printre ei și trei copii.
„Ucraina are capacitatea tehnică de a crea condiții de viață insuportabile la cel puțin 20 km adâncime pe teritoriul Rusiei. Asta reprezintă un număr semnificativ de oameni, dar evacuarea lor este încă fezabilă”, spune David Sharp. „Rusia are mijloacele de a reloca zeci și chiar sute de mii de oameni. Dacă și decide să facă acest pas, este o altă întrebare”.
Potrivit guvernatorului, în regiunea Belgorod, 15 sate de graniță au fost deja evacuate. Persoanele care doresc să se mute primesc o compensație lunară pentru chirie (10.000–15.000 de ruble pe lună, sau 120–180 EUR) sau sunt plasate în centre de cazare temporară. Până în noiembrie 2022, 3.487 de persoane și-au părăsit casele.
Nu este panificată evacuarea celor mai bombardate orașe din regiune, Valuiki și Șebekino, afirmă edilii lor. Totuși, persoanele care doresc să fie evacuate pot trimite o soliciare către administrațiile locale și se pot muta într-un centru de cazare temporară — situat, de exemplu, în orașul Starîi Oskol, departe de graniță.
„Dintre oamenii pe care îi cunosc, nimeni nu a plecat, toată lumea are un loc de muncă aici. Cei care plecaseră s-au întors deja; nu mulți au bani pentru mutare, un loc de muncă pentru care să se mute. Ar trebui să abandoneze totul și să o ia de la zero într-un loc nou. Este foarte dificil și înfricoșător”, spune Iulia, din Șebekino. „Continui să lucrez ca reprezentant de vânzări. Conduc prin zonă și obuzele zboară deasupra mea. Vânzările au scăzut, oamenii economisesc bani – nu știu dacă vor trebui să plece, dar cel puțin vor avea niște bani economisiți. Singurul lucru este că, desigur, încercăm să nu ajungem în locuri aglomerate: cinematograf, unele evenimente de masă, piață. Piața este cel mai periculos loc de vizitat, este situată mai aproape de graniță și a fost deja bombardată de două ori”.
La 20 octombrie, potrivit guvernatorului, satul Murom, nu departe de Șebekino, a suferit un bombardament care a distrus o Casă de Cultură (centrul comunitar local), o grădiniță și o școală. Pe 15 noiembrie, au fost avariate un muzeu și o școală de artă, situate în orașul vecin, Valuiki.
Potrivit datelor autorităților, de-a lungul anului de război, în total 12 școli și 4 grădinițe au fost bombardate – majoritatea fiind situate în regiunea Belgorod. Copiii care locuiesc în cele nouă districte de graniță, precum și în orașul Belgorod și districtul Iakolevsk, au trecut pe învățământ la distanță până pe 24 martie.
„De una singură, nu aș fi plecat, dar fiul meu termină clasa a IX-a. Învață la distanță, dar nu aș numi studiu ceea ce fac ei. Deci, probabil că va trebui să ne mutăm pentru el”, spune Iulia. „Mi-ar plăcea foarte mult dacă totul s-ar liniști până în vară, sau cel puțin până în toamnă. Dar mă îndoiesc că acest lucru este fezabil, că ne vom putea întoarce la viețile noastre trecute. În câțiva ani, copilul meu trebuie să meargă la universitate, iar anul acesta, cred, a lăsat o gaură în cunoștințele lui și ale altor copii. Deci, probabil că va trebui să ne mutăm pentru școala lui, pentru viitorul fiului meu”.
„Nu este clar cine trage în cine”
În august, pe clădirile rezidențiale din Briansk și Klințî au început să apară afișe pe care scrie „Adăpost”. O lună mai târziu, aceleași afișe au fost observate în orașul Azov și orașul Novoșahtinsk, regiunea Rostov. Până la sfârșitul lunii noiembrie, informații despre locația adăposturilor puteau fi găsite pe străzile tuturor orașelor mari de graniță: Rostov-pe-Don, Belgorod, Kursk și chiar Novokuznețk, care este situat departe de linia frontului.
„Informațiile despre adăposturi au fost postate pe portalul orașului de către guvern. Sunt accesibile pentru cei mai tineri, dar pensionarii nu înțeleg ce trebuie să caute, cum și unde”, spune Tatiana Kulikova, locuitoare din Valuiki. „În cele mai multe cazuri, adăposturile anti-bombă sunt subsoluri de clădiri rezidențiale, dar locuitorii acestor clădiri au o mulțime de întrebări despre pregătirea subsolurilor în caz de urgență”.
Potrivit Iuliei, în orașul vecin, Șebekino, toate clădirile au fost construite recent, nu mai devreme de acum 50 de ani.
„Adăposturile anti-bombă nici măcar nu erau în proiecte, în timpul construcției. Și acum încearcă să pretindă că aceste subsoluri [ar putea fi folosite ca] adăposturi. În plus, nici alertele de raid nu funcționează în orașul nostru. Când începe bombardamentul, nu este clar cine trage în cine. O oră mai târziu, primim un mesaj de la serviciile de urgență despre bombardament, când deja s-a încheiat”.
În decembrie, guvernatorul regiunii Belgorod a declarat că sistemul de alertă a fost ineficient și a funcționat doar de două ori în întregul război. „Informațiile de la Ministerul pentru Situații de Urgență sunt primite de operatorii de telefonie mobilă la 30-40 de minute după terminarea bombardamentului, iar mesajele text sunt primite de către locuitori doar 1,5 ore mai târziu. Acest lucru, desigur, provoacă iritare extremă în rândul oamenilor”.
Cu toate acestea, experții militari sunt de acord că este practic imposibil să se coordoneze un sistem de alertă precis în satele și orașele de graniță – obuzele ajung la sol în doar câteva secunde.
***
În ianuarie, localnicii au observat sistemele de apărare aeriană pe acoperișurile Moscovei. Alte două sisteme au fost descoperite și în suburbiile Moscovei: primul sistem Panțîr a fost instalat în apropierea satului Zarecie, la 10 km de reședința lui Putin, al doilea nu departe de aerodromul Ostafievo – găzduiește avioane militare și biroul companiei aeriene Gazpromavia.
După ce fotografiile au apărut în mass-media, Ministerul Apărării a raportat că a făcut exerciții de respingere a atacurilor „la unități militare și administrative importante din regiunea Moscovei”.
Bloomberg a relatat, citând oficiali familiarizați cu situația, că motivul instalării sistemelor de apărare aeriană era legat de recentele atacuri asupra aerodromurilor militare din Riazan și Engels. În cursul lunii decembrie, aerodromurile, aflate la 600 și 800 km distanță de graniță, au fost atacate de trei ori. În ciuda utilizării apărării antiaeriene, șase militari au fost uciși, iar patru răniți.
„Îngrijorările Kremlinului sunt, desigur, exagerate. Dacă ucrainenii ar fi vrut să atace, să zicem, clădirea Ministerului Apărării, ar fi putut face asta cu ușurință de la sol folosind o dronă mică”, comentează expertul militar Ian Matveev.
Noul pachet de ajutor pentru Ucraina, după cum au declarat oficialii americani pentru Reuters, include pentru prima dată rachete cu o rază de acțiune de 150 km. Pe 10 decembrie, managerul de proiect al companiei de apărare de stat Ukroboronprom, Oleh Boldîrev a declarat că o nouă dronă de atac cu o rază de zbor de 1.000 km este aproape gata – o rază suficient de largă pentru a lovi Moscova.
Cu toate acestea, în cazul unui atac real asupra capitalei ruse, explică Matveev, sistemele de apărare aeriană de pe acoperișuri nu vor salva locuitorii – rachetele trebuie doborâte cu mult înainte de a ajunge în oraș: „Rachetele de tip Panțîr nu pot distruge complet o dronă mare în primul rând – doar o doaboară, după care ea cade în oraș”. >>
