Cele mai recente tulburări se alătură altor demonstrații recente de nemulțumire, notează The Economist.
<< Pe 24 noiembrie, un incendiu într-un bloc de apartamente din Urumqi, un oraș din vestul îndepărtat al Chinei, a ucis zece persoane. Pentru numărul deceselor, mulți au dat vina pe restricțiile dure legate de COVID-19. De atunci, protestele împotriva lockdown-ului s-au răspândit în toată China. În weekendul 26-27 noiembrie, mii de oameni s-au adunat la Beijing, Shanghai și alte orașe, pentru a protesta împotriva restricțiilor de izolare, care în ultimii trei ani au închis milioane de oameni în casele lor sau la locul de muncă, adesea pentru perioade lungi. Unele dintre proteste sunt explicit politice și îl vizează pe președintele Chinei. În Shanghai, oamenii au scandat „Jos Xi Jinping!”, un apel fără precedent la schimbarea regimului. Kevin Slaten, cercetător la Freedom House, a contabilizat 27 de proteste, între 25 și 27 noiembrie, în 15 regiuni ale Chinei.
Focarul de neliniște din această lună este neobișnuit de mare, dar vine după alte manifestări recente de nemulțumire. Astfel de izbucniri sunt adesea nedocumentate în China autoritară, unde oficialii dispersează rapid protestatarii și scot de pe internet orice mențiune de disidență. Dar utilizatorii de internet se pricep demult să evite încercările de a bloca mesajele sensibile. Urmărirea atentă a postărilor online și a reportajelor de știri de scurtă durată poate ajuta la clarificarea amplorii și cauzelor protestelor.
China Dissent Monitor, o nouă bază de date a lui Staten și a colegilor săi, a înregistrat 822 de proteste în toată China, între 18 mai și 22 noiembrie, adică înainte de ultima rundă de proteste. Datele sale provin din știri, postări pe rețelele sociale și informații de la ONG-urile care operează în țară. Ele se adaugă unui număr tot mai mare de cercetări asupra disidenței în țară. De exemplu, China Labor Bulletin, un ONG cu sediul în Hong Kong, monitorizează protestele muncitorilor. A înregistrat 688 de manifestații până acum, în 2022. Deși aceste baze de date nu pot înregistra fiecare izbucnire de disidență, ele oferă o perspectivă asupra problemelor care îi înfurie cel mai mult pe chinezi.
Protestele recente au fost declanșate de frustrarea față de politica „zero-covid” a guvernului. Dar necazurile începuseră de ceva vreme. Cele mai multe puncte de declanșare a nemulțumirii, documentate în acest an, au fost legate de sectorul imobiliar al țării, aflat în conflict. De aproape trei ani, factorii de decizie din China au reprimat datoria crescândă, limitând accesul dezvoltatorilor la finanțare. Blocajele legate de Covid au închis în casă și muncitorii, punând în așteptare construcția la sute de proiecte de locuințe. Multe unități fuseseră deja cumpărate; în timpul verii, cumpărătorii din cel puțin 93 de orașe au încetat să facă plăți ipotecare în semn de protest față de loturile lor goale. Întârzierile la proiectele de locuințe au provocat 244 de proteste în toată țara, potrivit China Dissent Monitor.
Baza de date enumeră demonstrații în aproape fiecare provincie, dar cele mai multe au avut loc în Beijing și în orașele de coastă, bogate. Acest lucru s-ar putea datora faptului că locuitorii din zonele urbane bogate nu sunt la fel de obișnuiți ca alții cu rele tratamente din partea autorităților. Totodată, știrile din aceste centre s-ar putea răspândi mai ușor în lumea exterioară.
Liderii Chinei vor fi atenți. Pe WeChat, principala platformă de mesagerie a Chinei, cenzorii abia puteau ține pasul cu valul de postări despre proteste. De la moartea lui Li Wenliang, un medic care trăsese un semnal de alarmă despre Covid, înainte de a muri el însuși din cauza virusului, nu a mai existat o revărsare atât de explicită a nemulțumirii publice. Regimul chinez are un întreg arsenal de metode pentru a potoli tulburările. Dar cea mai recentă dintre ele îi va pune la încercare. >>
A atins China apogeul puterilor sale? Ascensiunea sa continuă nu e inevitabilă, dar nici declinul
