„Pacea voastră strategică va fi doar în mormânt!”. Nimeni nu a surprins atât de precis și percutant politica externă a Ungariei. A făcut-o, recent, ambasadoarea Ucrainei la Budapesta, după ce Viktor Orban inventase cinicul termen de „pace strategică”, pentru a-și legitima sprijinul acordat huliganului Putin. A făcut-o ambasadoarea Ucrainei, într-un moment în care țara sa nu se confruntă doar cu agresiunea armată a Rusiei, ci și cu amplificarea ei pe/la orizontală de către damele geopolitice de companie ale Moscovei. Dintre acestea, Budapesta este cea mai strident machiată, bătrână, versată și, probabil, atinsă de „ecourile” venerice specifice meseriei.
Este din ce în ce mai limpede că războiul declanșat de Rusia în Ucraina deschide răni profunde – am mai zis-o, o repet – dar la fel de adevărat este și faptul că deschide oportunități de neratat în relațiile internaționale. Până la urmă, această nescrupuloasă dialectică a dezastrului și bunelor ocazii este întipărită în ADN-ul oricărui război.
Integral, nicio asemenea tragedie nu va putea fi vreodată compensată, măcar pentru faptul că generațiile care trec prin așa ceva rămân definitiv cu ceva amputat. Pe de altă parte, viitorul este cumva în tot ceea ce facem, în tot ceea ce trăim. Când sperăm, când facem planuri, când visăm – găsim acolo viitor în formă explicită, dar și, firește, reziduuri de trecut și de prezent, în forme implicite. Motiv pentru care, în plin prezent al tragediei ucrainene, ne vom referi de data asta la viitor. Mai precis, la viitorul răzbunării nesăbuințelor, iată, pe alocuri criminale, ale politicii externe ungare. La viitorul post-invazie al relației UE, NATO și SUA cu această țară-problemă, la perspectiva relațiilor statelor vecine cu acest actor lipliputan și totuși atât de dificil.
În doar câteva cuvinte, ideea sună astfel: invazia rusă în Ucraina a deschis nu doar perspective reale a domolire a Rusiei, ci și un culoar pragmatic pentru disciplinarea Ungariei.
Poate că Budapesta lui Viktor Orban va fi fost în cele din urmă un nefericit accident de parcurs, deși unul lung, întins peste mai mult de un deceniu. La începutul lunii aprilie, după alegerile legislative din data de 3, vom înțelege mai bine dacă problema va persista, ca și dacă în oală merge băgat doar Viktor Orban și șleahta de moguli-prieteni alături de care acaparat statul, ori dacă în gulașul ăsta trebuie vârât până la urmă și poporul. Dacă electoratul maghiar se scapă pe sine și ne scapă și pe noi ceilalți – vecini plus aliați ai Ungariei în formatul euro-atlantic – de gruparea Orban, atunci în cazan rămâne să mai fiarbă numai actualul leadership.
În orice caz, indiferent de deznodământul electoral din 3 aprilie, nici UE, nici NATO, nici SUA nu mai pot trata catârul ungar cu indulgența manifestată odinioară. Indiferent dacă Orban pleacă sau rămâne, Occidentul e obligat să deschidă acest front. Și trebuie să procedeze astfel nu atât pentru a aduce la ordine Ungaria, de dragul eticii și moralei, ci pentru a contracara intruziunea rusă și pe cea chineză în afacerile Europei și cele americano-europene.
Există câteva linii directoare pe care o viitoare intervenție chirurgicală a Vestului, în dosarul ungar, nu le poate evita. Or mai fi și altele, dar să lăsăm detaliile în seama specialiștilor.
- Banca Internațională de Investiții – cunoscută și drept banca spionilor ruși. Lucrurile încep să se miște deja. România și Cehia încep procedurile de retragere. Noi intraserăm din vremea comunistă în această poveste și ne găseam în ea alături de state precum Rusia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Cuba, Vietnam, Mongolia. Din 2018, instituția și-a mutat sediul și încă o tranșă de spioni de la Moscova la Budapesta. PSD, prin Dragnea și Teodorovici, au fost acuzați că de oficii favorabile Moscovei, prin modul în care au reactualizat implicarea României în acest organism.
- Spargerea capitalului rusesc care a ajuns să circule în Ungaria. Dar și identificarea acelor felii de capital rusesc care, în varii forme și sub diverse acoperiri, s-or scurge/s-or fi scurs până în Transilvania, în beneficiul sporirii influenței Budapestei în regiune.
- Blocaje consistente în calea influenței chineze din Ungaria, ca și în calea capitalului chinez, în condițiile în care cele două piese pot fi maligne nu doar pentru politica externă a Budapestei, ci și din perspectiva alterării orientării țărilor învecinate.
- Expunerea raptului comis de Guvernul Viktor Orban și de afaceriștii de pe orbita sa, deopotrivă în cuferele statului ungar și în cuferele europene. Există instrumente politice, există instrumente juridice (Parchetul European, condus de Laura Kovesi, poate juca foarte ușor un rol de prim-solist – dar nu e singura pârghie).
- Contra-propagandă articulată la propaganda lui Viktor Orban, în condițiile în care astfel s-ar putea lovi direct în narațiunea moscovită. Orban nu a inventat, ci a importat și adaptat la realitățile locului un produs 100% rusesc.
- Folosirea la justul potențial a prevederilor care leagă accesul la fondul de recuperare post-Covid de respectarea statului de drept (a început deja).
- Sprijinirea activă a opoziției ungare și a societății civile, mai ales dacă Viktor Orban rezistă în funcție după alegerile din 3 aprilie.
- Cercetarea în amănunt și expunerea detaliilor mai puțin cunoscute ale relației privilegiate pe care a construit-o Ungaria cu Rusia și China. Invazia din Ucraina impune ca prioritate pe prima.
- Calmarea ispitei revizionismului ungar în regiune – de la cel privitor la România, Ucraina, Slovacia și până la alimentarea lui, de către Budapesta, în spațiul ex-iugoslav.
După cum a demonstrat-o deja, acest uriaș moment geopolitic, creat de Putin, care este invazia rusă din Ucraina, are potențialul devastator, pentru Rusia, de a face tabuurile să plesnească. S-a întâmplat, de pildă, cu uriașa Germanie – în cazul căreia probleme trenante cu anii s-au rezolvat în câteva zile, măcar pe liniile Nord Stream 2, ajutor militar pentru Ucraina, toleranța față de relația Schroder-Gazprom. În logica asta, cu Ungaria e previzibil ca lucrurile să meargă chiar mai simplu, mai ales că invazia lui Putin slăbește capacitatea Rusiei de a-și mai proiecta puterea și sub aspect militar, și sub aspectul influenței regionale.
Putin e tot mai slab, ca atare nici pentru Orban perspectiva nu e alta decât să urmeze un curs similar. Iar Beijingul, celălalt păpușar al Budapestei, se găsește într-un moment de reevaluare activă a limitelor relației sale cu Moscova. Îmi imaginez că situația de față e una de infarct pentru actuala conducere de la Budapesta. Brusc, eforturi care păruseră colosale, pe problematici care atâția ani păruseră înfiorător de delicate, în relația UE și SUA cu Ungaria, devin acum tot mai suportabile.
Nu este nevoie de prea multe pentru a acționa. Iar dacă reverberațiile invaziei ruse nu sunt încă suficiente pentru a stimula acțiunea, memoria poate sări în ajutor. De aceea, spre împrospătarea amintirilor, las mai jos doar câteva – atenție: doar câteva! – dintre manevrele de sabotaj făcute de Ungaria la adresa UE, NATO, parteneriatelor strategice forjate de SUA în Europa de Est:
⦁ În iarna lui 2020-2021, în plină diplomație agresivă a vaccinului, lansată de Moscova și Beijing, Viktor Orban a creat breșa în Europa, introducând vaccinurile diluate ale Rusiei și Chinei. Degeaba! COVID i-a provocat Ungariei cea mai mare scădere de populaţie pe timp de pace, din 1876 încoace. Recordul funebru al Guvernului Viktor Orban e și mai bine sintetizat de următoarea realitate: Ungaria a avut îmbolnăviri puține, dar multe decese.
⦁ Pe 30 decembrie 2021, Serghei Lavrov și-a decorat omologul ungar, Peter Szijjarto cu ordinul prieteniei. Fusese „cel mai bun an din toate timpurile” pentru relația maghiaro-rusă, după cum recunoștea, îmbujorat, Szijjarto.
⦁ Budapesta a dat afară universitatea fondată de filantropul George Soros, dar a invitat să-i ia locul Universitatea Fundat din Shanghai. Și astfel, să ia ființă primul campus universitar chinez de pe teritoriul UE.
⦁ Ambasadorul ungar la Beijing se felicita, în decembrie 2021, pentru faptul că țara sa devenise „principala poartă de intrare a companiilor chineze în Europa”.
⦁ Și tot în slujba Chinei, Ungaria și-a folosit dreptul de veto împotriva unor rezoluții UE de condamnare a Chinei, în special pentru intervenția brutală a Beijingului în Hong Kong.
⦁ În Balcani, Guvernul Viktor Orban s-a implicat de-a dreptul lui Milorad Dodik, liderul sârbu cu aspirații separatiste, din Bosnia-Herțegovina. Iar unde SUA și Germania concepeau sancțiuni pentru acest trepăduș care speră la reizbucnirea războiului în spațiul ex-iugoslav, Budapesta a răspuns că le va opune veto. A anunțat și o asistență financiară de 100 de milioane de euro „pentru stabilizarea regiunii”.
⦁ În criza din Kazahstan, soldată cu peste 160 de morți, de la începutul lunii ianuarie 2022, Ungaria a făcut notă discordantă față de restul UE, subminând mesajul blocului printr-unul opus.
⦁ Înainte de invazia Rusiei în Ucraina, Ungaria a anunțat că nu poate sprijini victima, căci face business cu agresorul.
⦁ La câteva zile după, pe 1 februarie, Viktor Orban s-a dus la Moscova, unde Putin l-a afișat ca pe maimuță, doar-doar expandează narațiunea Vestului divizat.
⦁ După izbucnirea războiului din Ucraina, în plină cascadă de atrocități comise asupra populației civile de acolo de către armata rusă și de violuri repetate asupra dreptului internațional, comise de către statul rus, Ungaria lui Viktor Orban a mai mutat de două ori: a anunțat blocarea, pe teritoriul său, a transferurilor de arme occidentale, destinate armatei ucrainene; iar complementar loviturilor date deja civililor de către Rusia lui Putin, Ungaria lui Orban a sporit calvarul refugiaților din Ucraina, nelăsându-i o perioadă să treacă mai departe.
După cum se poate observa din indiciile cronologice asociate listei de mai sus, vorbim aici numai de sabotajele proaspete (ultimii nici doi ani) ale Ungariei la adresa aliaților și vecinilor săi. Și, evident, nu le-am menționat pe toate; ne-ar fi trebuit spațiul oferit de o carte, nu de un material de presă.
Te uiți peste lista de mai sus și, dacă tocmai ai aterizat cu OZN-ul pe Terra, venind dintr-o galaxie la ani-lumină de Calea Lactee, ai fi tentat să crezi că Ungaria e și ombilicul Pământului, și buricul Universului. Când colo, Ungaria lui Orban este fix ceea ce indică orice hartă de pe Wikipedia: o țară micuță cu un lac foarte celebru.
