Preocupată de alegerile prezidențiale americane și de rolul magnaților miliardari care controlează financiar numeroase media din țară, colega și prietena mea Alison Mutler, directoarea site-ului Universul.net, m-a rugat să amintesc care este situația în Franța în ceea ce privește protecția libertății și, mai ales, pluralismul presei în această țară.
Adevărul este că Franța este o excepție în Europa și în lume în ceea ce privește sprijinul acordat pluralismului media.
În 2023, ajutorul public acordat presei de guvernul francez a fost de 204,7 milioane de euro, din care 22,7 milioane de euro pentru pluralismul media, 133 de milioane pentru susținerea transportului și difuzării, iar 19,1 milioane de euro pentru investiții și modernizarea mass-media.
Această formă de ajutor pentru presă a fost instituită după eliberarea Franței de sub ocuparea nazistă a Germaniei în iunie 1944, pentru a păstra diversitatea de expresie a tuturor ziarelor, de la dreapta monarhistă până la stânga comunistă, care făceau parte din guvernul Uniunii Naționale condus de generalul de Gaulle.
A fost necesară reglementarea confiscării bunurilor entităților mass-media care colaboraseră cu germanii, dar și o repartizare echitabilă a penuriei de hârtie de ziar din acea perioadă, între toate publicațiile provenite din Rezistență, inclusiv ziarul clandestin Combat, condus de marele Albert Camus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1957.
Aceste ordonanțe din iunie 1944 privind ajutoarele pentru pluralism și libertatea presei se mențin și astăzi, în 2024, la 80 de ani de la adoptare.
Desigur, de Gaulle, ca mare patriot francez, s-a asigurat că comuniștii nu domină întreaga presă franceză având ca aliat sindicatul CGT al tipografilor, influent în tipografiile presei franceze.
În anii următori, începând cu perioada 1970, mari investitori vor începe să preia controlul asupra mai multor mijloace de informare – de remarcat de pildă cazul lui Robert Hersant, proprietarul Paris-Normandie, iar apoi și al prestigiosului Le Figaro.
Începând din 1981, odată cu alegerea lui François Mitterrand, primul președinte socialist al țării, a fost eliminat monopolul de stat asupra televiziunii și radiourilor.
În anii 1980, până în 2010, s-au multiplicat demersurile de privatizare a radiourilor și televiziunilor publice, apărând astfel posturi TV precum Canal Plus sau M6.
Astăzi, în 2024, marile grupuri de presă franceze sunt deținute de miliardari din domeniul luxului sau al comunicațiilor – precum Bernard Arnault, directorul grupului LVMH și totodată al treilea cel mai bogat om din lume (131 miliarde de euro), devenit proprietar al grupului de presă economică Challenges și al cotidianului L’Opinion.
Vincent Bolloré, un foarte conservator om de afaceri, a achiziționat grupul de media Canal+. Printre altele, mai deține canalul de știri CNews, care l-a susținut deschis pe Trump în ultimele săptămâni.
Familia Bettencourt, proprietara gigantului mondial al cosmeticelor, L’Oreal, este co-proprietara publicației L’Opinion.
Miliardarul François Pinault de la grupul de lux Kering (37 miliarde de euro) deține marele săptămânal de informații Le Point, ca și alte reviste.
Familia DASSAULT (20 miliarde de euro), mare constructor de avioane francez, producătorul avionului de luptă Rafale și fabricant de arme, rachete și altele, este proprietara marelui cotidian conservator Le Figaro, ca și a altor reviste.
Patrick Drahi, om de afaceri cu trei cetățenii – franceză, israeliană și portugheză – a susținut financiar cotidianul de stânga Libération, apoi a creat un imperiu mediatic cu radiouri și televiziuni precum BFM și RMC.
Totuși, în fața acestor miliardari, administrația franceză continuă să finanțeze pluralismul presei din țară, susținând PLURALITATEA presei.
Prin intermediul Ministerului Culturii și al Comunicării, statul francez a finanțat în 2023 toate publicațiile franceze, de la cele mai mici la cele mai mari, precum cotidianul de stânga Libération, publicația catolică La Croix și cea comunistă L’Humanité.
Surprinzător, acest sprijin pentru pluralismul presei nu generează nicio controversă în Franța, astăzi!
De fapt, libertatea presei poate fi influențată de banii magnaților miliardari sau ai statului. Pe când oare un organism de reglementare, la nivel european sau mondial, pentru a menține o presă liberă și pluralistă?
Modelul francez, desigur foarte fragil, poate fi urmat!
Împotriva Ungariei lui Viktor Orban, România mizează pe cartea Europei
