La acest sfârșit de iulie și început de august, cu berlinele lor mari sau cu SUV-urile, au venit din Germania, Austria, Elveția, la Criț, un mic sat din centrul României, pentru a sărbători a zecea ediție a festivalului săsesc din Țara Ovăzului, Haferland.
Evenimentele culturale germane se înmulțesc astăzi în aceste sate situate la nord de Brașov, mereu în jurul unor frumoase biserici fortificate, dintre care în jur de 250 au fost puse pe lista de restaurare, uneori din fonduri europene.
Surpriză! Mulți tineri bilingvi, germani și români, participă la fanfare, dansuri populare, prelegeri ale istoricilor, degustări gastronomice. Sute de bătrâni își regăsesc cu emoție pământul natal, pe care l-au părăsit după cel de-al Doilea Război Mondial, încheiat 1945, sau după căderea regimului comunist al lui Ceaușescu, la sfârșitul anului 1989.
Sâmbătă seara, principalul organizator și sponsor al festivalului, Michael Schmidt, anunță că duminica va fi mai „politică”. Și pe bună dreptate, căci președintele român, de origine germană, Klaus Iohannis, premierul Nicolae Ciucă, precum și câțiva miniștri au decis să fie prezenți în micul sat săsesc.
Se impunea așadar folosirea ocaziei de a se distanța de naționalismul activist al Ungariei vecine.
Și ce ocazie mai potrivită decât această a zecea ediție a festivalului german „Haferland”, din inima țării, pentru a-i răspunde premierului ungar Viktor Orban care, cu câteva zile mai devreme, la Tușnad, în nordul României, profitase de a 30-a ediție a Tuvasnyos, care sărbătorește cultura maghiară, pentru a face remarci naționaliste sau chiar rasiste?
Maghiarii nu vor să fie „un popor multietnic cu non-europeni”, a spus domnul Orban, adăugând că preferă „o rasă maghiară nemixtă”.
În fața acestor declarații care au șocat, ca să nu spunem indignat, mulți lideri europeni, Bucureștiul a fost nevoit să reacționeze rapid.
Președintele Iohannis a fost așadar primit cu căldură în satul Criț și a salutat asistența în limba lui Goethe. Spre deosebire de Viktor Orban, acesta a lăudat convieţuirea paşnică din România a diferitelor comunităţi – maghiari, saşi, ţigani.
De asemenea, prezent la Criț, premierul Nicolae Ciucă a subliniat insistent buna conviețuire a diferitelor minorități din România, înainte de a transmite un „mesaj pentru toleranță, înțelegere, solidaritate”, și mai presus de toate, „respect pentru valorile europene”.
O „Coloană a cincea” maghiară la București?
De altfel, declarațiile zgomotoase ale lui Viktor Orban pun o problemă reală pentru președintele Iohannis și pentru guvernul său, care include un vicepremier, Kelemen Hunor, și trei miniștri din partidul minorității maghiare, UDMR. Președintele partidului, domnul Hunor, luase masa cu domnul Orban și îi aplaudase discursul. Până în prezent, nu s-a distanțat de vorbele premierului ungar. Pentru mulți lideri de la București, tăcerea este „asurzitoare”.
Astfel, Eugen Tomac, de la PMP, partidul centrist al fostului președinte Traian Băsescu, sau Paul Stănescu, unul dintre liderii PSD, aflat în coaliția guvernamentală alături de PNL, cer să se scape de dl. Hunor şi ceilalţi miniştri maghiari.
Mai ales că PNL și PSD, care formează majoritatea în Camera Deputaților, nu au nevoie de sprijinul celor 20 de aleși UDMR. În Parlamentul de la București, alți 17 deputați reprezintă diferitele minorități, precum țiganii, ucrainenii și chiar italienii.
Dar președintele Iohannis este reticent să-i ofere lui Viktor Orban plăcerea de a provoca o criză guvernamentală la București.
Prin urmare, „coloană a cincea” care subminează unitatea țării din interior, „calul troian” al lui Orban în chiar puterea de la București, sau chiar „vierme maghiar în rodul românesc”, după cei mai virulenți?
În orice caz, strategia expansionistă a premierului ungar a marcat deja puncte în România.
În urmă cu doar câteva zile, cotidianul israelian Haaretz compara naționalismul domnului Orban cu cel al comunistului român Ceaușescu, înainte de sfârșitul anului 1989. De altfel, puternicul lider de la Budapesta mizează și acum pe sentimentul de umilire al Tratatului de la Trianon, din 1920, după Primul Război Mondial, care a demontat Imperiul Habsburgic și mai ales a redus teritoriul Ungariei cu două treimi.
- Totodată, Orban joacă la două mese. Există două milioane de maghiari în țările care se învecinează cu Ungaria. Din 2015, un milion de români, dar șide sârbi sau slovaci au fost naturalizați maghiari. Cei mai mulți dintre ei, o imensă majoritate, votează cu partidul Fidesz al lui Viktor Orban.
Satu Mare, un oraș de aproximativ 100.000 de locuitori din nordul României, este condus de Gabor Kereskenyi, de origine maghiară, ales primar în 2016 și care tocmai l-a întâlnit pe Viktor Orban. În orașul său, aproximativ 38% dintre locuitori sunt de origine maghiară, iar 25.000 dintre ei și-au luat naționalitatea maghiară. Trebuie spus că guvernul de la Budapesta finanțează cu generozitate mai multe proiecte – locuințe, școli. După cum recunoaște domnul Kereskeny, alegătorii săi „votează masiv și Fidesz”.
Evident, acest prozelitism naționalist al premierului maghiar depășește cu mult apărarea identității culturale și lingvistice a minorității maghiare din România, în contrast cu modul în care procedează alte comunități, precum sașii sau germanii, sau chiar evreii și țiganii.
Prin urmare, ce poate face Uniunea Europeană, care elaborează deja ajutoare pentru anumite comunități minoritare etnice? Bruxelles-ul se străduiește să obțină un consens al celor 27 de țări cu privire la însăși definiția „minorităților”, recunoașterea și respectarea identității lor culturale și lingvistice. Desigur, problemele sunt diferite între basci spanioli sau francezi, catalani, corsicani, maghiari, kosovari etc. Și cele 27 de state ale UE sunt foarte preocupate de păstrarea unității lor naționale și a integrității teritoriului lor, cu granițele recunoscute internațional.
Astfel, Spania și România încă nu recunosc independența Kosovo, obținută prin intervenția controversată a NATO și care aparține Serbiei conform standardelor internaționale.
Vladimir Putin a folosit acest precedent nefericit pentru a justifica anexarea Crimeei la Rusia, în 2014, la 60 de ani după atașarea acesteia la Ucraina de către Nikita Hrușciov, în 1954.
La 13 noiembrie 2018, Parlamentul European a făcut o constatare critică a politicii UE de recunoaștere a drepturilor culturale, lingvistice și de identitate ale minorităților naționale și etnice. Parlamentul chiar a cerut Comisiei de la Bruxelles, printr-o rezoluție, să elaboreze în sfârșit „un cadru comun de standarde minime ale UE pentru protecția minorităților”.
Patru ani mai târziu, încă se lasă așteptată!
Chiar și astăzi, antisemitismul, ostracismul și disprețul față de comunitățile de țigani persistă în Europa de Est, în special în Ungaria și România.
Uneori finanțate din fonduri europene, inițiativele locale urmăresc să promoveze un dialog pașnic, să reunească diverse comunități pentru a vindeca rănile foarte adânci ale istoriei.
Mai mult decât un simbol, festivalul german de la Criț s-a încheiat la începutul lunii august cu o conferință susținută de fostul ambasador al Israelului, David Saranga, care a prezentat o carte despre anii săi în post la București.
Un pasaj a marcat asistența, cel privind cimitirul din Iași, în estul României, unde sumbrele gropi betonate, care conțin cadavrele victimelor pogromului săvârșit în oraș, în 1940, aproximativ 13.000 de morți în total, se învecinează cu careul militar în care sunt înmormântați zeci de voluntari evrei care murit apărând țara între 1916 și 1918, când nici măcar nu aveau dreptul la naționalitatea română.
- Articol publicat și în limba franceză – AICI
