Odată cu victoria lui Karol Nawrocki, aliat al mișcării MAGA, în alegerile prezidențiale din Polonia din acest weekend, România preia un nou rol: singura țară din regiune cu o direcție clar pro-occidentală.
Miza este mare pentru România, care trebuie să joace bine această partitură și să apere democrația pe flancul estic al UE și NATO, în contextul unui război destabilizator la granițele sale.
Odată instalat, domnul Nawrocki, istoric și boxer amator, li se va alătura lui Viktor Orbán din Ungaria și lui Robert Fico din Slovacia — naționaliști și factori de destabilizare în Uniunea Europeană — care se opun acordării de ajutor militar și sprijin Ucrainei, țară aflată acum în al patrulea an de invazie rusă.
Suporterii din România și nu numai ai UE și NATO speraseră că primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski, îl va învinge pe naționalistul Nawrocki, iar cele două mari țări din regiune vor putea forma o solidă alianță pro-occidentală.
Însă înfrângerea sa a crescut presiunea asupra noului președinte al României, Nicușor Dan, care în urmă cu două săptămâni l-a învins decisiv pe un alt favorit naționalist apropiat de mișcarea MAGA.
Domnul Dan are o poziție fermă pro-America, pro-Europa și pro-NATO și a primit un mandat clar din partea poporului român. Victoria sa a reprezentat o bucurie și o ușurare pentru cei care nu doreau ca țara să alunece spre izolaționism.
Fostul primar al Bucureștiului, în vârstă de 55 de ani, care a fost deja învestit în funcția președinte, se află în plin proces de formare a unui guvern orientat spre reforme, cu sarcina de a reduce deficitul bugetar și de a diminua birocrația și corupția. Un lider pro-european și în Polonia i-ar fi oferit un sprijin important noului președinte român. Dar acum este singur.
Susținătorii democrației liberale din România, Europa și Statele Unite contează pe România să facă ceea ce trebuie și să fie liderul regiunii
România va fi principalul punct de tranzit pentru ajutorul destinat Ucrainei și are nevoie de sprijin logistic și politic din partea partenerilor săi (de încredere) din UE și NATO pentru a-și îndeplini acest rol. Pentru București, toate acestea reprezintă deopotrivă o provocare și o uriașă oportunitate de a juca un rol-cheie în istoria Europei.
Sarcina lui Nicușor Dan este acum să formeze un guvern stabil, cu obiective strategice clare și cu o majoritate parlamentară. Lumea democratică contează pe România.
România i-a surprins pe mulți în ultimii 35 de ani. A pornit dintr-un punct extrem de dificil — o țară mai traumatizată și mai puțin dezvoltată economic, democratic și social decât Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia.
Dar, începând cu alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte, în 1996, țara a „păstrat cursul” — pentru a cita din spusele adresate de președintele american Bill Clinton mulțimii adunate în timpul unei vizite sale la București din 1997.
România s-a confruntat cu numeroase provocări politice și sociale, a păcălit multe gloanțe, dar nu s-a abătut niciodată de la drumul său.
Este cea mai rezilientă și cea mai tenace dintre națiuni — deși poate că nu prima țară la care te-ai gândi ca la un „bastion al fiabilității” în regiune.
