Centura Chinei din jurul Mării Negre. Cât de mult corespund planurile de dominație economică cu realitatea din teren și ce piedici găsește Beijingul

Sursa: US Navy

La sfârșitul anului 2019, China se apropia de atingerea obiectivului de dominație economică mondială, așa cum mulți analiști au prezis de câțiva ani că se va întâmpla. Cu toate acestea, doar câteva luni mai târziu, supraviețuirea a devenit cuvântul-cheie. Desigur, pandemia de coronavirus a schimbat jocul. În est, în jurul Mării Negre, marșul investițiilor din China, înainte de atacul COVID-19, fusese prezentat drept unul triumfător.

  • O analiză LINX pe care o vom reda pe larg.

Dar chiar era așa? Cât de influentă are de fapt China, în termeni de business, în țările din jurul Mării Negre? Trebuie state membre UE, precum România și Bulgaria, sau țări din afara clubului, precum Moldova și Ucraina, să se bazeze pe banii chinezi pentru a avea performanțe economice bune? Sau este mai degrabă ceea ce ar dori propaganda chineză să creadă oamenii?

Agricultură, telecomunicații, infrastructură, energie, comerț. Acestea sunt domeniile vizate de China în Est. Cu un succes variabil.

Agricultura pare să aibă succes în Ucraina, România și Bulgaria, cu condiția să nu se desfășoare în parteneriat cu statul. Iar cifrele sunt importante: cea mai de succes companie chineză din toate cele trei state este COFCO, gigantul chinez de tranzacționare a cerealelor care a avut venituri de 900 de milioane de euro doar în 2018.

În domeniul telecomunicațiilor, Huawei nu are concurență din partea altor companii chineze și este foarte aproape de jucători uriași, precum Samsung și Apple.

Infrastructura, în special cea rutieră, are un succes de la moderat până la redus: deși există până la patru mari companii chineze care licitează pentru contracte publice în jurul Mării Negre, ele fie nu au sprijin politic (un factor-cheie în Europa de Est) – prin urmare nu sunt acordate contracte sau -, sau, dacă beneficiază de un asemenea sprijin și obțin contracte, sunt șanse mari să renunțe la proiecte (din diverse motive).

Energia oferă mai multe opțiuni de câștig, în special energia regenerabilă. Bulgaria și Ucraina ar putea fi considerate cazuri de un succes moderat. Cu toate acestea, marile bilete câștigătoare reprezintă în continuare probleme de o importanță prea mare pentru a fi decise doar în țările din jurul Mării Negre: construcția a două reactoare nucleare la Cernavodă, România, de către un grup de stat chinez a fost abandonată după cinci ani de negocieri, în timp ce o centrală nucleară din Belene, Bulgaria, este încă în stadiul de intenție – procedura de selecție a investitorilor este în curs de desfășurare, o companie chineză a depus o ofertă, dar lucrurile nu par să ajungă prea curând la final.

Companiile chineze sunt prezente în toate aceste patru țări, dar cifrele lor de afaceri nu sunt spectaculoase, dacă analizăm imaginea de ansamblu.

„Centura Chinei din jurul Mării Negre” inventariează interesele economice ale Chinei în regiunea Mării Negre, atât în ​​ceea ce privește intenția (propunerile care păreau un succes la început, dar acum sunt doar planuri rămase pe hârtie sau proiecte care au început, dar s-au oprit), cât și practica. În prima etapă a proiectului, țările vizate sunt:

  • Ucraina
  • Moldova
  • România
  • Bulgaria

Ucraina – O centură, două căi

Șase ani de război, pierderea teritoriului, o pandemie. Chiar și o țară puternică s-ar lupta să facă față atâtor probleme, toate în același timp. Dacă adăugați o economie slabă și lupte interne constante, veți obține Ucraina.

Potrivit FMI, toți acești factori negativi vor duce la scăderea PIB-ului Ucrainei cu 7,7% în 2020. Previziunileguvernului ucrainean sunt ceva mai optimiste, vorbind de 4,2%.

Indiferent care este cifra, Kievul are nevoie mare de bani și cu vin mai mulți, cu atât mai bine. Negocierile cu donatorii internaționali sunt dure, dar ideea de a restabili legăturiler economice anterioare cu Rusia, care în 2014 a confiscat Crimeea și guvernează efectiv prin separatiștii din est, se confruntă cu un răspuns extrem de negativ al majorității ucrainenilor. În asemenea condiții, există voci care solicită Ucrainei să-și întoarcă privirea spre Est, și anume China.

China nu pare să se deranjeze. În 2013, Beijingul și Kievul au semnat un Acord de prietenie și cooperare, precum și o Declarație comună privind consolidarea în continuare a relațiilor de parteneriat strategic și a unui program de parteneriat strategic până în 2018. China a privit Ucraina ca pe un hub promițător în inițiativa sa, One Belt, One Way, iar Kievul și-a exprimat dorința de a se alătura inițiativei 16 + 1 a Chinei. Ucraina spera la investiții chineze în proiecte-cheie de infrastructură și în sectoare promițătoare ale economiei sale stagnante. Timpul a demonstrat că Beijingul este interesat în primul rând de agricultură, sectorul energetic, în special energia verde, și tehnologiile militare.

De atunci, indicatorii economici au crescut constant. China a devenit cel mai mare partener comercial al Ucrainei, care vinde de 2,5 ori mai mult către Kiev decât cumpără. În 2019, exporturile Ucrainei în China s-au ridicat la 3,6 miliarde de dolari, iar importurile la 9,2 miliarde de dolari. Începând cu 2015, Ucraina s-a stabilit ferm în primii cinci mari exportatori de produse agricole în China. De exemplu, furnizează 3/4 din porumb.

Cu toate acestea, numerele vesele nu pot ecrana un realitatea. De fapt, niciunul dintre planurile comune la scară largă nu a fost pus în aplicare, relațiile dintre cele două țări au rămas la nivel declarativ, fiind practic înghețate. Tratatul ratificat de ambele parlamente rămâne pe hârtie, iar părțile nu au făcut încă schimb de documente de ratificare. Căile pe care au apucat Kievul și Beijingul sunt divergente. De ce? Există mai multe motive pentru aceasta.

1. China nu este pregătită să investească în Ucraina, deoarece o consideră o țară riscantă. Nu există condiții pentru investirea miliardelor de dolari solicitate de autoritățile ucrainene. Ucraina nu poate garanta stabilitatea normelor și legilor privind investițiile, cerute de chinezi. Kievul, de asemenea, nu are planuri strategice pentru dezvoltarea țării, astfel că chinezii nu doresc să investească pe termen lung.

Chiar și împrumuturile pe care Kievul le primește au o natură specific chineză. Beijingul finanțează de fapt producătorii și companiile propriii, iar în Ucraina încearcă să facă acest lucru sub garanții sau garanții de stat ale marilor întreprinderi de stat – cum ar fi gigantul Naftogaz. „Există puține investiții. Investiția directă este de doar 40 de milioane de dolari. Nu înseamnă nimic. Dintre acestea, 20% sunt active ucrainene, iar alte 50% sunt datorii ale întreprinderilor ucrainene. Dar contribuția Chinei la diferite proiecte este deja de 7 miliarde de dolari. Care sunt aceste proiecte? Aceștia sunt banii pe care China îi oferă sub formă de împrumuturi. Banii chinezi plătesc pentru munca și bunurile chineze”, spune expertul ucrainean, Oleksiy Koval.

2. Pentru China, Ucraina este un partener cu adevărat nesigur. Ironia este că China atotputernică nu a găsit o modalitate de a surmonta corupția omniprezentă din Ucraina. Printre cele mai mari eșecuri ale acesteia este cazul Grain Corporation. Altele includ cazul împrumutului nefolosit pentru combustibil, de 3,6 miliarde de dolari. „După ce s-au ars zdravăn de mai multe ori, chinezii își controlează acum banii și proiectele”, subliniază Koval.

3. Spre deosebire de Rusia autoritară, pentru China, Ucraina democratică este un partener politic incomod. În spațiul post-sovietic, Kievul este constant problemă, sursă și exportator de instabilitate. Acest lucru este în contradicție cu doctrina de la Beijing, a dezvoltării strict reglementate și planificate. Kievul își declară continuu orientarea europeană și euro-atlantică și primește sprijin substanțial din partea partenerilor săi occidentali. Spre deosebire de donatorii occidentali și FMI, chinezii nu și-au însoțit niciodată investițiile cu nicio cerere politică, însă această abordare nu le-a oferit avantaje.

De asemenea, în relațiile ucraineano-chineze au apărut recent mai multe teme fierbinți. Acestea includ alianța politică dintre Beijing și Moscova, poziționarea nebuloasă a Chinei față de războiul din estul Ucrainei și o societatea civilă a Ucrainei în mare măsură empatică față de protestatarii din Hong Kong. „Este foarte important pentru China să înțeleagă dacă o țară îi este sau nu prietenă”, spune Oleksiy Koval.

4. În Ucraina, China s-a trezit pe un teritoriu inconfortabil. Încercarea sa de a achiziționa uzina Motor Sich, un puternic producător de aviație care ar putea consolida armata Chinei, a arătat cât de puternic este Washingtonul, principalul rival geopolitic al Beijingului. Vizitele oficialilor americani, care și-au exprimat în mod deschis nemulțumirea față de acord și au cerut practic rezilierea acestuia, au obligat Beijingul să intre în defensivă. Politica de putere soft a Chinei nu a funcționat bine atunci când s-a confruntat cu forța brută a administrației Trump. Pentru prima dată în istoria relațiilor ucraineano-chineze, Beijingul a încălcat principiul diplomației nepublice și a jucat un rol neobișnuit. Ambasadorul chinez în Ucraina a convocat o conferință de presă și a declarat că Ucraina ar trebui să decidă singură de cine să asculte.

Relațiile Ucrainei cu China arată semne clare de stagnare.

Ultima apropiere dintre Kiev și Beijing a avut loc în timpul președinției lui Viktor Ianukovici, în 2013. De atunci, toate încercările chinezilor de a da numeroaselor documente de natură „strategică” o semnificație reală însumează o istorie de încercări și erori, iar uneori de eșecuri teribile. În Ucraina, China încă se confruntă cu obstacole insurmontabile – haosul politic ucrainean constant, neseriozitatea Kievului, ca partener, corupția locală și interesele geopolitice americane. Depășirea acestor bariere necesită răbdare, consecvență și perseverență din partea Beijingului – trăsături care au caracterizat întotdeauna politicile Chinei. Influența Chinei în Ucraina va crește, dar nu în ritmul dorit și numai cu influența slăbită a altor jucători importanți.

Molddova și China – propagandă și companii offshore

În Republica Moldova, există 86 de companii active cu capital chinez. În 2018, valoarea investițiilor chineze a totalizat 6,76 milioane lei moldoveni (aproape 350.000 euro). China se află pe locul 6 în clasamentul partenerilor comerciali ai Moldovei, cu o pondere de 7,31% din volumul totale. Tendința este de creștere – cu 18,1% în 2018 față de 2017.

Domenii de activitate: industria farmaceutică, inteligența artificială și tehnologiile limbajului, industria grea și producția de echipamente industriale, imobiliare, noi surse de energie, turism.

Principalele produse moldovenești exportate în China sunt: vin, bere, alcool etilic denaturat, țesături de mobilier, cereale. De aproape doi ani, Moldova și China negociază un acord de liber schimb.

În Chișinău, există o cameră de comerț moldo-chineză și un centru moldo-chinez de cooperare socio-economică.

România – fără social-democrați la putere, niciun succes

Relațiile strânse cu China s-au stabilit în perioada comunistă a României (1945 – 1989). După cum era de așteptat, din punct de vedere ideologic, succesorul Partidului Comunist Român, și anume Partidul Social Democrat de astăzi, a fost mai sensibil la legătura cu marea putere asiatică decât politicienii din București cu alte orientări ideologice.

Primul val de afaceri chineze a venit asupra tânărului capitalism românesc în anii ’90, când România era condusă de Ion Iliescu, fost membru al Partidului Comunist Român, condus de Nicolae Ceaușescu până la execuția sa, în decembrie 1989.

În timpul mandatului său de premier, social-democratul Adrian Năstase a beneficiat personal și de avantajele comerciale oferite de China: un dosar penal pe numele lui Năstase menționează că a cumpărat cantități impresionante de bunuri din China, cu bani fără nicio justificare legală, inclusiv un cal de ceramică de dimensiuni reale.

Cu toate acestea, următorul premier impus de PSD, Victor Ponta, a fost cel mai activ în promovarea intereselor economice chineze: a promis că va ceda reactoarele 3 și 4 ale centralei nucleare din Cernavodă companiei de stat chineze, a încheiat un memorandum prin care Huawei ar fi participat la proiecte publice strategice în domeniul comunicațiilor și, în general, a promis că va deschide total economia României pentru oportunitățile venite de la Beijing.

Vizitând Beijingul în 2013, la invitația omologului său chinez, Li Keqiang, Ponta a solicitat încheierea unui parteneriat strategic cu China: „ Noi am propus, în cursul întâlnirilor şi cu preşedintele şi cu primul-ministru, ridicarea relaţiei dintre România şi China la nivelul cel mai înalt pe care îl are România, acela de Parteneriat strategic. Sunt câteva ţări cu care avem un parteneriat strategic şi ne-am dori – anul viitor sunt 65 de ani de relaţii diplomatice – să avem un parteneriat strategic şi cu China. Un asemenea parteneriat strategic presupune multe domenii, pornind de la colaborarea politică, evident cea economică, care este cea de substanţă, dar şi culturală, educaţie şi alte domenii. (…) Președintele și premierul au spus că apreciază foarte mult această propunere, că au o opinie foarte bună asupra acesteia și că, evident, vom intra în procedura de analiză, o procedură diplomatică standard necesară pentru finalizarea acesteia”.

Această propunere a provocat revoltă atât în ​​București, cât și în cancelariile occidentale, deoarece România avea un parteneriat strategic cu SUA și era membru NATO.

Un alt premier social-democrat care a stimulat relațiile economice româno-chineze a fost Viorica Dăncilă (2018 – 2019). Pusă (și din motive întemeiate) să fie marioneta fostului lider PSD, Liviu Dragnea, fără nicio putere politică reală, Dăncilă a fost sfătuită și controlată de consilieri foarte apropiați Chinei. Potrivit presei din București, unul dintre ei, Florea Voinea, l-a cunoscut pe actualul prim-ministru chinez, Li Keqiang, atunci când erau ambii membri ai Tineretului Comunist (ai României și Chinei). Într-un interviu acordat departamentului chinez al Radio România Internațional, Voinea și-a exprimat admirația deplină pentru China: „Dacă mergeți și vizitați Shenzhen, cu Huawei și ZTE, și vedeți ce au făcut acolo… centrala lor nucleară, câte grupuri operează acolo … Au construit orașe noi, nu ai crede că există astfel de construcții pe Pământ (…) Sunt nedumerit de ce nu am continuat colaborarea noastră cu China, de ce nu colaborăm cu ele și nu ducem proiecte cu ei. Mărturisesc că Zhang Gaoli a spus, acum 4-5 ani, că pentru ei nu ar fi o problemă să sprijine dezvoltarea României, că ne pot oferi împrumuturi chiar și fără garanții guvernamentale și că putem plăti cu orice. Mărturisesc că nu pot începe cu adevărat să înțeleg cum ai putea avea o astfel de ofertă și să nu reușești să o valorifici”.

Cu toate acestea, evenimentele relevante care au avut loc pe plan internațional în a doua jumătate a anului 2019 au blocat impulsul obținut de afacerile strategice chineze în România. După o întâlnire, la Washington, în august 2019, între președintele României, Klaus Iohannis și președintele american, Donald Trump, Casa Albă a publicat o declarație comună care arată că cele două țări „caută să evite riscurile de securitate care însoțesc investițiile chineze în telecomunicații 5G rețele“. În urma acordului încheiat la Washington, a fost semnat un memorandum care împiedică accesul Huawei în construcția rețelei 5G din România.

În decembrie 2019, după un summit NATO de la Londra, declarația finală a inclus un fragment care evidențiază o relație ambivalentă între Alianță și China: „Recunoaștem că influența în creștere a Chinei și politicile internaționale prezintă atât oportunități cât și provocări pe care trebuie să le abordăm împreună, ca Alianţă”.

În noiembrie 2019, Ludovic Orban, președintele Partidului Național Liberal, același partid care l-a susținut pe Klaus Iohannis în câștigarea celui de-al doilea mandat de președinte, a devenit prim-ministru. Pentru Nicolae Vasilescu, președintele Camerei de Comerț și Industrie România-China, aceste mișcări politice au fost un dezastru. „Toate investițiile strategice cu China au fost oprite de guvernul PNL”, a declarat Vasilescu, pentru proiectul „Centura Chinei în jurul Mării Negre”, referindu-se la reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, autostrada Comarnic-Brașov și licitația pentru rețeaua 5G .

Președintele Camerei de Comerț și Industrie din România, Mihai Daraban, pare să confirme că, fără realizarea acestor investiții-mamut, influența chineză asupra economiei românești este diminuată. „Văd în spațiul public o multitudine de delegații chineze care vin în România. Fiecare coleg de-al meu, din fiecare județ, a primit de-a lungul anilor zeci, dacă nu sute de delegați chinezi, dar, din păcate, deși am avea așteptări mari de la aceștia, China este sub pragul de o sută de milioane de euro investiții directe în România. Este adevărat, în mass-media sunt foarte activi, foarte prezenți. Chiar și oficialii noștri călătoresc uneori mai des în China decât în ​​Statele Unite, dar aceasta este realitatea, China are mai puțin de o sută de milioane (euro investiți direct în România)”, spunea Daraban, în octombrie 2019.

Conform datelor aferente anului fiscal 2018, cele mai importante companii chineze din România sunt:

  • ​​COFCO (3,9 miliarde RON – 900 milioane EUR)
  • Pirelli Tires România (2,6 miliarde RON – 578 milioane EUR)
  • Huawei (1,9 miliarde RON – 420 milioane EUR), Smithfield și companiile pe care le deține (1,5 miliarde RON – 333 milioane EUR)
  • Eurosport DHS și companiile pe care le deține (440 milioane RON – 100 milioane EUR)
  • NBHX Rolem (375 milioane RON – 83 milioane EUR)
  • COSCO (210 milioane RON – 47 milioane EUR) și Comerț general onest (202 milioane RON – 45 milioane EUR).

Sinohydro Corporation Ltd este demnă de menționat, fiind singura companie chineză de infrastructură care, până acum, a câștigat un contract în România, cu o valoare de 77 milioane RON (17 milioane EUR), fără TVA.

Bulgaria – planuri bogate, realitate săracă

Bulgaria a fost a doua țară din lume (după URSS) care a stabilit relații diplomatice cu noua Chină, iar acest fapt, precum și multe alte acte de prietenie și sprijin, în toată această perioadă, au creat o atmosferă fructuoasă pentru relații mai mult decât bune între cele două țări.

În mod tradițional, China este cel mai mare partener comercial al Bulgariei, din Asia. În ultimii ani, exporturile bulgare au crescut până la indicatori cu două cifre, ceea ce plasează China pe locul doi, după Turcia, între partenerii de export ai Bulgariei, din afara Uniunii Europene.

La Sofia, China a deschis o nouă ambasadă, în 2018, care este cea mai mare clădire diplomatică din Bulgaria, după Ambasada SUA, care este cea mai mare din Balcani.

Cu toate acestea, prezența economică a Chinei în țară rămâne limitată în comparație cu cea din alte țări din Europa Centrală și de Est, marcată de planuri neîndeplinite atunci când vine vorba de proiecte de infrastructură.

Cu toate acestea, se subliniază constant promisiunile chineze de investiții și un impuls politic intern în creștere pentru o mai mare implicare bilaterală, care promovează activitățile economice, tehnologice digitale, mass-media și culturale din Beijing.

Conform celor mai recente statistici oficiale ale Băncii Naționale a Bulgariei, pe 2019, investițiile Chinei în Bulgaria însumează 130 de milioane de euro.

Conform informațiilor furnizate de Ambasada Chinei în Bulgaria (pe baza datelor furnizate de companiile chineze), până la sfârșitul anului 2019 investițiile chineze în Bulgaria depășesc 700 de milioane de euro, inclusiv investiții venite prin Luxemburg, Olanda, Hong Kong etc.

Potrivit China Global Investment Tracker, în ultimii 15 ani contractele de investiții din China în Bulgaria s-au ccifrat la 460 de milioane de dolari.

Deci există o discrepanță gravă între datele oficiale privind investiții, în funcție de țara care furnizează informațiile: Bulgaria sau China?

Cu toate acestea, pe baza a trei statistici diferite, rezultă că valoarea investițiilor chineze în Bulgaria este scăzută, în comparație cu ale altor actori financiari la nivel mondial.

Adevărul trebuie spus: majoritatea celor mai mari investiții planificate din China în Bulgaria au eșuat sau au rămas în zona planificării.

Pe de altă parte, dacă s-ar materializa doar una dintre tranzacțiile potențiale de investiții, aceasta ar schimba complet situația. De exemplu, dacă China National Nuclear Corporation (CNNC) investește 1 miliard de euro, cât a planificat, în centrală nucleară, aceasta ar transforma China în primul investitor din Bulgaria.

Baza de date a Registrului Comerțului din Bulgaria arată că există aproximativ 1.500 de companii cu participare chineză în Bulgaria. Printre ele se numără multe restaurante, companii axate pe comerț și multe altele.

Până în 2010, investițiile chineze în Bulgaria includeau o singură fabrică de sticlă, un parc de energie solară și instalații de TV și climatizare. În general, capitalul chinez, pentru perioada 1996-2010, se ridică la doar 17,5 milioane euro.

În 2011, investițiile țării asiatice în Bulgaria depășiseră deja 70 de milioane de dolari, după ce chinezii au pătruns și în sectoarele auto și agricolă.

Potrivit actualului ambasador chinez, rezidenții permanenți chinezi în Bulgaria nu sunt mai mult de 2.000, dar surse neoficiale susțin că există peste 10.000 de resortisanți chinezi în Bulgaria, în mod permanent.

Trei universități bulgare oferă studii de limbă chineză, precum și numeroase școli secundare din toate marile orașe ale țării.

Până în prezent, 22 de companii chineze și-au înregistrat oficial investițiile în Bulgaria, dintre care 6 în Sofia, potrivit ambasadei. Principalele sectoare sunt tehnologia informației, agricultura, producția de automobile, energia regenerabilă și altele.

*** „Centura Chinei în jurul Mării Negre” (proiect realizat de Asociația Jurnaliștii de Investigație LINX din România cu ajutorul Oleg Oganov și Fedir Sydoruk din Ucraina, Stanimir Vaglenov în Bulgaria și Vitalie Călugăreanu în Moldova) a fost posibil grație sprijinului oferit de Black Sea Trust, un proiect al Fondului German Marshall din Statele Unite. Opiniile exprimate în această publicație nu reprezintă neapărat cele ale Trustului pentru Marea Neagră sau partenerii săi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here