De ce „înghit” rușii propaganda lui Putin și care ar fi liniile roșii

Sursa: Flickr

<<O mare parte din lume este șocată de urmele groazei lăsate de armata rusă prin comunitățile ucrainene, dar acasă nu există decât tăcere și conformism>>, scrie Kseniya Kirillova, într-o analiză CEPA

<<Nici măcar centrele sociologice independente nu înregistrează vreo schimbare în sprijinul majorității ruse pentru așa-numita „operațiune specială”. Chiar și având în vedere că datele nu pot fi complet fiabile în condiții represive, sociologii desenează un tablou destul de sumbru, în care majoritatea populației este în favoarea războiului, cel puțin pasiv.

Această situație persistă chiar dacă obiectivele așa-numitei „operațiuni speciale” sunt doar vag înțelese de către populație, iar autoritățile se contrazic, încercând să explice ce anume doresc să realizeze. Prin urmare, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a spus că scopul războiului declanșat de Kremlin a fost „să pună capăt planului SUA de dominare a lumii”, în timp ce Vladimir Putin a revenit din nou la mantra despre „ajutorarea oamenilor din Donbas”.

Pentru a înțelege ce îi face pe ruși să creadă în idei absolut iraționale și ilogice, este important să ne amintim cele mai comune mecanisme de apărare psihologică la care populația rusă recurge de ani mulți.

Chiar și în urmă cu șase ani, acest autor a remarcat că principala reacție a majorității ruse la orice deteriorare a calității vieții este dorința de a recâștiga cu orice preț un sentiment de confort pierdut, un sentiment de securitate și stabilitate. Într-o stare de totală neputință și de absență a perspectivelor, această dorință devine principalul sprijin psihologic și, prin urmare, pierderea acestui inerent sentiment iluzoriu îi sperie pe oameni mai mult decât orice privare reală.

Principalul mijloc de păstrare a iluziei de normalitate este conformismul, care poate ajunge uneori la un stadiu periculos, suicidar. Directorul Centrului Levada, finanțat independent, Lev Gudkov, a remarcat chiar înainte de război că „mulți nu vor să lupte împotriva autorităților nici măcar în mintea lor”. El a adăugat: „Conformismul de acest fel este baza regimului Putin”.

Politologul Andrei Kolesnikov, vorbind despre atitudinea societății față de protestele în apărarea lui Alexei Navalny, a remarcat faptul că acest conformism devine din ce în ce mai agresiv. Scopul său este de a construi conformitatea binecunoscută cu cea mai rapidă viteză posibilă, în fața fiecărei noi acțiuni din partea oficialității care le amenință bunăstarea.

Există trei moduri de a realiza acest lucru.

În primul rând, o încercare, dacă este posibil, de a se disocia de un grup vizat de autorități. Ori de câte ori represiunea vizează anumite categorii de oameni, fie că este vorba despre Martorii lui Iehova, susținătorii lui Alexei Navalny, tătarii din Crimeea, șoferii de camioane, pensionarii etc., mulți depun eforturi pentru a se disocia.

Un exemplu viu este povestea evacuării forțate în 2017 a locuitorilor așa-numitelor apartamente Hrușciov de pe șoseaua de centură a Moscovei. În timp ce unii experți occidentali au prezis o aproape revoluție pe fondul indignării publice, majoritatea rușilor, așa cum era de așteptat, au preferat să se distanțeze de victime. După ce s-au obișnuit cu faptul că în Rusia orice i se poate întâmpla oricui în orice moment, oamenii au învățat să se bucure de faptul că astăzi lor nu li s-a întâmplat nimic.

A doua metodă, când încercarea de disociere a eșuat, este să încerce să se convingă că nimic nu s-a schimbat cu adevărat, iar noua situație este de fapt destul de suportabilă. Un exemplu izbitor al acestei negări a realității a fost izbucnirea războiului în Ucraina în 2014. Mulți ruși, contrar faptelor evidente, au profitat de teza propagandistică potrivit căreia „Rușii nu iau parte la acest război”, în ciuda dovezilor că ei au fost.

Și, în sfârșit, dacă această tehnică eșuează, a treia metodă este o încercare de a se convinge de corectitudinea și necesitatea cât mai multor restricții, interdicții și privațiuni care rezultă din evenimentul care nu s-a întâmplat. În acest caz, oamenii caută să se asigure că încă o „lovitură” în viața obișnuită a fost necesară, corectă și luată pentru binele lor. Conduși de această nevoie, ei caută să găsească orice explicație pentru ceea ce se întâmplă, fără să le pese de plauzibilitatea lor.

Din păcate, în ultimii opt ani, societatea rusă a avut ocazia să perfecționeze în mod repetat mecanismul de raționalizare a iraționalului, de la arderea produselor „sancționate” până la război. Deoarece consecințele războiului afectează întreaga societate rusă, iar însuși faptul de a duce un război nu este negat de autorități, deși se numește viclean „operațiune militară”, strategia de distanțare și negare totală, evident, nu va funcționa. Ca urmare, singura modalitate de a menține iluzia normalității devine o credință înverșunată în explicația acceptabilă a ceea ce se întâmplă.

De aceeași părere este și sociologul rus Grigory Yudin. Într-un interviu pentru Vocea Americii, el notează că „azi toată lumea din Rusia știe totul”, dar le este frică să recunoască acest lucru pentru ei înșiși, pentru că nu înțeleg cum să trăiască cu asta.

„Respingerea agresivă este reacția unei persoane care știe cu adevărat totul și încearcă să-și păstreze cumva lumea fragilă interioară, în care oamenii din Rusia au migrat cu mult timp în urmă. Rusia este o țară foarte atomizată, depolitizată, oamenii vor să trăiască într-o lume privată, încearcă să se izoleze, ca toate acestea să nu-i atingă”, explică expertul.

De aceea, propagandiștii nu trebuie să se încarce cu logica excesivă a conținutului – consumatorii de propagandă, în orice caz, profită cu bucurie de orice oportunitate de a crede în ceea ce se simt confortabil din punct de vedere psihologic să creadă.

Asemenea nevoi psihologice sunt inerente în absolut toată lumea, și nu doar la ruși, dar în Rusia au fost mai pronunțate, înlocuind strategii mult mai eficiente de răspuns la circumstanțe anormale. Desigur, astfel de cereri din partea societății stau în mâinile autorităților și facilitează munca propagandiștilor.

Și totuși, există limite pentru stat; Rușii pot tolera povestea oficială, dar au propriile lor linii roșii. Neintervenția statului în sfera internă este una dintre acestea. Funcționarii pot face ce le place oamenilor – convingându-se că „nimic nu s-a schimbat”, „acest lucru nu ne va afecta” sau „era necesar” – dar nu întregii societăți în același timp.

Acest lucru a fost bine ilustrat în timpul pandemiei. Reacția răspândită și ostilă la politicile de vaccinare a arătat că rușii percep încercările de a reglementa viața, și cu atât mai mult integritatea corporală, drept o agresiune directă. Este semnificativ faptul că oamenii cu opinii anti-occidentale, distinși prin șovinismul de dreapta sau de stânga și hrăniți de propaganda oficială de ani de zile, s-au opus vaccinărilor. Directorul adjunct al Centrului Levada, Denis Volkov, a remarcat că neîncrederea în vaccinuri se datorează neîncrederii în stat, în ansamblu.

La fel, încercarea statului de a crește vârsta de pensionare. Era clar că prețul pentru această politică va fi plătit de toată lumea, făcând imposibile tehnicile standard de îndepărtare și negare.

Ce să faci din asta? Este corect să concluzionăm că, cu cât consecințele războiului îi afectează direct pe rușii de rând, cu atât statul se amestecă mai mult în viața lor de zi cu zi și cu atât mai mult va apărea neîncrederea totală față de autorități, ascunsă în spatele măștii conformiste colective.

Acest lucru se aplică și sancțiunilor, pe care rușii nu le-au simțit încă pe deplin. Chiar și sociologii pro-Kremlin admit că, „cu cât operațiunea militară specială continuă mai mult, cu atât atenția se va muta de la rezultatele militare la situația socio-economică”.>>

Victorie uriașă împotriva extremei drepte. Ce urmează după realegerea lui Macron? Analizele Le Monde și Le Figaro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here