YouTube lucrează cu principalele surse de dezinformare din Rusia și se dovedește extrem de profitabil pentru ambele părți, scrie într-o analiză CEPA Ben Dubow, specialist în politici digitale.
🔹 Pe 5 noiembrie 2015, polițiștii Metro DC au descoperit cadavrul lui Mihail Lesin într-un hotel de lux, lângă Embassy Row, înconjurat de sticle de băuturi alcoolice și cu lovituri puternice la cap și gât. Faptul că Lesin, fostul ministru pentru presă al lui Vladimir Putin, a cunoscut un sfârșit violent, reflectă o viață caracterizată prin violență într-un mod aproape complet necunoscut pentru oficialii de presă din Occident.
„Nu sunt de acord cu teza conform căreia statul este mai periculos pentru mass-media decât media pentru stat”, a declarat Lesin reporterilor în 1999, „cred chiar opusul”. Informația era o componentă a războiului, iar în primul an de mandat al lui Putin, Ministerul Apărării a lansat o doctrină privind informațiile și securitatea națională. Această viziune asupra lumii a modelat cea mai faimoasă creație a lui Lesin, RT (Russia Today), finanțată de guvern, pe care a descris-o drept un „CNN rusesc sau BBC”, ambele fiind exemple de „arme informaționale”, potrivit editorului-șef al RT.
Concepția asupra informației ca război contrastează puternic cu etosul „informația vrea să fie liberă” a firmelor din Silicon Valley, care la începutul anilor 2010 deveniseră principalii intermediari ai informațiilor din lume. Considerând că aprecierile, clicurile și timpul de vizionare sunt o expresie a voinței oamenilor și prioritizează dezvoltarea, mai ales, firmele precum YouTube au construit motoare de recomandare care au amplificat teoriile conspirației și senzaționalismul. Ciocnirea conceptelor ar putea permite infamei RT să devină principala rețea de știri a YouTube, dar mai puțin cunoscut este camuflajul oferit de YouTube unei alte creații a lui Lesin, IMHO, care este deținută majoritar de entități aflate sub regimul sancțiunilor americane.
S-a constatat că parteneriatul cu IMHO valorează 184 milioane de dolari. În timp ce forma sancțiunilor impusă diferiților proprietari ai IMHO spune că YouTube nu a încălcat nicio lege, revelația arată cum YouTube, în ciuda pompierismului că susține libera exprimare, îi îmbogățește și-i împuternicește oponenții libertății.
Lesin și-a ascuțit dinții fondând Video International, cea mai mare agenție publicitară din Rusia, înainte de a se alătura administrației, unde a supravegheat fluxul de informații provenind din cel de-al doilea război cecen. Când NTV, cel mai credibil canal de opoziție din Rusia, a pus sub semnul întrebării pretextul războiului, Lesin a spus conducerii canalului că „a întrecut măsură” și că a devenit „nelegiuită în ochii [guvernului]”. Proprietarul NTV, oligarhul Vladimir Gusinski, s-a trezit apoi în cea mai cunoscută închisoare din Moscova, până când Lesin i-a oferit libertatea în schimbul vânzării radiodifuzorului către Gazprom-Media. Gusinski a fost de acord și a fugit. Șeful Statului Major al lui Putin l-a avertizat pe Boris Berezovski, fost sponsor al lui Putin și proprietarul celui mai mare post de radiodifuziune din țară, Canalul 1, că se va confrunta cu soarta lui Gusinski dacă va refuza să renunțe la canalul său. Berezovski a fugit și el în scurt timp, iar VGTRK, consorțiul media de stat condus de Lesin, a preluat conducerea.
După ce Lesin și-a consolidat controlul, aliații lui Putin au anexat orice sursă independentă de știri rămăsese încă în picioare. Principalul aliat a fost Yuri Kovalciuk, „bancherul personal al lui Putin”. Kovalciiuk și-a desfășurat vasta bogăție pentru a obține controlul asupra radiodifuzorului național TV-5 și REN TV, deținut de opoziție, determinând jurnaliștii canalului să demisioneze în masă. Compania media a lui Kovalciuk, National Media Group (NMG), avea să controleze în cele din urmă trei dintre primele 10 emisiuni din Rusia.
Ambițiile lui Kovalciuk l-au adus în curând în conflict cu Lesin, iar bancherul a reușit să-l învingă pe cel care avea să plece în exil în Los Angeles în 2013. Kovalciuk urma să absoarbă Video International Lesin în National Advertising Alliance (NRA), un parteneriat între Gazprom -Media, NMG, cea mai importantă televiziune din Rusia, Canalul 1, și VGTRK. Alianța a ajuns să gestioneze 90% din cheltuielile publicitare TV din Rusia. Între timp, Gazprom-Media Digital s-a aliat cu brațul digital al NMG, IMHO, pentru a crea New Services Company (NSC).
Istoria NSC se reflectă în documentele sale anuale: Gazprom-Media deține o participație de 31%; Dmitri Lebedev, partenerul lui Kovalciuk, 22%. În 2014, Statele Unite au răspuns agresiunii rusești în Ucraina prin impunerea de sancțiuni asupra diferitelor entități, inclusiv Gazprom-Media și lui Lebedev. Dar, deoarece cele două sunt sancționate pe „baze” diferite – Trezoreria interzice toate tranzacțiile cu Lebedev, dar numai unele cu Gazprom-Media -, orice afacere cu IMHO, o filială deținută în totalitate de NSC, este legală.
Internetul oferise cândva un sanctuar jurnaliștilor independenți. Dar, odată cu obținerea de către NSC a tuturor fondurilor, această portiță a început să se închidă. Și YouTube, eventual nereușind să distingă mentalitatea occidentală și cea rusească privind libertatea presei, ar putea contribui la zăvorârea porții. În 2018, YouTube a încheiat un acord cu IMHO pentru ca aceasta să preia cea mai mare parte a vânzărilor de publicitate din Rusia.
IMHO este o rețea de oferte publicitare, acționând ca un broker între proprietarii de canale și agenții de publicitate. Când YouTube vinde spațiu publicitar pe unul dintre aceste canale, acesta transferă 55% din venituri către IMHO. Într-o broșură din 2019, IMHO a listat 56 de canale YouTube pentru care găzduiește reclame, dar se mândrește cu un portofoliu de peste 200 de canale. Conform estimărilor Influence Marketing Hub, un estimator standard al industriei pentru veniturile YouTube, parteneriatul de afaceri a generat 184,39 milioane de dolari din octombrie 2020. (Vizualizările și câștigurile pe canal pot fi găsite aici.) Conținutul din care IMHO are de profitat și ajută YouTube să profite este adesea politic și necinstit: din cele 735 de cazuri de dezinformare în limba rusă pe YouTube înregistrate în baza de date EUvsDisinfo, 713 (97%) au apărut pe canalele IMHO. YouTube a fost rugat să comenteze acest articol, dar nu a răspuns înainte de publicarea lui.
Compania nu a făcut nimic ilegal în desfășurarea afacerilor cu IMHO, dar episodul reflectă dorința companiei de a juca în terenul autocraților. În ianuarie, YouTube a colaborat cu cenzorii statului rus pentru a elimina videoclipurile care susțin protestele anticorupție. Deși s-ar putea ca IMHO să nu fi fost încă folosită în mod explicit ca o acțiune împotriva criticilor regimului, hârjoana celui mai mare serviciu video al țării pe lângă un stat represiv are un efect îngrozitor asupra societății civile din Rusia.
YouTube ar putea – și ar trebui – să cumpănească mai bine. 🟦
