- Reverberațiile eșecului politicii Zero Covid, în China
- Instabilitatea fără precedent care zdruncină regimul teocratic, în Iran
- Izgonirea lui Putin, în Rusia
- Amurgul trumpismului, în SUA
- Criza energetică, în UE
Iată, așadar, principalele cinci axe care vor modela anul 2023.
Deși oarecum într-un plan secund, pot fi adăugate aici și:
- Perspectivele ușor neclare ale lui Erdogan, în Turcia
- Situația tot mai puțin fastă a regimului Orban, în Ungaria
- Demența nucleară în plină consolidare, în Coreea de Nord
Totuși, ca solist al anului ce tocmai începe se impune de la distanță cvintetul China-Iran-Rusia-SUA-UE.
De ce?
Pentru că, în ciuda unor mișcări tectonice a căror fixare în timp poate merge mult mai în urmă, totuși, în cazul fiecărui component al cvintetului, evoluțiile-cheie s-au manifestat decisiv în 2022. Și mai ales, pentru că aceste evoluții nu și-au ars tot combustibilul în anul ce tocmai s-a încheiat. Practic, 2023 va fi în primul rând adevărata unitate de măsură a anului 2022.
În 2023, ne putem aștepta în mod realist la a înțelege mai mult și mai bine ce s-a întâmplat în anul precedent, în orice caz, incomparabil mai mult și incomparabil mai bine decât am putut-o face în cursul anului precedent.
Există două trăsături fundamentale ale cvintetului respectiv: surpriza și relevanța extraordinară.
- Surpriza – pentru că, la 1 ianuarie 2022, evenimentele în sine și mutațiile pe care le produc ar fi fost greu de anticipat cu parfum de solidă credibilitate. Astfel: din autoproclamatul elev strălucit al pandemiei, China comunistă a ajuns repetentul lumii; din actorul global care se visează, prin înarmarea nucleară, și far orbitor în lumea islamică, Iranul nu știe cum va putea rămâne în picioare; din bodyguard-ul valorilor tradiționale, Rusia a ajuns un schelet ideologic cu o armată atinsă de lepră; din Make America Greate Again, trumpismul tinde spre ceva mai degrabă small; iar din speranța că după pandemie începe revigorarea, UE s-a trezit că trebuie să stingă becul, să facă economie la căldură și să lichideze așteptările false de la democrații Potemkin, după decenii de politică energetică stupidă, în care și-a săpat singură groapa clientului captiv agățându-se de Gazprom și făcând bezele cu păpușarul de la Kremlin al companiei – bine că în sfârșit se întâmplă!
- Relevanța extraordinară – pentru că evoluția din fiecare caz în parte – China, Iran, Rusia, SUA, UE – va avea efect de levier deopotrivă la nivel regional și global.
Puține sunt perechile de ani cu interdependențe atât de directe temporal, de intense geopolitic și de expandate geografic; interdependențe în care precedentul an rămâne de lămurit 100% în cursul celui ce urmează, iar cel ce urmează nu ar avea acces la sens fără cel ce l-a precedat. Anii 2022 și 2023 formează o astfel de rară pereche.
Interesant este și faptul că atunci când a demarat – și acest lucru e foarte limpede acum, grație privirii retrospective – 2022 a furnizat lumii mult mai puține motive concrete de pesimism decât a ajuns să livreze pe măsură ce și-a întins aripile. În schimb, 2023, iar asta grație tocmai evoluțiilor-cheie din a doua jumătate a lui 2022, oferă, în prag de debut, o rezervă rezonabilă de optimism, iar ea ar putea spori pe măsură ce 2023 avansează „în vârstă”.
Uitați-vă atent peste cele cinci axe principale care e de așteptat să modeleze anul ce a început.
La mulți ani!
