În ziua în care preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretele pentru numirea şefilor Parchetului General, DNA şi DIICOT, ambasadorul SUA, Adrian Zuckerman, a ținut un discurs la Forumul CEO, organizat de Camera de Comerț Româno-Americană, în care a înfierat extrem de dur corupția din România. Sigur, a fost o coincidență. Forumul CEO era programat de mult, iar președintele cu siguranță nu semnează decrete cu ochii pe listele de vorbitori la conferințe.
Cu toate acestea, suprapunerea confirmării noii garnituri de procurori șefi cu mesajul cât se poate de tranșant al reprezentantului celui mai important partener strategic îndreptat împotriva ”intangibililor” din politică, afaceri și administrație are o semnificație reală.
Ambele evenimente sunt din același film. Și nu de ieri, de azi. Ambele țintesc în același punct. Cel în care interesele românești și americane converg: nu va putea exista un parteneriat profund între cele două țări, care să ofere stabilitate pe termen lung alianței militare, dacă România nu devine o țară dezvoltată, cu un stat de drept puternic, care să-i ofere imunitate la viruși din clasa ”Dragnea,” capabili să năruiască proiectul comun.
Cum se poate întâmpla asta? Printre altele, asigurându-se că nu există o ”cupolă” de baroni și de oameni de afaceri îmbogățiți din afaceri cu statul care să poate înclina balanța deciziilor strategice ale României în favoarea unei alte puteri străine, cum ar fi Rusia sau China. Așa cum s-a întâmplat în cei trei ani de guvernare PSD – ALDE.
Distrugerea ”cupolei” este însă și primul pas pentru a deparazita statul, pentru a descătușa economia reală și pentru a crea condițiile ca românii să-și împlinească potențialul. Obiectivul final? Cu cât mai puțini cetățeni asistați sau cvasi-asistați social, cu atât mai mari șansele ca puterea să nu ajungă, din nou, pe mâna corupților, incompetenților și trădătorilor.
”Preşedintele Trump, poporul american, împreună cu mine şi cu toţi membrii ambasadei, ne-am angajat să lucrăm cu preşedintele Iohannis, cu guvernul României şi cu dumneavoastră, să facem din acest an Anul Renaşterii României. Acum este momentul ca România să devină un lider european şi global în domeniul artelor, ştiinţei, finanţelor, sănătăţii, tehnologiei informaţiei, producţiei agricole, de energie şi industriei. România este gata să-şi declanşeze adevăratul potenţial economic, dar poate face acest lucru doar prin adoptarea unor legi şi reguli de bun simţ pentru afaceri şi punând capăt corupţiei endemice (…)
Capacitatea oligarhilor cu legături politice şi a baronilor de a controla interesele de afaceri şi de a limita competiţia pe piaţa liberă trebuie să ia sfârşit (…)
Președintele Iohannis, premierul Orban și miniștrii săi s-au angajat să reconstruiască un bun guvern, să refacă modificările legislative care au slăbit statul de drept, să pună în aplicare o legislație nouă pentru a reduce corupția astfel încât să protejeze toți românii (…)
Statele Unite vor continua să sprijine deplin armata română în angajamentele de apărare a țării în faţa tuturor amenințărilor externe. Rolul crucial al României în NATO, în apărarea flancul estic al Europei, nu poate fi subestimat. Statele Unite vor continua să fie aliatul ferm al României şi al NATO, și vor asigura pe deplin securitatea României,” a spus, joi, Zuckerman.
Însă, chiar dacă ambasadorul SUA a spus-o mai tranșant decât oricând, nu este o noutate.
Prima coliziune dintre administrația de la Washington și intangibilii României a avut loc la scurt timp după atentatele din 2001. Americanii își doreau un parteneriat extins la nivel de servicii de informații, în special pe linie de anti-terorism, dar au realizat rapid că, întocmai ca în Afganistan, nu le va fi suficient să negocieze doar cu statul, cu președintele. Vor trebui să negocieze și cu celelalte capitale ale României, cu șefii de mari triburi, care aveau drept de veto asupra deciziilor capitale ale țării, prin intermediul șefilor de instituții pe care îi aveau în buzunare. Numele lor erau ceva mai puțin complicate decât ale afganilor, dar nimic diferit în esență: Vântu, Voiculescu, Patriciu.
A fost clar încă de atunci că dacă americanii și aliații lor de la București nu reușesc să anihileze influența acestora în deciziile statului, nu va putea exista un parteneriat strategic real.
Nu a fost deloc întâmplător că primul asalt împotriva lui Traian Băsescu, cel soldat cu suspendarea din 2007, a început după ce procurorii au început să ia la puricat afacerile oamenilor lui Voiculescu și Patriciu. Și nici că al doilea asalt, cel din 2012, a început după ce Băsescu și-a dat acordul pentru instalarea scutului antirachetă de la Deveselu. După cum nu a fost o întâmplare că regimul Dragnea a urmărit programatic să slăbească parteneriatul cu SUA, prin numeroase gesturi ostile, precum blocarea exploatării gazelor din Marea Neagră și condiționarea unor programe de achiziții militare de obținerea imunității.
Chiar dacă PSD a pierdut puterea, iar Dragnea este la închisoare, rezerva de mafioți dispuși să deraieze parteneriatul strategic româno – american, pentru prețul corect, în cazul în care ar reveni la comanda politică, este intactă. La fel și influența lor în toate instituțiile importante. Dacă nimeni nu se atinge de ei, banii și rețelele lor vor ajunge să fie puse din nou în slujba unui nou asalt de reorientare strategică. Este doar o chestiune de timp.
Acest lucru îl știe foarte bine și Klaus Iohannis. Tot ce a spus ambasadorul SUA spune și președintele, cât se poate de apăsat, de o bună bucată de vreme. A repetat-o obsesiv în campania electorală. Prea des pentru a-l putea bănui că a blufat populist. Nu este stilul său. Preferă să tacă în fața unei teme sensibile, nu să pedaleze pe ea până la sațietate. În plus, pentru el există un risc politic major. Dacă nu repornește lupta anti-corupție, toate rețelele mafiote care au cotizat masiv la PSD, în schimbul contractelor pe bani publici, se vor lipi de PNL. Dacă nu au făcut-o deja!
Ceea ce înseamnă că oricât le-ar cere liberalilor reforme, schimbări, abandonarea vechilor practici, în numele parteneriatului dintre ei și spre binele țării, aceștia vor spune da, însă nu vor face nimic. Ceea ce va goli complet de sens al doilea său mandat și îi va frusta și pe americani. Care, în ciuda comentariilor scepticilor, nu vor renunța la discursuri de tipul celui de joi, care au în spate și acțiuni concrete. Cum este acea ”foaie de parcurs” pentru justiție despre care Zuckerman a vorbit recent, după o întâlnire cu ministrul Cătălin Predoiu.
Iar cei care nu îl văd pe Donald Trump ca pe un motor al relansării luptei anticorupție în România și invocă, pe bună dreptate, relația proastă pe care o are președintele american cu justițiția din țara sa, nu ar trebui să uite că atunci când vine vorba de alte țări tonul nu îl dă Casa Albă, ci Pentagonul, Departamentul de Justiție și Departamentul de Stat. În ordinea asta! Iar prioritățile pe care le stabilește armata, plecând de la calculele militare, devin obligatorii pentru toate celelalte instituții ale SUA.
Funcționarii de carieră din aceste instituții se află, de exemplu, în spatele ofensivei de același tip, din Bulgaria, despre care am scris, în detaliu, aici. Iar dacă în Bulgaria încep să se miște lucrurile, și sunt semne că încep, nu există niciun dubiu că se vor mișca și în România. Pentru că la capitolul luptă anticorupție, România are ani buni avans față de toți vecinii. Avem deja o poveste de succes bifată, la care nu trebuie decât să ne întoarcem.
Rezultatele obținute în trecut nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat un parteneriat real între români, americani și europeni. Un parteneriat mai presus chiar și decât cei mai valoroși magistrați. Și acum zece ani, când au început să se tureze motoarele, mulți jurnaliști au fost neîncrezători în capacitatea unor șefi de Parchete să se achite de misiune. Inclusiv Laurei Codruța Kovesi i s-au reproșat anumite decizii din perioada în care a condus Parchetul General.
Nu este, sub nicio formă, garantat că oamenii pe care președintele i-a confirmat, joi, în fruntea principalelor Parchete vor face performanță și vor reuși să repornească lupta cu marii infractori. Toți au fie pete vizibile, stridente, fie zone întunecate în trecutul lor. Dar nu sunt primii cu astfel de CV-uri care ajung la vârful acestor instituții.
Cu toate acestea, ca și în trecut, un lucru este cert. Urgența asanării clasei politice, a administrației și a mediului de afaceri conectat la bani publici nu va scădea. Și cu cât politicienii de la putere și magistrații vor întârzia să dea semnalul de începere a curățeniei generale, cu atât presiunea pe ei va crește. Și în final, vor ceda.
Repet ce scriam și în 2013: Imperativul luptei anticorupție depășește cu mult statura celor aleși să o ducă, vremelnic, la îndeplinire.
Apreciez optimismul dumneavoastra si sper sa continuati cu argumente solide materialul asta.
Excelent articol, d-le Turturica, va multumesc pentru faptul ca ma linistiti, pentru ca turbata zi de ieri literalmente m-a tulburat. Sunt cititor si al ziarului on-line G4 Media, si ieri au avut cel putin 5 articole despre numirile la parchete, unele chiar penibile de 15 randuri, cu zeci si zeci de mesaje jignitoare ale armatelor de troli care invadasera pur si simplu situl, stire si reluari, dezvoltari ale stirii initiale, apoi vreo 4 articole despre atacurile USR la PNL, iar cu siraguri lungi de mizerii contra PNL si presedinte, inca vreo 4 articole despre Chirica de la Iasi, ca intra, ca nu intra in PNL, si iar coloanele de orci. Stire cu reluari si postaci in nestire, absolut deplasat mi s-a parut ieri comportamentul acestui ziar pe care-l credeam echidistant, si cand colo, oficina de partid in toata regula. Ba au fost criticati si alti jurnalisti si alte ziare on-line, ziare.com, newsweek, a fost un calvar efectiv. Astazi s-au mai oprit din partizanat, si-au dat si la adresa USR o stire negativa, dar ieri cel putin 15 stiri numai de atacuri la PNL, presedinte, numiri la parchete, si csm si avize, si nu mai stiu ce asociatii ale magistratilor care fac, si zic, si stiu ele etc. O asemenea viermuiala chiar m-a speriat, insa citind acum articolul dvs., trebuie ca asta a fost, zvarcolirile hienelor, dar nu direct ca s-ar deconspira, ci prin cine poate fiecare.
Cred ca impresia dvs. despre coruptia din Romania este destul de gresita. Si spun asta din proprie experienta, care poate fi dovedita cu acte. Dar, evident, aceasta coruptie la nivelul statului este foarte complexa, si greu de inteles, mai ales pentru muritorii de rind. Din punctul meu de vedere, coruptia in Romania este institutionalizata, iar institutia care conduce si ordona actele de coruptie este chiar cea care ar trebui sa lupte impotriva lor, si anume SRI. Cu toate acestea, se pare ca si la nivelul SRI exista mai multe tabere, care, in relaitate, se pare ca sint cam scapate de sub control. Una din taberele semninficative ar fi, aparent, „securistii vechi – securistii rai”, in timp ce cealalta tabara semnificativa se pare ca este formata din „securisto-sereistii noi – securisto-sereistii buni”. Si cind ii numesc securisto-sereisti vreau sa spun ca acestia sint mai tineri, si apartin de SRI, dar multi din ei au facut parte din Securitate, si au mostenit atitudinea si metodele acesteia.
Si, ca sa discutam coruptia si articolul dvs. mai la obiect, trebuie sa spun ca familia mea largita a fost prejudiciata de statul roman de proprietatile pe care ar fi trebuit sa le mosteneasca de la bunici, in proportie de 97%. Deci retrocedarile care ar fi trebuit facute au fost furate de stat in proportie de 97%, fiind „repartizate”, evident ilegal, cu acte false, unor persoane care nu aveau nici un drept asupra acestora. iar aceasta situatie nu este proprie numai familiei mele, ci si altor multe mii de familii asemanatoare. Dupa cum am spus, actele pentru aceste proprietati au fost falsificate, la nivelul primariilor din localitati, si al prefecturilor. In urma acestor acte false, exista multe mii de persoane care ridica ilegal fonduri europene de la APIA. Eu am facut plingere la DNA in acest sens, cu acte doveditoare, pe timpul directoratului Kovesi, insa cazul a fost clasat, in mod foarte convenabil pentru statul bandit, DNA netinind cont de nici una din dovezile prezentate. Ei bine, aceasta actiune de a musamaliza numarul imens de faradelegi generate de aparatul de stat nu putea exista fara o coordonare la nivelul cel mai inalt, coordonare efectuata, evident, de catre SRI (pentru ca nici o alta institutie de stat nu ar fi avut posibilitatea practica de a o face). Deci, daca ne amintim si articolele din presa vremii, DNA-Kovesi nu a facut decit sa „lupte” impotriva coruptiei mari prin instituirea unei coruptii „mai mici”. Cum ar fi fost altfel posibil ca procurorii DNA – fara indoiala afiliati SRI, la fel ca unii (sau toti) judecatori(I) – sa dea niste decizii care frizeaza evidenta si legalitatea, si sa o faca fara nici cea mai mica retinere sau teama?! Deci in Romania chiar aparatul de stat este cel care genereaza si manipuleaza coruptia, neexistind, aparent, decit putine si mici intentii de a se aplica principiile morale si legale care ar trebui sa guverneze un sistem juridic national.
Asa ca, pina cind coruptia nu va fi dezinstitutionalizata, iar „serviciile” nu vor fi scoase din politica, Romania nu va putea „intoarce armele” impotriva coruptiei, si nici nu va putea cistigat aceasta lupta.
Ca si Constitutia, care trebuie revizuita in mod imperativ, la fel trebuie revizuit si modul de actiune al „serviciilor”, si institutiilor, care nu ar trebui sa ia partea cuiva, ci ar trebui sa aplice legea.