Șeful Consiliului European declară că va participa la alegerile din iunie, ceea cei- ar putea deschide calea lui Viktor Orbán să găzduiască întâlnirile liderilor UE, scrie Politico.eu.
<< Artificiile ar trebui aprinse în noaptea de Revelion, dar Charles Michel a așteptat până pe 7 ianuarie.
Președintele Consiliului European – organism format din liderii țărilor membre UE – a anunțat că va candida la alegerile europarlamentare din iunie. Dacă va fi ales, va ocupa funcția în iulie, cu mult înainte de încheierea mandatului său, programată pentru noiembrie.
De ce este asta o problemă? Pentru că fără un șef permanent al Consiliului, cel care vva conduce reuniunile va fi premierul Ungariei, Viktor Orbán, a cărui țară preia, în iulie, președinția rotativă a Consiliului UE. Este o scenă de coșmar pentru Bruxelles dacă primește o asemenea oportunitate acest lider tot mai izolat și eurosceptic, care a încercat să blocheze mult din sprijinul Bruxelles-ului pentru Ucraina, în toiul războiului cu Rusia.
Din cauza deciziei lui Michel, UE pășește pe teritoriu neexplorat. Funcția de președinte al Consiliului European există doar din 2009, când a fost creată ca parte a Tratatului de la Lisabona, ce a reformat UE. Rolul implică stabilirea agendei și programului de lucru al Consiliului European, precum și medierea între statele membre și reprezentarea blocului pe scena internațională. Înainte de Michel, doar doi bărbați (niciodată o femeie nu a deținut această funcție) au îndeplinit acest rol: magneticul belgian Herman Van Rompuy și discretul polonez Donald Tusk.
Michel a declanșat, de asemenea, startul cursei pentru cele mai înalte funcții, în care liderii UE împart prada între principalele grupuri politice ale blocului, în funcție de rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European (sau ignorând complet aceste alegeri și făcând ce vor ei). S-ar putea sp își dezvăluie mai devreme intențiile și alți politicieni care iau în considerare candidatura pentru o funcție de top în UE (inclusiv nemesisul lui Michel, de peste drum, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, care nu a declarat încă dacă vrea un al doilea mandat, precum și cei despre care se zvonește că ar dori o nouă funcție în UE, cum ar fi prim-ministrul danez, Mette Frederiksen).
Să analizăm mai în profunzime ce înseamnă toate acestea.
Politicienii își dau demisia tot timpul. De ce contează acest caz?
Pentru că trimite un semnal ciudat despre importanța, sau lipsa ei, a funcției de președinte al Consiliului European.
Este aproape imposibil să-ți imaginezi un președinte al SUA demisionând cu doar șase luni înainte de încheierea mandatului, cu excepția unui caz de forță majoră, cum ar fi, asasinarea. La fel, redactorii Tratatului de la Lisabona nu au prevăzut niciun scenariu în care ar exista o demisie anticipată, cu excepția unui „impediment” nespecificate sau a unei „încetări”, care nu se aplică în acest caz.
Așadar, demisia prematură a lui Michel – în mijlocul unui conflict epic cu Ungaria privind politica blocului de susținere a Ucrainei – pare să indice, pe de o parte, că Michel nu consideră că rolul său este foarte important. Dar, pe de altă parte, ar putea arăta și că este dispus să lase sarcina rezolvării problemelor UE în mâinile unui succesor, oricare ar fi acesta. Pentru unii diplomați, acest lucru ar putea avea implicații pozitive, declanșând dezbateri despre funcțiile de top acum în loc să apară bătălii de ultim moment. Cu toate acestea, alții nu apreciază incertitudinea în contextul în care UE se confruntă cu două războaie în vecinătate și cu posibilitatea unei președinții Donald Trump în 2024.
„Este clar că [plecarea lui Michel] nu ajută în problemele de afaceri externe”, a declarat un diplomat francez care, ca și alții din acest articol, a beneficiat de anonimat pentru a discuta subiectul sensibil.
Va deveni Viktor Orbán șef interimar al Consiliului?
Un motiv pentru care această întrebare stârnește agitație la începutul lunii ianuarie este că plecarea prematură a lui Michel ridică posibilitatea ca Orbán să devină automat președinte al Consiliului European. Acest lucru se datorează faptului că Budapesta preia președinția rotativă a UE la mijlocul anului 2024 și, dacă nu există un șef al Consiliului European, liderul țării care deține președinția ar prelua funcția. O ironie a sorții!
Perspectiva ca Orbán să conducă întâlnirile liderilor nu l-a surprins pe un oficial al UE care a declarat că, în clădirea Consiliului, există de mult timp speculații despre un astfel de scenariu, semn că Michel își planifica mutarea de ceva vreme. Și, potrivit unui oficial apropiat lui Michel, liderii nu au fost luați prin surprindere și au fost în mare parte de acord cu decizia sa. „A contactat toate cele 27 state și o majoritate largă a sprijinit decizia”, a spus oficialul.
Deci, se pare că faptul că Orbán va prelua conducerea nu i-a speriat pe lideri. Acest lucru se datorează probabil faptului că biroul lui Michel a clarificat că, din punct de vedere legal, o majoritate simplă ar fi suficientă pentru a împiedica preluarea președinției de către Budapesta – cu toate acestea, unul dintre diplomați a subliniat rapid că asta ar fi practic o declarație de război împotriva lui Orbán.
Diplomații care nu sunt panicați spun că acest lucru se datorează faptului că există destul timp pentru a găsi numele potrivit pentru a-l înlocui pe Michel. „Data trecută, pe 2 iunie, totul era rezolvat”, a spus unul dintre diplomați. Alți trei au făcut remarci similare.
Totuși, numele președintelui Consiliului European face de obicei parte dintr-un pachet, convenit de lideri, împreună cu președintele Comisiei Europene și diplomatul-șef al UE. Și, cu sondajele arătând că partidele de extremă dreaptă sunt în creștere, „de data aceasta ar putea fi mai complicat să se formeze o majoritate sau am putea avea o majoritate foarte slabă”, a argumentat un oficial superior din cadrul UE, ceea ce înseamnă că ar putea dura mai mult găsirea oamenilor pentru aceste funcții.
Va face Michel campanie în alegerile pentru Parlamentul European, și, în caz afirmativ, poate el să își îndeplinească în continuare funcția la Consiliu? Este prim-ministrul belgian responsabil acum?
Biroul lui Michel a declarat că acesta va face campanie așa cum ar face orice alt lider. Prim-ministrul „unei țări își exercită în mod clasic funcția în timp ce poate face campanie pentru alegerile parlamentare naționale. Aceeași situație ar fi și pentru președintele Consiliului European, în acest caz, pentru alegerile europene”, a spus oficialul apropiat de Michel.
Cu toate acestea, modul în care Michel va face campanie a ridicat întrebări, mai ales că ceea ce face ar putea afecta-o pe von der Leyen atunci când va anunța că vrea un al doilea mandat, așa cum e de așteptat. Michel ar trebui să vorbească în numele celor 27 de țări, ceea ce nu poate face atunci când face campanie pentru un loc în Parlamentul European.
Aceste îndoieli au fost rezumate de un diplomat care a spus: „Vom urmări cu atenție tot ceea ce va spune și va face Michel în timpul campaniei pentru Parlamentul European”, deoarece „nu poate adopta poziții care ar submina poziția sa de președinte” al Consiliului European.
Un alt aspect se referă la cine va fi responsabil cu medierea între state. Înainte de crearea funcției lui Michel, rolul medierii compromisurilor era atribuit președinției rotative. În prezent, această responsabilitate ar reveni unui alt belgian, prim-ministrul Alexander De Croo. Cu toate acestea, el a minimalizat așteptările: „Există o anumită perioadă acum în lunile următoare pentru a vedea cum pot fi organizate lucrurile. Dacă pot juca un rol în acest sens, evident, îmi voi juca rolul în acest sens”, le-a spus el, luni, reporterilor. Dar „să aștepți ca Belgia să impună o soluție altora, asta nu este un mod de a face lucrurile”.
Majoritatea diplomaților cu care a discutat POLITICO spun că sarcina medierii le va reveni probabil liderilor-cheie, precum Olaf Scholz din Germania sau Emmanuel Macron din Franța, dar și lui Mark Rutte din Olanda, cât rămâne în funcție (este unul dintre cei mai vechi prim-miniștri ai UE), Donald Tusk din Polonia (ca fost președinte al Consiliului European) și Giorgiei Meloni din Italia (deoarece are o relație bună cu Orbán).
Vrea cu adevărat Michel să devină membru al Parlamentului European? Ce altceva își dorește el?
Obținerea unui loc în Parlamentul European îi este aproape garantată lui Michel. Cu toate acestea, se așteaptă ca ambițiile fostului prim-ministru belgian să se îndrepte în altă direcție, având Parlamentul European ca o opțiune de rezervă.
Michel ar putea încerca să candideze, ca propunere a grupului liberal Renew Europe, pentru funcția de președinte al Comisiei Europene. Un purtător de cuvânt al lui Michel nu a confirmat sau infirmat această posibilitate, dar persoane apropiate belgianului au subliniat că el ar fi cel mai înalt și experimentat candidat al Renew.
Teoretic, chiar și eșecul de a deveni șeful Comisiei i-ar putea deschide ușa către o altă funcție de top în Europa, cum ar fi cea de succesor al lui Josep Borrell, în calitate de șef al politicii externe a UE, sau preluarea funcției de comisar belgian în locul lui Didier Reynders (Reynders, comisarul UE pentru Justiție, speră să devină următorul secretar-general al Consiliului Europei, organizația internațională pentru drepturile omului).
Dar Michel ar întâmpina dificultăți semnificative. Istoricul său de președinte al Consiliului European a fost criticat în mod serios (un diplomat al UE a spus că „istoricu său ca președinte al Consiliului nu este particular de impresionant. Va fi crucial ca succesorul său în acest rol să se retragă și să acționeze mai mult în culise”), iar relația sa cu von der Leyen, dacă ea, așa cum este de așteptat, candidează pentru un al doilea mandat, este departe de a fi ideală.
Belgia poate dori, de asemenea, să trimită un politician de o altă orientare politică la Comisia Europeană, deoarece Reynders provine din aceeași formațiune liberală francofonă ca Michel. Această decizie va depinde de dificilele negocieri pentru formarea coaliției după alegerile belgiene din 9 iunie (care coincid cu alegerile europene).
Participarea la alegerile pentru Parlamentul European poate fi, de asemenea, privită ca un ocol înapoi către politica belgiană, au afirmat un oficial belgian și un oficial UE. Predecesorul lui Michel, Tusk, s-a întors la politica poloneză și este acum prim-ministru. Influența lui Michel în cadrul partidului său liberal francofon belgian (MR) încă este una puternică și în Belgia este văzut ca un posibil rival pentru cei cu ambiții de a intra în Rue de La Loi 16, unde își are biroul prim-ministrul belgian.
Cu toate acestea, având în vedere așteptata creștere a extremei drepte în alegerile belgiene și negocierile complicate pentru formarea coaliției care vor urma (să ne amintim că, în trecut, Belgia a stat fără guvern timp de 541 de zile), Michel s-ar putea să nu obțină prea curând claritate cu privire la ambițiile sale belgiene.
Chiar avem nevoie de un președinte al Consiliului UE?
Dinamicile complicate dintre președinții Consiliului European și Comisiei Europene au reprezentat de mult timp o problemă, inclusiv în perioada când în cele două funcții se aflau Tusk și Jean-Claude Juncker. Această dinamică a fost adesea descrisă de diplomați ca o „grădiniță”.
Cu Tusk și Juncker, rivalitatea era mai mult între oficialii de rang înalt din birourile lor. Cu von der Leyen și Michel este diferit, deoarece lipsa de chimie îi afectează direct pe cei doi șefi. A explodat cu scandalul Sofagate, în 2021, când Michel și von der Leyen s-au întâlnit cu președintele turc, Recep Tayyip Erdoğan, iar în încăpere erau doar două scaune și două canapele. Michel a ocupat scaunul lângă Erdoğan, în timp ce lui von der Leyen i s-a oferit un loc pe o canapea.
Prin urmare, este natural să continuăm să auzim apeluri la fuzionarea celor două poziții, pentru a face mai eficientă luarea deciziilor în cadrul UE și a evita stânjenitoare afișări publice ale dezacordului.
Ultima persoană care a lansat un astfel de apel a fost ex-președintele Parlamentului European, în prezent ministru de Externe al Italiei, Antonio Tajani, care într-un interviu acordat duminică a spus că „mulți sunt de acord” cu asta, deși „schimbarea ar implica o revizuire a tratatelor, ceea ce ar putea descuraja chiar și începerea discuției”.
Diplomații sunt de acord că demararea unei astfel de dezbateri ar deschide într-adevăr cutia Pandorei și că mulți lideri apreciază faptul că UE are multe funcții de top, în caz că vor avea nevoie de un loc de muncă în viitor. >>
