De la declanșarea invaziei pe scară largă a Rusiei în Ucraina, a fost confirmată distrugerea a 1.300 de școli și avarierea altor 3.798. Sute de elevi au trecut la un model de învățare hibrid din cauza amenințării persistente a atacurilor cu rachete. În orașele de pe linia frontului, interacțiunea directă dintre profesor și elev a devenit aproape imposibilă. Cu toate acestea, autoritățile din Harkov au conceput o soluție. Încă din toamnă, cursurile s-au desfășurat în stațiile de metrou, situația ducând și la înființarea primei școli subterane din Ucraina. The Insider (în rusă – AICI, în englză –AICI) a avut ocazia să intervieze părinți și profesori ai acestor elevi „subterani” din Harkov. Copiii, privați de o viață socială regulată în timpul pandemiei și apoi în timpul războiului, sunt educați nu numai la materiile de bază, precum limba ucraineană și matematica, ci și în recunoașterea obiectelor explozive și tehnici de gestionare a stresului.
Predare online, în adăposturi și la metrou
Din cauza atacurilor neîncetate cu rachete asupra infrastructurii civile din Ucraina, școlarizarea tradițională a devenit imposibilă. Unii elevi au trecut la predarea online – fie integral, fie ca parte a unui model hibrid – în timp ce alții s-au obișnuit pur și simplu să participe la cursuri în apropierea adăposturilor antiaeriene, retrăgându-se sub pământ în caz de alertă aeriană.
Pentru a reduce riscurile, autoritățile ucrainene adaptează forma de educație pentru a se potrivi preocupărilor legate de siguranță și preferințelor părinților din fiecare regiune. În zonele îndepărtate de linia frontului, învățământul continuă în cadrul stabilimentelor școlare tradiționale. Înainte de începerea anului școlar, prim-ministrul Denis Șmîhal a anunțat că au fost înființate adăposturi specializate în 68% dintre instituțiile de învățământ ale țării. De exemplu, în ciuda amenințării atacurilor cu drone și rachete de rază lungă, predarea față în față rămâne norma pentru majoritatea școlilor din capitala Kiev. În mod alternativ, unele regiuni optează pentru o combinație de predare în persoană și online – cum ar fi în Dnipro, care este mult mai aproape de tranșeele din sud. Cu toate acestea, în regiuni precum Herson, Zaporojie, Harkov și Donețk, unde clădirile școlare cad adesea în raza de acțiune a artileriei ruse, educația online este singura metodă utilizată.
În 2023, autoritățile din regiunea Harkov au lansat un proiect experimental menit să le permită copiilor din localitate să socializeze într-un mediu educațional fără a-i expune la pericole fizice: deschiderea claselor școlare în stațiile de metrou. Anna Neelova, o învățătoare care s-a alăturat inițiativei, a declarat pentru The Insider că, în ciuda îndoielilor inițiale atât din partea dascălilor, cât și a părinților, efortul s-a dovedit remarcabil de reușit:
- „Mulți au încercat să mă descurajeze, dar în decursul celor doi ani de trăit în această configurație, m-am simțit din ce în ce mai conectată. Un învățător trebuie să fie optimist, să îi energizeze pe copii cu entuziasmul său. Am vrut să fiu aproape de elevii mei și să le ofer cel mai bun mediu de învățare posibil. Odată cu introducerea școlii de la metrou, le-am redat copiilor această copilărie de care fuseseră lipsiți”.
Părinții erau îngrijorați de pericolele potențiale ale drumului către școală, deoarece bombardamentele puteau avea loc în timpul deplasării către stația de metrou din subteran. Prin urmare, unele familii au optat să continue cu învățarea online. Olga Kuzeva, mama unuia dintre elevii Anei Neelova, își amintește că inițial a fost împotriva ideii de cursuri offline:
- „Nimeni nu putea înțelege exact cum ar funcționa asta. Există o concepție greșită că copiii ar sta pur și simplu pe peroane, între trenuri. Chiar și acum, unii oameni se agață de asta. Când le spun prietenilor din Kiev că copilul meu merge la o școală de la metrou, ei reacționează cu uimire: ‘În metrou? Chiar pe peron?’ Avusesem aceeași imagine inițial: podele reci, marmură. Am refuzat oferta. Dar când am aflat că Anna Sergheevna va preda în metrou în loc să facă cursuri online, ne-am schimbat părerea – pur și simplu am urmat-o pe învățătoarea noastră”.
Familiile care au adoptat proiectul experimental au remarcat că, deși clasele subterane reprezentau o abatere de la normă, copiii, fiind alături de colegii lor, au devenit mai angajați social și zâmbeau mai des.
Liceul unde predă Neelova a fost printre pionierii în inițierea cursurilor de la metrou. Inspirate de succesul său, și alte instituții de învățământ din Harkov au urmat exemplul. Un alt profesor spune că „odată ce toată lumea a fost martoră directă la confortul și bucuria pe copiilor, nu a mai rămas niciun dubiu. Copiii, spre deosebire de adulți, nu-și pot falsifica emoțiile”.
Sălile de clasă au fost stabilite la cinci stații de metrou: „Pobeda”, „Universitet”, „Metrostroitelei”, „TraktorniiZavod” și „Akademika Pavlova”. Inițial, au fost formate 60 de clase din peste o mie de elevi, dar cu timpul numărul participanților la educația „subterană” din Harkov a ajuns la 2.200. „Părinții care erau inițial ezitanți și-au regretat ulterior decizia și au așteptat cu nerăbdare deschiderile pentru înscriere. Nimeni nu anticipase un succes atât de răsunător”, spune Kuzeva, mama unui elev al școlii de metrou.
„Când sala de clasă este liniștită și copiii scriu, poți auzi zgomotul trenului”
Sălile de clasă de la metrou au fost amenajate în spațiile de service situate deasupra peroanelor. În interiorul acestor săli s-au instalat materiale de izolare fonică, împreună cu sisteme de circulație a aerului și de încălzire. „Când sala de clasă este liniștită și copiii scriu, poți auzi zgomotul trenului, dar este aproape imperceptibil și nu deranjează pe nimeni”, spune învățătoarea Neelova.
Potrivit Olesiei Fedirko, mama unui elev din clasa a II-a, chestiunile legate de izolarea fonică îi îngrijorau pe mulți părinți: „Ne preocupa modul în care vor învăța copiii, dar fiul meu spune că zgomotul trenurilor este abia perceptibil și își poate auzi perfect profesorii și tot ce se întâmplă în jurul lui”.
După a doua lecție a zilei, elevilor li se oferă mese gratuite – cutii cu sandvișuri, legume, fructe și sucuri. În plus, fiecare stație de metrou are distribuitoare de apă, toalete și un cabinet medical. Anna Neelova spune că copiii din clasele de la metrou sunt călduroși – toți își scot paltoanele. Cu toate acestea, spre deosebire de școala obișnuită, nimeni nu poartă pantofi de interior.
„În ‘sălile de clasă’, există podele de marmură și niciun loc unde să-și depoziteze pantofii, așa că în timpul iernii, copiii nu-și schimbă încălțămintea. Dar nimeni nu simte frigul. Mulți spuneau, pesimist, că elevii vor fi nefericiți: podele reci, fără lumină naturală, dar acum nimeni nu mai este speriat de asta”, completează Kuzeva.
Sălile de clasă din școala de la metrou seamănă strâns cu un mediu de învățare obișnuit: există bănci, table interactive și copii cu cărți și caiete. „Fiul meu iubește școala de la metrou. Este atras în mod special de băncile colorate. Aceleași pe care le avea și în grădiniță, când mergea acolo”, spune Olesia Fedirko, o altă mamă din Harkov.
Copiii și profesorii află despre situațiile de bombardament prin mesaje de la părinți. „În astfel de cazuri, părinții îmi scriu, ca să mă avertizeze. Odată, am așteptat așa timp de o oră, dar fiind în metrou, întotdeauna este ceva să îi țină pe copii ocupați: ne jucăm cu ei sau se uită la un film”, spune învățătoarea.
După o perioadă lungă de învățare la distanță, tranziția înapoi la orele față în față s-a dovedit a fi o provocare pentru elevi. Mulți vedeau sălile de clasă din metrou ca pe un loc unde să se joace și să socializeze cu colegii lor. Cu toate acestea, profesorii au reînființat rapid procesul de învățare. Olga Kuzeva dezvăluie că fiica ei așteaptă cu nerăbdare să se întoarcă la școală în fiecare zi și nu îi plac orele online:
- „Fiica mea iubește să învețe și să socializeze. Mai întâi a fost COVID-19, apoi războiul. Copiii noștri au crescut fără colectiv și fără mediul social necesar. Fiica mea iubește atât de mult școala de la metrou încât adesea o folosesc ca un mijloc de presiune atunci când se poartă rău. Îi spun: ‘Dacă nu mănânci, nu vei merge la școală,’ sau ‘Dacă nu faci asta, vei sta acasă’”.
Cu toate că elevii sunt mulțumiți de atmosfera școlii de la metrou, ei așteaptă cu nerăbdare ziua în care viața va reveni la ceva asemănător normalității antebelice, pre-pandemice. Atunci când își felicită colegii de clasă de ziua lor, urările pe care și le fac nu sunt pentru „fericire” sau pentru „multe cadouri”, ci pentru a reveni la școala lor obișnuită de deasupra solului, spune învățătoarea Neelova.
În școala de la metrou, la cursuri participă elevi de școală primară, gimnaziu și liceu. Pentru a se înscrie în „subteran”, elevii trebuie să fie atașați de o așa-numită „școală de bază”, unde copiii din diferite districte sunt temporar repartizați. Acești elevi formează clase special desemnate cu litera „M”. Cu toate acestea, majoritatea elevilor sunt copii mai mici, deoarece au nevoie de mai multă socializare. Aceștia au mai multe cursuri offline – trei zile pe săptămână, în comparație cu două zile pentru elevii mai mari.
Olga Kuzeva spune că fiica ei nu a avut probleme de adaptare la orele cu predare offline, dar inițial era o raritate să rămână atentă la astfel de lecții fără să fie distrasă ori să se plictisească:
În weekenduri, clasele de la metrou se transformă în grădiniță de metrou, unde preșcolarii care vor intra în școală în anul școlar următor se adună pentru a se obișnui cu ceea ce – în lipsa un sfârșit al războiului la orizont – probabil va fi realitatea lor, din septembrie. Aceste sesiuni sunt organizate pentru a-i ajuta pe viitorii elevi din clasa întâi să se adapteze. Potrivit învățătoarei, a fost mai dificil să stabilească o conexiune în timpul lecțiilor cu copiii care nu au frecventat grădinița timp de doi ani în comparație cu cei care erau fuseseră deja în colectivitate.
Curriculumul în vreme de război
Curriculumul în timpul războiului la școala de la metrou se concentrează pe materii care necesită mai multă practică și contact cu profesorii. Elevii mai mici studiază limba ucraineană, lectura și matematica, în timp ce elevii mai mari au un set mai larg de materii. De obicei, toți elevii la școala de la metrou au trei lecții pe zi, fiind disponibile sesiuni online suplimentare. Aceste sesiuni suplimentare acoperă în mod obișnuit discipline creative, cum ar fi muzica sau arta.
Se acordă o importanță semnificativă sprijinului psihologic. În primele șase luni ale experimentului școlii de la metrou, lecțiile au avut ca scop atenuarea stresului și anxietății în rândul copiilor. După cum explică Neelova:
- „Fiecare copil are povestea sa. Unii au experimentat bombardamente, în timp ce alții, precum copiii din regiunea Donețk care s-au alăturat nouă, au trăit mult timp în condiții stresante”.
Pentru a atenua tensiunea psihologică, reprezentanți ai UNICEF au vizitat școala de la metrou, unde au desfășurat o sesiune specială initutlată „Înfruntarea temerile”, în care copiii desenau ceea ce îi speria și apoi discutau deschis despre imaginile rezultate. Potrivit lui Neelova, această practică este crucială, deoarece le permite elevilor să-și exprime verbal neliniștile. Inițial, mulți copii izbucneau brusc în lacrimi sau se ascundeau sub birouri.
În timpul lecțiilor, copiii vorbeau adesea despre părinții lor care luptau sau reflectau la motivele pentru care „ne-au atacat”. Profesoara descrie cum a evoluat rolul său în astfel de discuții: „Obișnuiam să cred că rolul meu era să-i protejez de aceste conversații, dar acum înțeleg că au nevoie de ele. Copiii se simt mai bine atunci când își exprimă verbal temerile”.
Olga Kuzeva spune că fiica ei deja „reacționează subconștient la pericol”. Ea explică: „Copiii sunt conștienți de anxietăți, de rachete și de motivele pentru care dormim pe coridor. Când am mers în Bulgaria pentru două săptămâni și am mers să o culc seara, s-a trezit imediat și a spus, pe jumătate adormită, ‘Alertă, nu? Ar trebui să mergem pe coridor?’ Credeam că copilul nu observase nimic – am încercat să o mutăm liniștit la un loc sigur în timpul raidurilor aeriene nocturne. Dar ea înțelege deja totul”.
Temele patriotice formează o parte semnificativă a curriculumului școlar. În Ziua Unității Ucrainei (22 ianuarie), elevii au participat la discuții despre ce înseamnă să fii ucrainean și importanța „unității”. De asemenea, în Ziua Blazonului de Arme (19 februarie), copiii i-au expus desenele profesorului prin Zoom. Chiar și atunci când sărbătorile oferă o zi liberă de la cursuri la școala de la metrou, elevii își iau totuși un moment, dimineața, să asculte imnul național, cu mâna pe inimă.
Un alt aspect crucial al educației implică sesiuni despre siguranța în fața minelor antipersonal. Profesorii oferă informații valoroase despre identificarea obiectelor potențial explozive, accentuând faptul că muniția poate fi întâlnită oriunde în Ucraina.
În plus, sălile de clasă găzduiesc adesea pauze pentru activitate fizică, cunoscute sub numele de „minute de fitness”. Una dintre aceste sesiuni, intitulată „Victoria în curând”, își propune să-i învețe pe copii să se concentreze în momente de pericol. Se subliniază faptul că alertele de atac aerian nu ar trebui să semene frica, ci să determine acțiunea – în principal, să se adăpostească.
În noiembrie 2023, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a vizitat școala de la metrou. Anna Neelova își amintește surpriza copiilor, cei mai mici nereușind inițial să-l recunoască pe șeful statului. Ea relatează momentul: „Eram în mijlocul unei lecții de matematică, și era o pauză de fitness. Am oprit-o și am spus, ‘Uitați cine ne-a venit în vizită. Îl recunoașteți?’. Ei sunt încă tineri și nu au înțeles la început. Unul dintre elevi a spus, ‘Cred că l-am văzut. Este președintele?’ – și în acel moment, copiii au izbucnit în râs”.
La data 2 aprilie, un alt proiect semnificativ pentru elevi a fost finalizat în Harkov – construcția unei școli subterane complet funcționale. Dezvoltarea a început în octombrie 2023, iar acum sălile de clasă subterane sunt pregătite să găzduiască aproximativ 900 de elevi. Listele de înscrieri pentru următorul an țcolar sunt deja pregătite. Într-o decizie politică sugestivă în ceea ce privește așteptările autorităților ucrainene cu privire la durata probabilă a războiului în curs, primarul din Harkov, Ihor Terehov, afirmă că există planuri de a construi alte câteva asemena școli în viitorul apropiat.
