Creșterea numărului de cazuri alimentează teoria conspirației pe tema Covid

Desen de Dan Perjovschi

„Dacă nu aș fi crezut că virusul există”, spuneam zilele trecute, și nu pentru prima dată, „acum aș fi fost afară, să mă bucur, iar nu învârtindu-mă în jurul laptopului sau tot derulând cu degetele transpirate pe ecranul pe un smartphone, luptând pe social media”.

Dacă nu este dăunător, atunci de ce să-ți faci griji? Ieșiți și bucură-te de mare, soare și mulțimi. Lasă-i pe oamenii care cred în virus să stea închiși, să-și pună masca și să înnebunească.

Problema, însă, este că cei ce neagă sunt grozav de activi pe rețelele de socializare și nu numai, iar asta nu doar în România.

Într-un articol publicat în iunie, în revista Psychological Medicine, cercetătorii de la King’s College din Londra au descris modul în care persoanele care cred în teoriile conspirației tind să depindă mai mult de social media pentru a se informa și sunt mai puțin susceptibile să urmeze sfaturile „oficiale” legat de sănătate.

Există diferite tipuri de oameni care neagă. „Cei zgomotoși” afirmă că virusul este fals, în cel mai rău caz fiind ceva asemănător gripei. Aceștia susțin, fără a-și dovedi punctele de vedere extravagante, că guvernul inventează cifrele, că oamenii sunt plătiți să spună că au Covid-19, iar medicii să scrie în certificatele de deces că SARS-COV-2 a fost cauza morții.

În orice caz, este o mare conspirație, iar mass-media și toți ceilalți care iau notă de statisticile guvernului român, în fiecare zi la ora 13:00, sunt ca niște „oi”. Chiar dacă numerele raportate sunt corecte, aceștia susțin că jurnaliștii ascund informații vitale, cum ar fi numărul de persoane care s-au recuperat.

Dar dacă cei care neagă ar da click pe link-urile față de care protestează, ar găsi numărul vindecaților în primele două sau trei paragrafe. Dar este mai distractiv să renunți decât să o ții pe-a ta decât să verifici.

Dintre persoanele care neagă, unele sunt, fără îndoială, oameni naivi, nefiind capabili să discearnă care sunt sursele de încredere și alegând să creadă născociri, minciuni și jumătăți de adevăr de pe site-uri și bloguri obscure. Lor le lipsește educația.

Alții intervin doar pentru a agita apele, pentru că sunt plictisiți sau în căutarea unei reacții.

Alții au, fără îndoială, un interes politic în a provoca, diviza și genera confuzii. Cu timpul, probabil vom afla ce actori statali și grupări se află în spatele celor care neagă.

Sigur este faptul că obiectivul negării motivate politic este acela de a diviza societățile și de a crea confuzii, de a sparge coeziunea.

Unii dintre cei care neagă au o abordare mai subtilă, chiar mai blândă. Ei folosesc „cântecul sirenei” pentru a atrage oamenii într-un fals sentiment de siguranță. Ei spun că nu este „normal” să se izoleze în loc să se socializeze; că economia este iremediabil deteriorată și ar trebui să ne purtăm ca înainte; că oamenii au un sistem imunitar puternic, iar Covid-19 este o boală ușoară în majoritatea cazurilor.

Unele dintre aceste lucruri sunt adevărate. Dar ceea ce nu se ia în considerare și lucrul de care cei care neagă nu se ating, deoarece nuanța nu face parte din arsenalul lor, e faptul că avem de-a face cu un virus nou despre care oamenii de știință știu relativ puține și pentru care nu există niciun vaccin.

Este un virus imprevizibil și furios. Te pândește, în corp, mai mult de o săptămână și apoi lovește… sau nu. O tânără sănătoasă de 26 de ani, fără simptome, îl poate transmite cu ușurință tatălui ei obez de 52 de ani și bunicii ei de 75 de ani, cu diabet. Probabil, cotonavirusul va rămâne printre noi o perioadă lungă de timp.

„Scepticii subtili” spun că ar trebui să ne întoarcem înapoi la viața noastră pre-pandemie, bună și sănătoasă, pe plajă, la restaurant, distrându-ne. Dacă nu ar fi existat o pandemie, cu siguranță asta ar face cei mai mulți.

Dar ce e și cu viața noastră pre-pandemie? Este chiar sănătos să alergi peste tot, să petreci ore în trafic sau să faci naveta și să-ți „înfuleci” prânzul? Mulți vor fi de acord că pauza asta a avut unele beneficii.

Desigur, scepticii sunt liberi să creadă ce vor (dacă cumva și cred ceea ce susțin), dar ei îngreunează activitatea guvernelor în direcția găsirii unui răspuns la pandemie și a unui echilibru între sănătatea publică și economie. După ce guvernele au ridicat blocarea, pentru a reveni la un „nou normal”, cazurile s-au înmulțit.

Apelând la unitate, președintele Klaus Iohannis a spus răspicat: „Virusul este real, nu are culoare politică, nu poate fi ilegal și nu va dispărea doar prin negarea existenței sale”.

Raed Arafat, șeful serviciilor de urgență din România și fost cap de afiș pentru Partidul Social Democrat, partid care uneori a minimalizat virusul și a ignorat regulile privind purtarea măștii (cum or scrâșni social-democrații din dinți acum!), a declarat următoarele: „Singura cale a controla virusul fără măsurile restrictive pe care nimeni nu le dorește este ca publicul să fie cooperant și să respecte regulile și să nu acorde atenție tuturor prostiilor de pe social media”.

„Crește, nici măcar nu este stabil. În ultimele 14 zile, a crescut cu 30% dacă nu greșesc ”, a mai spus el.

Arafat susține că a văzut cântăreți și pe cineva din lumea modei, oameni care nu aveau cunoștințe medicale, orchestrând campanii pe rețelele de socializare care vizau „un anumit segment al populației”, adică tinerii.

Dar nu toți tinerii pică în plasă. O româncă din Londra, care poartă mască atunci când iese, spre deosebire de mulți britanici, afirmă că cei care neagă existența virusului sunt ca o nouă rasă de atei. De ce? Pentru că spun că nu cred în virus întrucât nu l-au văzut. Și nici toate dovezile din lume nu-i vor convinge.

Dar cine știe? Discretă creatură, acest virus!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here