Cum a tratat presa moldoveană ajutoarele trimise de România. Frânele colosale puse de Rusia și Dodon

Foto: INQUAM/Octav Ganea

Decizia guvernului de la Chișinău de a opri camioanele românești cu ajutor umanitar departe de Piața Marii Adunări Naționale (un loc cu o încărcătură simbolică aparte pentru lupta românismului de la începutul anilor ’90) a generat un val de critici din partea opoziției, societății civile, inclusiv din partea internauților indignați. Gestul incalificabil din punct de vedere diplomatic, trădează mai degrabă lipsa de bun simț ai artizanilor acestui plan – președintele Igor Dodon, alături de premierul-executant Ion Chicu.

Dincolo de asta, România a trimis convoiul cu ajutor umanitar la o săptămână după ce la Chișinău a sosit o echipă de 42 de medici și asistenți medicali români cu scopul de a-i ajuta pe medicii din R. Moldova în lupta contra pandemiei de COVID-19. Tot atunci, la Chișinău au ajuns și 3.000 de combinezoane de protecție, 6.000 de măști de protecție, 6.000 măști chirurgicale, peste 11.000 de perechi de mănuși, 10 izolete (Chișinăul avea doar una), inclusiv viziere.

Dar nici acel ajutor nu a fost binevenit pentru guvernul socialist de la Chișinău, medicii românii fiind cazați în niște cămine studențești cu WC-uri comune, unii primiți cu ostilitate la Bălți, după ce primarul Usatîi a orchestrat, într-un stil mafiot al anilor ’90, donația de 1000 de dolari în plicuri pentru medici. Și atunci, autoritățile moldovene s-au opus organizării ceremoniei de întâmpinare a medicilor români într-un loc public din centrul Chișinăului, pentru a reduce și mai mult importanța și semnificația gestului firesc al României față de locuitorii republicii.

Fosta ministră a sănătății în guvernul Maia Sandu, Ala Nemerenco, preciza că „[Ministerul Sănătății – n.r.] Nu le-a oferit nici Piața Marii Adunări Naționale, nici oricare alt spațiu larg și deschis. Se insista doar pe spațiu închis – să nu-i vadă nimeni, să nu pară evenimentul prea fastuos. După multe insistențe, discuții, s-a acceptat acel mic scuar din fața spitalului clinic republican”.

Mulțumirea din partea lui Igor Dodon a venit abia a doua zi, pe 7 mai, când într-o postare de-a sa pe Facebook, a mulțumit „vecinilor și fraților noștri de peste Prut” pentru „sprijinul prietenesc” (pentru necunoscători, relația lui Dodon cu România oscilează între prietenie și frăție, în funcție de cum bate vântul de la Moscova).

Întrebat de Radio Europa Liberă Moldova de ce autoritățile de la Chișinău au interzis prezentarea lotului de ajutor umanitar românesc să aibă loc la Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), Dodon a preferat să arunce pisica în curțile ministerelor de externe: „S-a mers pe procedura care a fost convenită între partea română și partea moldovenească […] acest scenariu a fost convenit oficial de cele două ministere de externe”, iar televiziunea publică Moldova 1 venea cu precizarea că motivul autorităților ar fi „starea de urgență” instituită pe teritoriul republicii. Asta în condițiile în care, pe 9 mai, aceleași autorități au permis desfășurarea în PMAN a unui „marș automobilistic” cu ocazia așa-numitei „Zile a Victoriei”. Încă rămâne de elucidat dacă autoritățile de la Chișinău au gafat sau sunt pur și simplu ipocrite în relația cu Bucureștiul.

Probabil că dacă ar fi fost vorba despre ajutoare venite din Rusia, China sau Turcia, președintele Dodon ar fi participat la eveniment chiar în acea zi, însoțit de jurnaliștii noului holding PSRM-ist și fotograful personal pentru poze, video și declarații de presă. Un exemplu elocvent este lotul din China transportat cu un avion rusesc alimentat cu combustibil (59 de tone) plătit din bugetul statului. Aici, reacția lui Dodon a fost una mai promptă, plină de fast, chiar dacă nu era vorba neapărat de un „ajutor umanitar” – o parte a echipamentelor medicale a fost achiziționată de Guvern, iar altă parte provine din ceea ce au procurat și donat diverse companii moldovenești, persoane fizice din țară și din diasporă, organizații internaționale cum ar fi UNICEF.

Toate ar fi la locul lor dacă aceste „mulțumiri” silite ale lui Dodon pentru ajutorul umanitar românesc n-ar fi fost însoțite și de niște ofense pe măsură. Asta pentru a „îndulci” și mai mult „sejurul plăcut” în republică (după cum s-a exprimat ministra Dumbrăveanu) al echipei medicale din România.

În primul rând, premierul executant Chicu a catalogat prezența celor 42 de medici și asistente din România drept un simplu „schimb de experiență” și că aceștia ar avea ce învăța din experiența medicilor din R. Moldova datorită (atenție!) ratei deceselor de covid-19 mai mici (de 3%) față de cea din România (5,7%). Și asta în condițiile în care numărul de teste efectuate la 1 milion de locuitori în România e de aproape două ori mai mare față de cel din R. Moldova (conform Worldometers.info/26.05.2020); iar ponderea medicilor moldoveni infectați de covid-19 era una dintre cele mai mari din lume (25%), mai ales din cauza proastei instruiri a cadrelor medicale privind folosirea adecvată a echipamentelor de protecție.

Sursa: LARICS

Același Chicu a recurs săptămâna trecută la o tactică de distragere a atenției (numită în literatura de specialitate „red herring”) denigrând nu numai un europarlamentar român, dar și România per ansamblu, prin etichetarea grosolană de stat care ar „geme de cea mai mare corupție din Europa” – asta la două săptămâni după ce mulțumea „fraților” din România pentru ajutorul umanitar primit sub podul de la Telecentru, pe șoseaua Hîncești.

Presa de pe ambele maluri ale Prutului s-a aruncat asupra acestui subiect, exploatându-i aspectele emoțional și senzaționalist pe tot parcursul week-endului trecut, nebăgând în seamă alte afirmații mai grave ale premierului, și anume că România ar fi un prost administrator al celor opt județe care formează regiunea istorică Moldova, și că numărul de „moldoveni” (etnici) decedați din aceste județe ar fi „de 2 ori mai mare” decât cel al „moldovenilor” (etnici) din R. Moldova, în condițiile, chipurile, unui „număr egal” al populației. Aici domnul Chicu și consilierii dumnealui se pare că au omis (ne)intenționat cifrele reale: numărul populației din Moldova României (4,1 milioane) n-are cum să fie egal cu cel al R. Moldova (2,8 milioane). Așa poate că oficialii de la Chișinău ar înțelege mai bine de ce numărul decedaților din cele opt județe este mai mare decât cel din R. Moldova.

Astfel, toată această instrumentalizare a narațiunii anti-românești de către Chișinău se înscrie perfect în grila „Concepției politicii naționale a R. Moldova” (valabilă și astăzi). Documentul fusese lansat de președintele Voronin în 2003 pentru a promova moldovenismul ca ideologie de stat, inclusiv a proiectului politic „Moldova Mare”. Acesta din urmă își are originile în laboratoarele de propagandă ale Uniunii Sovietice, preluat acum de Partidul Socialiștilor prin documentele și programele politice de bază, pentru a ataca într-o manieră obsesivă România și cetățenii moldoveni care pledează pentru unirea R. Moldova cu România.

Și în ultimul rând, de ajutorul umanitar din România s-au arătat „deranjați”, parcă la comandă, și personaje din zona promiscuității politice de pe Bîc. E vorba de deputatul socialist, Bogdan Țîrdea – artizanul atacurilor politice anti-românești de la Chișinău, care s-a arătat chiar iritat că România vine cu ajutorul umanitar tocmai când se încheie carantina: „România ne-a trimis 53 de medici și vreo două lăzi cu măști. Mulțumesc, desigur. Însă a trimis pe 27 aprilie, când deja e sfârșitul carantinei, când deja au fost deschise magazinele, fabricile etc. și doar după ce Ungaria ne-a ajutat. China în aceste zile ne-a trimis încă un ajutor. Nimeni nici nu a observat, la fel ca și ajutorul Rusiei, pentru că au uitat de fanfare”.

Urmat apoi de „locotenentul” mișcării moldoveniste girate de Dodon, Nicolae Pascaru – fost consilier municipal al Chișinăului din partea Partidului Socialiștilor, actualmente deputat din partea aceleiași fracțiuni, care a ținut morțiș să amintească Bucureștiului că „România nu are potențialul SUA, Chinei, Rusiei și nici măcar Ungariei. Toate aceste ajutoare să le păstreze pentru spitalele din București, Iași, acolo unde lucrează și astăzi cetățeni ai Republicii Moldova”, insistând apoi pe niște miliarde de euro pe care, chipurile, ar trebui să le reîntoarcă România pentru elevii din R. Moldova care „pleacă spre universitățile din Cluj, Iași, București, Constanța, Timișoara, etc.”. De parcă elevii moldoveni, odată ieșiți de pe băncile școlilor sau liceelor, ar trebuie să fie automat „legați de glie” ca iobagii din secolele XVIII-XIX, pentru că statul le-ar fi „calculat” valoarea de export per capita.

Replica ambasadorului român la Chișinău a fost destul de clară în ceea ce privește intenția unor oficiali moldoveni de a discredita asistența umanitară venită din partea României: „Cum că a venit prea târziu, cum că n-ar fi nevoie (serios?), cum că alții din vecinătate au fost mai rapizi și România doar copiază, cum că ar fi doar poze și fanfare. […] în aceste vremuri grele pentru toți, nu suntem într-un concurs de frumusețe. Orice gest contează și orice efort trebuie apreciat”.

„Mulțumim pentru tot ce faceți în interesul Țării!”, „Vă mulțumim, din suflet”, „Mi-e rușine”, „Большое спасибо за помощь!” (Mulțumim mult pentru ajutor! – rus.), „Mulțumim frumos, noi poporul, dacă cei de sus se fac că nu observă binele făcut”, sunt doar câteva din cele 125 de comentarii ale cetățenilor din R. Moldova lăsate la postarea ambasadorului Ioniță despre atacurile publice pe marginea ajutorului oferit de România.

Unul dintre liderii unioniști din R. Moldova a anticipat că ajutorul umanitar din România va fi atacat și „banalizat” de „propaganda ruso-dodonistă” din R. Moldova, iar Ambasadorul României la Chișinău s-a arătat convins că ajutorul umanitar din România „a strălucit, indiferent de locație”.

Pentru a verifica care a fost gradul de implicare a presei locale din R. Moldova pentru a spori/deprecia rolul ajutorului românesc în R. Moldova avem nevoie, în primul rând, de date și apoi de un pic de curiozitate științifică.

Precizări metodologice

Despre „spațiul informațional comun România-R. Moldova” se discută mai bine de două decenii, fără ca Bucureștiul să acorde prioritate sau continuitate diverselor inițiative pentru a transpune conceptul în realitate. Cu alte cuvinte, spațiul informațional „e sublim, dar lipsește cu desăvârșire”, dacă e să parafrazăm un personaj din celebra piesă a lui Caragiale.

Problema e că bombardamentul infodemic a prins cele două state pe un picior greșit, fiind nevoite acum să combată un „spațiu dezinformațional comun” alternativ, construit și susținut abil de Kremlin și actorii locali care acționează din convingere sau naivitate.

În acest context, o cartografiere a spațiului mediatic digital din R. Moldova pe un subiect specific (cum ar fi ajutorul umanitar din România), instrumentalizat geopolitic de unii politicieni pentru a antagoniza și mai mult societatea, ne poate indica principalii vectori informaționali responsabili de distorsionarea/minimalizarea proiectelor pro-românești în R. Moldova. Inclusiv, identificarea principalelor canale de promovare a narațiunilor/proiectelor românești în rândul societății din R. Moldova.

Țin să precizez că, prin această analiză, nu mi-am propus să vin cu recomandarea de a „eticheta” anumite surse mass-media din R. Moldova ca fiind „anti-/pro-românești”. Textul e departe de orice fel de proces de intenție.

Dimpotrivă, obiectivul acestui demers e de a prezenta o posibilă hartă contextuală a edificării viitorului „spațiu informațional comun”, dacă decidenții și societatea civilă de pe ambele maluri ale Prutului vor înțelege că trebuie să-și unească eforturile pentru acest proiect. În cele din urmă, nevoia de a reflecta realitatea social-politică, inclusiv cea mediatică, devine și mai justificabilă pe măsură ce statul român și-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de românii din „comunitățile istorice”, de a menține legăturile cu aceste comunități și de a le asigura perpetuarea identității naționale (Strategia Națională pentru Românii de Pretutindeni 2017-2020).

Am monitorizat 94 de surse online de știri din R. Moldova (portaluri, agenții, ziare, radio, televiziuni și presă locală) și materialele jurnalistice publicate în perioada 27 aprilie – 15 mai, pentru a identifica și a analiza frecvența și modul în care aceste surse au reflectat evenimentul oferirii ajutorului umanitar românesc Chișinăului.

Criterii de selectare a surselor de știri online:

  • Tipuri de știri – naționale/locale
  • Limba – română/rusă
  • Trafic online – număr de accesări/utilizatori unici

Procesul monitorizării s-a realizat în baza rezultatelor afișate de motoarele de căutare Google și Yandex după cuvinte-cheie: „ajutor umanitar, romania, convoi, camioane site: …” (pentru limba română) și „гуманитарная помощь, румыния, конвой, груз site: …”, urmând analiza de conținut cantitativă (frecvența) și calitativă (contextualizare) a articolelor de știri publicate online. În același timp, materialele jurnalistice online au fost analizate și din perspectiva tehnicilor și metodelor de manipulare și dezinformare mediatică, cu scopul de a distinge atât conținutul calitativ din punct de vedere jurnalistic, cât și pe cel manipulator/distorsionat.

Prin analiza de conținut am explorat inclusiv tendințele de mediatizare a evenimentului dat de către fiecare sursă din eșantion, iar pentru analiza calitativă, am prelucrat articolele jurnalistice (unitatea de măsură) identificate conform unei grile de analiză prestabilite pentru a interpreta datele obținute din analiza cantitativă.

Câteva date relevante

Din analiza celor 94 de surse online de știri au fost identificate cu ajutorul motoarelor de căutare 404 de materiale jurnalistice, din care 330 de articole publicate online în limba română și 74 de articole în limba rusă.

În ceea ce privește frecvența materialelor jurnalistice online despre ajutorul umanitar, aceasta înregistrează pe întreg intervalul studiat (27 aprilie – 15 mai) două vârfuri de mențiuni30 aprilie – aprobarea oficială a ajutorului umanitar de către Guvernul României și 6-8 mai – trecerea vămii și sosirea convoiului de 20 camioane cu echipamente medicale (Figura 2). În următoarele șapte zile presa online menționează despre acest ajutor ocazional, în funcție de context (editoriale, comentarii, campanii de strângere de fonduri, etc.).

Graficul ne mai arată că în zilele de 6-8 mai, știrile online despre sosirea și primirea oficială la Chișinău a ajutorului umanitar românesc erau în trend, devenind chiar știri virale pe social-media. Asta mai arată și un succes mediatic al evenimentului, dacă luăm în considerare și numărul mare de site-uri de știri care au reflectat ceremonia oficială de la Telecentru. Același grafic mai indică absența unei campanii de popularizare a evenimentului respectiv, fiind vorba mai degrabă de o reflectare mediatică „naturală” – ocazională, în funcție de comunicate de presă, noutăți, reacții publice ale unor partide sau oficiali, comunicarea Ambasadei României în R. Moldova.

Totuși, la o analiză cantitativă a surselor online, s-a putut evidenția și un top al acestora în funcție de numărul de articole (Figura 3).


După cum se poate observa, în acest top sunt doar surse de limbă română și surse bilingve (română-rusă), ceea ce atestă o concentrare a știrilor pe segmentul vorbitorilor de limbă română din R. Moldova. În acest top surse, avem site-urile a două televiziuni – TVR Moldova și PRO TV Chișinău cu audiențe de circa 12.000 și respectiv 132.400 de accesări (conform datelor oferite de gemiusRating). De altfel, conform datelor ultimului sondaj CBS-Axa realizat la comanda WatchDog.md, site-ul protv.md se află în topul celor mai accesate site-uri de știri din R. Moldova (19,2%), iar postul PRO TV este în top 3 printre cele mai urmărite canale (19,9%).

Dacă vom analiza topul surselor online în limba rusă (Figura 4), vom identifica și de această dată site-ul bilingv NOI.md (cu 12 articole în limba rusă și 15 articole în limba română) cu un trafic de 76.900 de accesări, și unde evenimentul oferirii ajutorului umanitar de către României fusese reflectat manieră destul de părtinitoare, recurgând la interviuri subiective și tactici ale manipulării prin omisiune sau prin etichetare. Același site face parte din „media-holdingul” controlat de președintele Dodon și socialiști. Aceștia au preluat, relativ recent, o serie de site-uri de fake news afiliate în trecut Partidului Democrat din Moldova și oligarhului Vladimir Plahotniuc (cum ar fi, spre exemplu, Today sau Telegraph.md).

Singurele televiziuni care au reflectat evenimentul prin reportaje în limba rusă fuseseră Orhei TV (4 materiale online); PUBLIKA.MD (4 materiale online); TV8 (2 materiale online) și Accent TV (2 materiale online). Aici am mai putea adăuga și serviciul de livestreaming Privesc.eu care a transmis online toată ceremonia de primire a lotului, înregistrând un impact de peste 35.000 de vizualizări. De asemenea, nu putem trece cu vederea nici imparțialitatea și calitatea articolelor online publicate în limba rusă de NewsMaker.mdNokta (din orașul Comrat) și SP (orașul Bălți). 

În urma analizei calitative a eșantionului de articole, am identificat o tendință destul de evidentă din partea „media-holdingului Dodon” de (re)interpretare și (re)contextualizare a evenimentului propriu-zis pentru a-l pune pe președintele socialist în centru, a denigra statul român, sau pentru a-i ataca pe unioniști sau pe deputații PAS. De exemplu, reacția nervoasă a Ambasadorului României la Chișinău față de huiduielile participanților la ceremonie la adresa premierului Chicu a fost instrumentalizată cu succes de sursele media online ale socialiștilor pentru a-i denigra pe unioniști, în contextul în care asta le-a oferit deputatului socialist Novak și activistului moldovenist D. Roibu ocazia să-i eticheteze pe participanți drept „bădărani” și „inculți”.

Postul public de televiziune TRM (Moldova 1), aflat pe locul 2 în topul celor mai urmărite canale din republică (conform sondajului CBS-Axa), a publicat doar trei articole online pe tema ajutorului umanitar oferit de București, toate avându-i drept protagoniști principali pe premierul Chicu, președintele Dodon și ministra Dumbrăveanu. De altfel, într-un raport de monitorizare realizat de Centrul de Jurnalism Independent în perioada 9-15 martie se arată că Igor Dodon și PSRM apar foarte des în cadrul buletinelor de știri și sunt prezentați în context pozitiv. Datele arătau că jumătate dintre știrile celui mai important buletin informativ al zilei – Mesager, au fost citate în calitate de surse autoritățile centrale sau instituțiile statului Președinția, Guvernul și Parlamentul. Autorii raportului au mai constatat că aproape în toate știrile Igor Dodon a fost prezentat într-un context pozitiv, de cele mai multe ori creându-se impresia că președintele socialist este persoana care poate rezolva absolut orice problemă a societății.

La nivelul presei locale online, evenimentul donației ajutorului umanitar fusese mediatizat destul de puțin, în contextul în care o mare parte din lotul ajutorului umanitar fusese redirecționat spre principalele orașe din republică. Topul acestor site-uri de știri locale este reprezentat de: Orhei TV (9 articole online în limba română și rusă), Nord News (3 articole), Televiziunea Nordului (2 articole), SP (2 articole) și Gagauz News (2 articole).

În loc de concluzii

Dacă e să reținem câteva aspecte importante de pe urma mediatizării online a evenimentului primirii ajutorului umanitar românesc de către Chișinău, acesta ar putea fi rezumat astfel:

  • Singurele surse online din R. Moldova care nu au reflectat evenimentul au fost televiziunile afiliate Federației Ruse și/sau „media-holdingului Dodon”: PRIMUL ÎN MOLDOVA (televiziune de stat din Rusia), NTV Moldova și RTR Moldova;
  • Ponderea articolelor publicate online în limba română pe această temă este net superioară celei de limbă rusă (doar 18%) conform Fig. 1;
  • Evenimentul în sine a fost intens reflectat de presa online din R. Moldova și datorită scandalizării unor segmente de public și presă față de refuzul președintelui Dodon și a premierului Chicu de a oferi Piața Marii Adunări Naționale din centrul Chișinăului pentru ceremonia de primire a ajutorului umanitar românesc (vezi Figura 2). Drept rezultat, 65% din respondenții moldoveni au indicat România drept țara care a oferit ajutor R. Moldova, și doar 5,2% din respondenți au declarat că România a ajutat cel mai mult R. Moldova în timpul pandemiei, comparativ cu Rusia (16,5%) și China (13,6%);
  • În fruntea posturilor de televiziune care au reflectat evenimentul într-un mod profesionist s-au aflat TVR Moldova (18 materiale online); PRO TV Chișinău (17); PUBLIKA (13) și TV8 (7);
  • Chiar dacă „media-holdingul” a reflectat evenimentul intens, speculând de pe urma interpretărilor părtinitoare și manipulatorii, acesta nu a reușit totuși să atingă punctul critic pentru a acapara spațiul informațional digital din republică. Ori, spre deosebire de ecosistemul media de limbă română, acest grup mediatic e în continuare predominant pe segmentul media de limbă rusă;
  • Reacția nervoasă a ambasadorului român Daniel Ioniță la adresa participanților la ceremonie n-a făcut altceva decât să alimenteze narațiunile anti-opoziție și anti-românești venite dinspre „media-holdingul Dodon”;

În condițiile în care în R. Moldova televiziunea și internetul (site-urile plus rețelele de socializare) sunt cotate în egală măsură de către public ca cele mai importante surse de informare (77,2% și respectiv 77,9%), iar încrederea în internet se află pe o pantă ascendentă la 25%, „spațiul informațional comun România-Republica Moldova” poate fi edificat prin inițiative și startup-uri mass-media online, inclusiv sprijinirea portalurilor de știri în limba română de la Chișinău să-și dezvolte și variantele de limbă rusă. Ori, prin aceste proiecte s-ar veni în întâmpinarea unui public obișnuit să citească online în română și rusă (38%), nemaivorbind de cei 28% din cetățeni moldoveni care preferă să acceseze informații doar în limba rusă. Astfel, s-ar reuși inclusiv spargerea monopolului mediatic în sfera digitală a „media-holdingului Dodon”, și atragerea segmentului vorbitor de limbă rusă, refractar față de narațiunile anti-românești lansate sistematic de Partidul Socialiștilor.

Și în ultimul rând, nu trebuie să uităm nici de presa locală, destul de neglijată de către autorități, care ar putea veni în întâmpinarea demersurilor României de a promova în R. Moldova un jurnalism de calitate, făcut de către profesioniști. Există încă un potențial local, din păcate nevalorificat.

  • *Nicolae Țîbrigan este membru în Consiliul de Experți LARICS și expert asociat LID Moldova.


LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here