Iranul vrea să ducă lupta împotriva Israelului la nivel global, scrie Politico.
La 7 octombrie, luptătorii Hamas au lansat un atac sângeros împotriva Israelului, folosind parapante, bărci rapide și tuneluri subterane pentru a desfășura o ofensivă care a ucis aproape 1.200 de persoane.
La aproape trei luni de atunci, represaliile militare masive ale Israelului se răsfrâng în întreaga regiune, cu explozii în Liban și cu atacuri ale rebelilor din Yemen asupra navelor din Marea Roșie. Între timp, țările occidentale pompează ajutor militar în Israel, desfășurând totodată și flote pentru a proteja transportul maritim comercial, riscând astfel o confruntare cu marina iraniană.
Acest lucru este în concordanță cu o predicție sumbră făcută anul trecut de ministrul iranian de externe Hossein Amirabdollahian, care a declarat că contraofensiva Israelului în Gaza a creat următoarea situație: o „extindere a sferei de cuprindere a războiului a devenit inevitabilă” și ar trebui să ne așteptăm la o nouă escaladare în tot Orientul Mijlociu.
Ce se întâmplă?
Forțele de apărare israeliene duc în continuare lupte aprige pentru controlul Fâșiei Gaza, în ceea ce oficialii spun că este o misiune de distrugere a Hamas. Trupele au ocupat deja o mare parte din nordul teritoriului de 365 de kilometri pătrați, unde locuiesc aproximativ 2,3 milioane de palestinieni, iar acum duc lupte aprige în sud.
Cartiere întregi din orașul Gaza, dens populat, au fost distruse de bombardamentele israeliene intense, de atacurile cu rachete și de atacurile aeriene, făcându-le nelocuibile. Deși observatorii independenți au fost în mare parte excluși, Ministerul Sănătății, controlat de Hamas, susține că peste 22.300 de persoane au fost ucise, iar ONU afirmă că 1,9 milioane de oameni au fost strămutați.
Aflat în vizită pe linia frontului, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, a avertizat că țara sa se află în această luptă pe termen lung. „Sentimentul că ne vom opri în curând este incorect. Fără o victorie clară, nu vom putea trăi în Orientul Mijlociu”, a declarat el.
Pe măsură ce războiul terestru din Gaza se intensifică, Hamas și aliații săi caută din ce în ce mai mult să ducă conflictul pe o arenă mult mai largă pentru a pune presiune asupra Israelului.
Potrivit lui Seth Frantzman, analist regional la Jerusalem Post și membru al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, „Iranul face cu siguranță un joc aici în ceea ce privește încercarea de a izola Israelul [și] SUA și de a slăbi influența SUA, arătând, de asemenea, că Israelul nu are capacitățile de descurajare pe care le avea în trecut sau cel puțin credea că le are”.
Frontul de nord
Marți, o explozie a sfâșiat un birou din Dahieh, o suburbie sudică a capitalei libaneze Beirut – la 130 de kilometri de granița cu Israelul. Hamas a confirmat că unul dintre cei mai importanți lideri ai săi, Saleh al-Arouri, a fost ucis în lovitură.
Oficialii guvernamentali de la Ierusalim au refuzat să confirme dacă forțele israeliene s-au aflat în spatele uciderii, prezentând-o în același timp ca fiind o „lovitură chirurgicală împotriva conducerii Hamas” și insistând că nu a fost un atac împotriva Libanului însuși, în ciuda avertismentului premierului interimar libanez Najib Mikati, care a afirmat că incidentul riscă să antreneze țara sa într-un război regional mai amplu.
Tensiunile dintre Israel și Liban au crescut în ultimele săptămâni, iar luptătorii loiali Hezbollah, grupul militant islamist șiit care controlează sudul țării, au lansat sute de rachete peste graniță. Împreună cu Hamas, Hezbollah face parte din „Axa rezistenței” condusă de Iran, care urmărește să distrugă statul Israel.
Într-o declarație publicată marți, Ministerul iranian de Externe a declarat că moartea lui al-Arouri, cel mai înalt oficial Hamas a cărui moarte a fost confirmată de la 7 octombrie încoace, nu va face decât să întărească rezistența împotriva Israelului, nu numai în teritoriile palestiniene, ci și în tot Orientul Mijlociu.
„Vorbim despre moartea unui înalt lider Hamas, nu al Hezbollah sau al Gărzilor Revoluționare [iraniene]. Este Iranul cel care va răspunde? Hezbollah? Hamas? Sau nu va exista niciun răspuns, diferiții actori așteptând următorul asasinat?”, s-a întrebat Héloïse Fayet, cercetător la Institutul Francez pentru Relații Internaționale.
Într-un discurs așteptat miercuri seara, liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a condamnat asasinatul, dar nu a anunțat un răspuns militar.
Marea Roșie fierbe
De luni de zile, marinarii care navighează prin strâmtoarea îngustă Bab- el-Mandeb, care leagă Europa de Asia, se confruntă cu o amenințare din ce în ce mai mare de atacuri cu drone, atacuri cu rachete și chiar deturnări de către militanții Houthi susținuți de Iran care operează în largul coastelor Yemenului.
Mișcarea Houthi, o grupare militantă șiită susținută de Iran în războiul civil din Yemen împotriva Arabiei Saudite și a aliaților săi locali, insistă că vizează doar transportul maritim care are legături cu Israelul, în încercarea de a face presiuni asupra acestuia pentru a pune capăt războiului din Gaza. Cu toate acestea, pe ruta comercială aglomerată din Canalul Suez prin Marea Roșie, zeci de nave comerciale au fost vizate sau au înregistrat întârzieri, ceea ce a forțat națiunile occidentale să intervină.
La sfârșitul săptămânii trecute, Marina americană a declarat că a interceptat două rachete anti-navă și a scufundat trei ambarcațiuni care transportau luptători Houthi, precizând că fusese vorba de o tentativă de deturnare a navei de containere Maersk Hangzhou. Gigantul danez de transport maritim Maersk a declarat marți că va „întrerupe tranzitul prin Marea Roșie până la noi ordine”, urmând unei serii de alte nave de transport de marfă; gigantul energetic BP suspendă, de asemenea, călătoriile prin regiune.
Miercuri, Houthi au vizat o navă de containere CMA CGM Tage cu destinația Israel, potrivit purtătorului de cuvânt militar al grupului, Yahya Sarea. „Orice atac al SUA nu va trece fără un răspuns sau o pedeapsă”, a adăugat el.
„Decizia rațională este cea la care cred că marea majoritate a expeditorilor ajung acum, [și anume] să tranziteze prin ocolirea Capului Bunei Speranțe”, a declarat Marco Forgione, director general la Institute of Export & International Trade. „Dar acest lucru în sine nu este lipsit de un impact greu, este vorba de până la două săptămâni suplimentare de navigație, adăugându-se peste 1 milion de lire sterline la călătorie. Și există riscuri, în special în Africa de Vest, de piraterie”.
Cu toate acestea, John Stawpert, manager-senior la Camera Internațională a Transportului Maritim, a remarcat că, deși „au existat perturbări” și o „nervozitate de înțeles cu privire la tranzitarea acestor rute… comerțul continuă să circule.”
„Un factor major care a contribuit la acest lucru a fost prezența mijloacelor militare angajate în apărarea transportului maritim”, a spus el.
Impactul perturbărilor, în special creșterile de prețuri care îi afectează pe consumatori, se va vedea „în următoarele două săptămâni”, potrivit lui Forgione. Piețele de petrol și gaze riscă, de asemenea, să fie afectate – prețul petrolului de referință Brent a crescut miercuri cu 3%, până la 78,22 dolari pe baril. Aproape 10% din petrolul și 7% din gazele din lume trec prin Marea Roșie.
Răspunsul occidental
Miercuri seară, SUA, Australia, Bahrain, Belgia, Canada, Danemarca, Germania, Italia, Japonia, Olanda, Noua Zeelandă și Regatul Unit au emis un ultimatum în care au calificat atacurile Houthi drept „ilegale, inacceptabile și profund destabilizatoare”, folosind însă doar amenințări vagi de acțiune.
„Cerem încetarea imediată a acestor atacuri ilegale și eliberarea navelor și echipajelor reținute ilegal. Houthi vor purta responsabilitatea consecințelor în cazul în care vor continua să amenințe vieți, economia globală și libera circulație a comerțului pe căile navigabile critice din regiune”, se arată în declarație.
În ciuda limbajului călduț, SUA au ripostat deja împotriva militanților din grupările susținute de Iran, precum Kataeb Hezbollah, în Irak și Siria, după ce aceștia au efectuat atacuri cu drone care au rănit personalul american.
La Londra se presupune că atacurile aeriene împotriva Houthi – dacă se va ajunge la asta – vor fi conduse de SUA, cu Marea Britanie ca partener. Ar putea interveni și alte națiuni.
Doi oficiali francezi au declarat că Parisul nu ia în considerare lovituri aeriene. Poziția țării este de a se limita la autoapărare, iar acest lucru nu s-a schimbat, a spus unul dintre ei. Ministrul francez al forțelor armate, Sébastien Lecornu, a confirmat această evaluare, spunând marți că „continuăm să acționăm în autoapărare”.
„Ar fi Franța, care este atât de mândră de a treia cale și de poziția sa de putere de echilibru, pregătită să se alăture unei coaliții americano-britanice?”, a întrebat Fayet.
Iranul
Eforturile Iranului de a-și mobiliza acoliții într-o luptă sub radar atât împotriva Israelului, cât și a Occidentului, par să fie în plină desfășurare, iar conflictul a dat deja peste cap un acord de securitate mult așteptat între Israel și Arabia Saudită.
„Din 1979, Iranul a desfășurat un terorism asimetric prin procură, prin care încearcă să-și promoveze obiectivele de politică externă, în timp ce deplasează consecințele, contraatacurile, asupra altcuiva – de obicei asupra arabilor”, a declarat Bradley Bowman, director-senior al Centrului pentru putere militară și politică de la Washington. „O arhitectură de securitate regională din ce în ce mai eficientă, de genul celei pe care SUA și Arabia Saudită încearcă să o construiască, este un coșmar pentru Iran care, ca un bătăuș pe terenul de joacă, vrea să-i țină pe toți ceilalți copii dezbinați și distrași.”
În ciuda retoricii înflăcărate a Iranului, acesta nu a declarat război total dușmanilor săi și nu a provocat pierderi masive forțelor occidentale din regiune.
„Nici Iranul, nici SUA și nici Israelul nu sunt pregătiți pentru acest mare război”, a declarat Alex Vatanka, directorul programului pentru Iran al Middle East Institute. „Israelul este un stat nuclear, Iranul este un stat cu prag nuclear, iar SUA vorbesc de la sine pe acest front.”
Israelul pariază pe o luptă lungă în Gaza, dar Iranul încearcă să facă din acest conflict unul global, a adăugat el. „Nimeni nu vrea un război, așa că ambele părți au pariat pe termen lung, sperând s-o ucidă pe cealaltă prin o mie de înjunghieri.”
