Indiferent de decizia curții, președintele are puteri de rezervă, scrie The Economist.
<<Dacă deficitele comerciale sunt o urgență națională, ele reprezintă o urgență aparte. America a început să le gestioneze în mod constant la mijlocul anilor 1970. Abia cinci decenii mai târziu, Donald Trump a declarat situația „o amenințare neobișnuită și extraordinară la adresa securității naționale și a economiei Statelor Unite”. În timpul acelor decenii de criză, PIB-ul pe cap de locuitor al Americii, ajustat la inflație, a ajuns să fie mai mult decât dublu.
Proclamația domnului Trump a venit în aprilie ca o justificare pentru invocarea Legii Internaționale privind Puterile Economice de Urgență (IEEPA), o lege adoptată în 1977 pe care a folosit-o pentru a institui tarife vamale la nivel mondial. De asemenea, a emis taxe IEEPA ca răspuns la comerțul cu fentanil al Chinei și într-o acțiune împotriva Venezuelei. Instanțele inferioare au constatat că IEEPA nu îi acordă președintelui puterile generale pe care le-a invocat. Pe 5 noiembrie, Curtea Supremă va audia argumentele pe această temă; se așteaptă ca o hotărâre să sosească fie mai târziu în cursul anului, fie la începutul lui 2026.
Ce s-ar întâmpla dacă instanța ar anula tarifele vamale? Ar fi devastator, potrivit domnului Trump: „Dacă nu câștigăm acest caz, vom fi o harababură financiară slăbită, tulburată și cu probleme pentru mulți, mulți ani de acum încolo.” O parte considerabilă din tarifele sale vamale au fost emise prin intermediul IEEPA. Eliminarea lor ar reduce rata efectivă generală de la 17% la 9%, estimează Yale Budget Lab.
În privat, însă, administrația este mai relaxată, deoarece domnul Trump are alte opțiuni chiar dacă evită în continuare să solicite aprobarea Congresului. Deși pierderea autorității IEEPA ar putea schimba forma regimului său tarifar, nu i-ar schimba amploarea. Primul punct de contact al oficialilor săi ar fi probabil Capitolul 122, o prevedere care permite președintelui să impună tarife vamale de până la 15% pentru o perioadă de până la 150 de zile. Această soluție temporară ar putea fi invocată pe loc.
Urmează probabil anchetele Reprezentantului Comercial al Statelor Unite și ale Departamentului Comerțului. Două autorități, Capitolul 301 și Capitolul 232, îi permit președintelui să impună tarife vamale asupra unor țări și industrii vizate, respectiv, după o anchetă. Capitolul 301 a stat la baza tarifelor impuse de dl Trump Chinei în primul său mandat; taxele recente asupra automobilelor, oțelului și altor sectoare au fost emise prin intermediul Capitolului 232.
Un astfel de efort ar fi greoi și ar crea vulnerabilități juridice. Dar, cărămidă cu cărămidă, i-ar permite domnului Trump să-și reconstruiască zidul tarifar. O altă opțiune, dacă se simte mai curajos, ar fi Capitolul 338, care datează din anii 1930 și nu a fost niciodată invocat pentru a crește tarifele. Acesta permite taxe de retorsiune de până la 50% asupra țărilor cu practici comerciale „nerezonabile” și nu necesită investigații îndelungate.
Dacă tarifele IEEPA sunt anulate, guvernul federal ar putea datora, de asemenea, rambursări firmelor care le-au plătit. Sumele implicate ar fi substanțiale – aproximativ 140 de miliarde de dolari (sau 0,5% din PIB), estimează Piper Sandler, o bancă de investiții. O teorie discutată de investitori, doar pe jumătate ironic, este că administrația s-ar putea să nu se supere să piardă atât de mult. Rambursările tarifare ar reprezenta o formă de stimulent indirect, care impulsionează economia exact la timp pentru alegerile de la jumătatea mandatului.
Totuși, o pierdere l-ar priva pe președinte de libertatea de manevră de care s-a bucurat până acum. După cum a remarcat Howard Lutnick, secretarul său pentru comerț, în declarațiile anterioare, „alte instrumente… consumă mult timp din punct de vedere procedural și nu permit acțiuni imediate”. Flexibilitatea IEEPA o face o opțiune unică și puternică. Poate că, atunci, dl Trump ar putea înceta să mai folosească taxele ca armă generală, făcând politica mai puțin volatilă.
Acest lucru ar necesita, însă, o schimbare a temperamentului prezidențial – sugerând că un alt rezultat este mult mai probabil. De-a lungul verii, politica tarifară părea în sfârșit să se așeze, în ciuda certurilor cu Canada și China (vezi graficul). O hotărâre împotriva utilizării IEEPA ar forța o reorganizare complexă, prelungită și confuză, ceea ce ar însemna o altă izbucnire de incertitudine. Multe companii, în special producătorii, au amânat angajările și investițiile, așteptând cu răbdare clarificarea politicii comerciale. Chiar dacă Curtea Supremă va limita capriciile președintelui, prelungirea perioadei în care firmele se află în incertitudine nu ar face prea mult bine din punct de vedere economic.>>
Reuters: Cum suportă SUA costul tarifelor impuse de Donald Trump
