„Succesul eforturilor guvernului SUA de a dezvolta, produce și distribui vaccinuri COVID-19 reflectă mai mulți factori. Dacă Uniunea Europeană dorește să reproducă o situaţie similară în Europa, mobilizarea a suficiente resurse financiare va fi un obstacol semnificativ – deși poate nu cel mai mare”, scrie Daron Acemoglu, pentru Project Syndicate.
<< COVID-19 a provocat mari suferințe în întreaga Europă, iar avansul lent al vaccinării, Uniunea Europeană, amenință să prelungească agonia. În cazul în care liderii regiunii nu iau curând măsuri decisive, pandemia ar putea provoca daune ireversibile însăși Uniunii Europene.
Când coronavirusul a lovit regiunea, în 2020, statele membre UE nu au putut să se pună de acord asupra unitilizării eficiente a vaccinului – principala lor linie de apărare împotriva Covid. Guvernele naționale au încredințat achiziția de vaccinuri Comisiei Europene, dar apoi nu au reușit să-și armonizeze strategiile de producție și distribuție sau să ajungă la un consens cu privire la grupurile de populaţie care ar trebui vaccinate mai întâi. Mai recent, 13 țări europene au suspendat utilizarea vaccinului Oxford-AstraZeneca după ce un număr mic de persoane au dezvoltat tromboză vasculară atipică.
Concluzia ulterioară a Agenției Europene pentru Medicamente, conform căreia vaccinul Oxford-AstraZeneca este „sigur și eficient” nu i-a liniștit pe toți. În timp ce mai multe țări din UE și-au continuat sau au reluat vaccinarea cu acest ser, Danemarca, Norvegia, Finlanda și Suedia și-au menținut suspendările, în timp ce Franța a limitat utilizarea la persoanele de peste 55 de ani. Aceste diferențe continue alimentează o neîncredere publică în creștere, nu numai faţă de vaccinul Oxford-AstraZeneca, dar faţă de toată campania de vaccinare împotriva COVID-19.
Prima prioritate a UE pentru săptămânile următoare trebuie să fie rezolvarea problemei deficitului de vaccinuri. Din nou, statele membre nu au reușit să cadă de acord, iar unele nu ezită să cumpere doze din afara UE. Ungaria distribuie vaccinul rus, Sputnik V, Slovacia l-a achiziționat, iar Republica Cehă are în vedere să facă acest lucru, în timp ce Ungaria a cumpărat și sute de mii de doze din vaccinul chinez, Sinopharm. Mai mult, Austria și Danemarca au anunțat recent un acord, separat, cu Israel pentru producerea de vaccinuri COVID-19 de generația următoare. Acest pact prevede în special înființarea unui fond comun pentru cercetare și dezvoltare și colaborarea în studiile clinice, în afara programelor obișnuite ale UE.
În același timp, Europa trebuie să protejeze persoanele cu risc care fie încă așteaptă să fie vaccinate, fie nu vor răspunde la vaccinuri deoarece au o anumită boală sau primesc anumite tratamente. În Statele Unite, anticorpii monoclonali au fost extrem de eficienți în satisfacerea acestor nevoi importante. Franța, Germania și Italia nu au mai așteptat aprobarea EMA pentru a oferi aceste terapii, odată ce agențiile lor naționale de reglementare le-au aprobat, sugerând că naționalismul anticorpilor poate fi la fel de răspândit ca naționalismul vaccinului.
Confruntată cu aceste provocări, Comisia Europeană a înființat un grup operativ pentru gestionarea aprovizionării cu vaccin în următoarele luni. Condus de Thierry Breton, comisarul UE pentru piața internă, grupul de lucru își propune să mobilizeze toată capacitatea de producție europeană disponibilă, cu obiectivul ambițios de a imuniza 70% dintre adulții europeni până la sfârșitul verii.
În paralel, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat, în februarie, înființarea Health Emergency Preparedness and Response Authority (HERA), o agenție însărcinată cu abordarea noilor variante de coronavirus. HERA este conceput să joace un rol similar cu cel al US Biomedical Advanced Research and Development Authority (BARDA), care a contribuit la dezvoltarea rapidă, fără precedent, a vaccinurilor Oxford-AstraZeneca, Moderna și Johnson & Johnson. Iar prin BARDA, SUA şi-au asigurat, rapid, o cantitate masivă de vaccin împotriva COVID-19, care a permis țării să lanseze o campanie de imunizare mult mai rapidă decât Europa.
Succesul Operation Warp Speed, a guvernului SUA, de a dezvolta vaccinuri COVID-19 se datorează nu numai bugetului schemei, de peste 12 miliarde de dolari, ci și integrării și coordonării pașilor de-a lungul lanțului valoric al vaccinurilor, de la cercetarea de bază la producția și distribuția la scară mare. Această strategie a presupus asumarea unor riscuri semnificative, împărțite între sectoarele public și privat.
Conducerea Operation Warp Speed, încredințată unui director executiv din domeniul farmaceutic cu experiență în domeniul vaccinurilor și unui general de rang înalt al armatei SUA, responsabil cu logistica, a fost un alt factor decisiv în succesul planului. Dacă ambiția UE este de a reproduce o astfel de inițiativă în Europa, este clar că mobilizarea a suficiente resurse financiare va fi un obstacol semnificativ – deși poate nu cel mai mare.
În schimb, principala provocare poate fi ajungerea la un acord între statele membre și Comisia Europeană pentru a acorda HERA autonomie suficientă astfel încât să dobândească agilitatea de care vor avea nevoie operațiunile agenției. Consiliul European pentru Inovare, inaugurat recent de von der Leyen și președintele francez, Emmanuel Macron, ar putea oferi un model interesant în această privință. Împreună cu Banca Europeană de Investiții, EIC a făcut posibilă menținerea unui punct de sprijin european pe CureVac, următorul vaccin COVID-19 care va intra pe piață.
Oricare ar fi forma noii agenții, liderii europeni trebuie să accelereze vaccinarea anti-COVID, în regiune. În plus, ar trebui să definească o nouă strategie ambițioasă pentru a sprijini inovația farmaceutică în Europa, în beneficiul oamenilor de pretutindeni. >>
