Testul istoric al umanității

Sursa: Pixabay

„Liderii naționali care cedează presiunii interne de a strânge cu lăcomie vaccinurile pentru COVID-19 își vor lăsa, în cele din urmă, propriile țări mai rău, având în vedere tendinţa coronavirusului de a dobândi noi mutații. Acum suntem noi versus ei – omenirea împotriva virusului și a numeroaselor sale mutații”, scrie Carl Bildt, pentru Project Syndicate.

<< Odată cu intensificarea cu fiecare zi a „naționalismului de vaccin”, efortul global de a pune capăt pandemiei COVID-19 riscă să se clatine. Până la jumătatea lunii martie, coronavirusul a infectat aproximativ 120 de milioane de oameni, la nivel global, provocând aproximativ 2,6 milioane de decese. Deși acestea sunt cifre uriașe, ele reprezintă doar o fracțiune din populația globală, ceea ce înseamnă că pandemia are încă un drum foarte lung de parcurs.

Vestea bună este efortul, fără precedent în istorie, de a face faţă crizei. Deși trecerea unui vaccin nou prin etapele de dezvoltare și aprobare durează în mod normal până la un deceniu, companiile farmaceutice au finalizat procesul în mai puțin de un an. Organizația Mondială a Sănătății a aprobat deja patru vaccinuri COVID-19 pentru utilizare de urgență, iar altele vor urma probabil în curând. Mai mult, noi mecanisme globale ambițioase au fost create, într-un timp scurt, pentru a facilita distribuția rapidă și echitabilă a vaccinurilor în întreaga lume.

De exemplu, din aprilie 2020, Acceleratorul OMS al Instrumentelor COVID-19 (ACT), care include toate aspectele combaterii pandemiei, a ajutat la lupta împotriva virusului facilitând unul dintre cele mai rapide eforturi globale coordonate în domeniul sănătății publice, din istorie. Iar acum, mecanismul COVAX a început livrarea de vaccinuri către cel puțin 50 de țări cu venituri mici și medii din întreaga lume (deși aprovizionarea inițială a fost limitată, în etapele incipiente ale producției de vaccin).

Dar, în afara acestor inițiative, majoritatea țărilor sunt fixate pe propria situaţie, neglijând conexiunea globală care ne face pe toți vulnerabili până când virusul va fi fost eliminat peste tot. După cum a subliniat OMS, nimeni nu este în siguranță până când toată lumea va fi în siguranță.

După cum se vede, există un risc ridicat ca noile variante ale virusului să frustreze sau chiar să deraieze întregul efort de vaccinare. În prezent avem de-a face cu noile variante britanică (B.1.1.7), sud-africană (B.1.351) și braziliană (P.1) și nu se știe unde va apărea următoarea. Cu cât pandemia continuă mai mult, cu atât mai multe oportunități va avea virusul de a dobândi noi mutații periculoase care să îi permită să se sustragă vaccinurilor actuale. Întrebarea nu este dacă, ci când.

Mai mult, atunci când vor apărea noi variante, ar trebui să anticipăm că, mai devreme sau mai târziu, acestea se vor răspândi în toată lumea. Ar trebui să știm deja că frontierele naționale și distanța fizică oferă o protecție limitată.

Pe lângă faptul că ne protejează împotriva unei amenințări biologice, un răspuns global cuprinzător și coordonat are și o justificare economică clară. În economia noastră globală extrem de integrată, situația unei regiuni va fi inevitabil resimțită şi în altă parte. Un uimitor studiu recent, comandat de Camera Internațională de Comerț, avertizează că „economia globală va pierde până la 9,2 trilioane de dolari dacă guvernele nu reușesc să asigure accesul economiei în curs de dezvoltare la vaccinurile COVID-19; iar jumătate din sumă va cădea pe umerii economiilor avansate”. Și rapoartele RAND Europe și Eurasia Group ajung la concluzii similare.

Costul luptei împotriva pandemiei ar trebui privit din această perspectivă. Acceleratorul ACT avea nevoie inițial de 38 de miliarde de dolari, pentru 2020-21. O mobilizare fără precedent a resurselor de către guverne și sectorul privat, precum și contribuții filantropice și multilaterale, a redus acum diferența de finanțare la 22 miliarde de dolari. Adică alune, în comparație cu pierderile potențiale estimate mai sus, ca să nu mai vorbim de miliardele de dolari care au fost deja cheltuiți pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile, în ultimul an.

Și totuși, amenințarea naționalismului de vaccin există, în mare măsură. Guvernele sunt supuse unei presiuni politice interne intense pentru a asigura vaccinurile pentru populația lor înainte de a permite trimiterea dozelor în altă parte. Iar unii, precum China, India și Rusia, au început să utilizeze aprovizionarea cu vaccinuri și livrările ca instrument în politica lor externă.

Cu toate acestea, oricât de tentant ar fi naționalismul de vaccin pentru factorii de decizie politică, în cele din urmă le va face şi mai mult rău. Fiecare nouă restricție limitează ineluctabil implementarea generală și face mai probabil ca vaccinurile să nu ajungă în locurile în care sunt cel mai urgent necesare. Mai mult ca oricând, avem nevoie de o economie globală deschisă, transparentă, care funcționează bine. Și, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri politici care se comportă ca oameni de stat, nu ca tacticieni.

Nu e niciun secret: ne confruntăm cu un test istoric al capacității noastre de a ne uni împotriva unei amenințări comune. Desigur, rămân la locul lor toate conflictele, rivalitățile și sursele noastre de tensiune geopolitică obișnuite; întrebarea, acum, este dacă putem privi dincolo de ele atunci când situația o cere.

Acum suntem noi versus ei – omenirea împotriva virusului și a numeroaselor sale mutații. Vom rămâne în picioare sau ne vom prăbuşi împreună. >>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here