Există o mulțime de motive. Și încă mai este timp pentru rațiune.
Într-unul dintre spectacolele sale recente, Bill Maher a părut să-și piardă răbdarea cu invitații săi – Andrew Sullivan și Seth McFarlane – când s-au arătat stupefiați de ideea că Donald Trump încă mai are susținători. Gazda, care nu poate fi deloc suspectată de toleranță față de Trump, părea convinsă că problema fusese epuizată și era plictisitoare.
În mod normal, sunt de acord cu Maher, un liberal sardonic și pugilistic, pe sufletul meu. Dar în această chestiune, cred că greșește. Greșește într-un mod care afectează democrațiile din întreaga lume în aceste zile, o epocă încăpățânată în care mulți au fost radicalizați de social media. Asumpția implicită ar fi că persuasiunea este imposibilă.
Dacă asta ar fi adevărat, ar fi un semn rău pentru societățile în care (spre deosebire de SUA) prezența la vot este mare. Este destul de rău când totul se învârte în jurul mobilizării la vot. Dacă oricum se merge la vot, atunci tot ce ne mai rămâne este dominația eternă a fecundului. Am înlocui în toate cazurile un discurs al ideilor cu ceva asemănător unui recensământ.
Așadar, încerc să argumentez că încă se poate duce muncă de convingere! Nu există „deplorabili” (sau cel puțin nu atât de mulți) – există doar oameni care iau decizii deplorabile. Deci, cu tot respectul cuvenit lui Maher, de obicei la fel de înțelept pe cât este de iritabil, încă merită efortul de a deconstrui șocanta viabilitate a lui Trump, personaj în mod evident nevrednic.
Este mai mult decât o problemă americană. Alegerea lui Trump ca președinte, în 2016, a fost un șoc pentru lume. Prezența unui narcisist răutăcios la cârma Statelor Unite era ceva ce trebuia îndurat, ca o boală teribilă. Trăind în străinătate, am avut loc în primul rând la spectacolul daunelor pe care le-a provocat brandului țării; America, au concluzionat mulți, nu era în toate mințile.
Acum are șanse să fie reales în funcție, de data aceasta în ciuda unui palmares de infamie pe măsura persoanei sale. Oamenii îl vor sprijini conștient pe un fost președinte care a fost de două ori sub procedura de demitere din funcție, a încercat să răstoarne alegerile din 2020, a incitat la invadarea mortală a Capitoliului, din 6 ianuarie, a gestionat incorect pandemia și acum se confruntă cu aproape 100 de acuzații de infracțiuni.
Este clar că într-un al doilea mandat al lui Trump, Statele Unite vor avea tendința de a se îndrepta destul de mult spre autoritarism, iar locul său în clasamentul libertății ar scădea vertiginos. Ar epura armata și guvernul, și-ar instala loialiști și i-ar hărțui pe inamici, așa cum se întâmplă în Turcia și Ungaria, urmând modelul președintelui rus, Vladimir Putin, în limitele fragile ale Constituției SUA. Va încerca să se retragă din NATO și va lăsa Rusia să invadeze Ucraina.
Așadar, oameni din întreaga lume sunt în mare parte înspăimântați, dar nu chiar în felul în care ar putea crede unii americani. Ei nu se tem că Trump va face America măreață din nou în detrimentul lor, ca într-un soi de joc global al măreției. Mai degrabă, ei cred despre el că nu înțelege lucruri de bază (cum ar fi faptul că ieșirea din acordul nuclear cu Iranul a apropiat și mai mult Iranul de obținerea unei bombe) și se tem că tot el ar putea arunca în aer lumea, din greșeală sau intenționat.
