<< Pe zi ce trece, războiul din Ucraina devine o tragedie mai mare pentru poporul ucrainean, dar și o amenințare mai mare pentru viitorul Europei și al lumii în general. Există o singură țară care ar putea avea puterea să o oprească acum și nu e vorba de Statele Unite. Ci de China >>.
- Un articol de opinie, semnat de Thomas L. Friedman, în New York Times.
<< Dacă China ar anunța că, în loc să rămână neutră, se alătură boicotării economice a Rusiei – sau chiar dacă doar condamnă ferm invadarea neprovocată a Ucrainei și cere retragerea de acolo – acest lucru s-ar putea să-l zguduie suficient de mult pe Vladimir Putin, astel încât să oprească acest război. Cel puțin, l-ar face să ia o pauză, pentru că nu are un alt aliat semnificativ, în afară de India, pe lume.
De ce ar lua o astfel de poziție președintele Chinei, Xi Jinping, care i-ar submina visul de a ocupa Taiwan în același mod în care Putin încearcă să pună mâna pe Ucraina? Răspunsul scurt este că ultimele opt decenii de pace relativă între marile puteri au condus la o lume care se globalizează rapid, lucru care a fost cheia creșterii economice rapide a Chinei și a ridicării din sărăcie pentru aproximativ 800 de milioane de chinezi, din 1980. Pacea a fost foarte bună pentru China. Creșterea sa continuă depinde de capacitatea Chinei de a exporta și de a învăța din această lume de integrare și modernizare constantă a piețelor libere.
Întregul târg faustian dintre Partidul Comunist Chinez și cetățenii chinezi — PCC conduce în timp ce oamenii o duc din ce în ce mai bine din punct de vedere economic – depinde într-o măsură semnificativă de stabilitatea economiei globale și a sistemului comercial.
Strategilor chinezi captivi vechii mentalități – că orice război care îi slăbește pe cei doi rivali principali ai Chinei moderne, America și Rusia, trebuie să fie un lucru bun – le-aș spune următoarele: fiecare război aduce cu el inovații (noi moduri de a lupta, câștiga și supraviețuiți), iar războiul din Ucraina nu face excepție.
Am văzut deja trei „arme” desfășurate în moduri pe care nu le mai văzuserăm până acum sau nu le-am văzut de mult timp, iar China ar fi înțelept să le studieze pe toate. Pentru că, dacă China nu ajută la oprirea Rusiei, acum, aceste arme fie îl vor supune pe Putin în cele din urmă – ceea ce înseamnă că ar putea fi folosite împotriva Chinei într-o zi, în cazul în care aceasta va pune mâna pe Taiwan – sau vor afecta atât de mult Rusia încât efectele economice vor radia peste tot. Aceste arme ar putea chiar să-l determine pe Putin să recurgă la ceea ce este de neconceput cu armele sale nucleare, lucru care ar putea destabiliza și chiar distruge bazele globale pe care se sprijină viitorul Chinei.
Cea mai importantă inovație în acest război este utilizarea echivalentului economic al unei bombe nucleare, desfășurată simultan de o superputere și de oameni supra-împuterniciți. Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană și Marea Britanie, au impus Rusiei sancțiuni care îi paralizează economia, amenințând critic companiile și spulberând economiile a milioane de ruși cu o viteză și o amploare fără precedent, care aduc te duc cu gândul la o explozie nucleară.
Putin și-a dat seama acum de asta – și a spus acest lucru în mod explicit, sâmbătă: sancțiunile conduse de SUA și UE sunt „asemănătoare cu o declarație de război”. (Vladimir, încă nu ai simțit nici jumătate).
În al doilea rând, pentru că lumea este acum atât de conectată, indivizii supra-împuterniciți, companiile și grupurile de activiști sociali pot aplica propriile sancțiuni și boicoturi, fără niciun ordin guvernamental, amplificând izolarea și sugrumarea economică a Rusiei dincolo de ceea ce statele-națiune ar putea face. Acești noi actori – un fel de mișcare globală ad-hoc pro-Ucraina-rezistență-solidaritate – anulează în mod colectiv pe Putin și Rusia. Rareori, sau vreodată, o țară atât de mare și puternică a fost anulată politic și paralizată economic atât de repede.
A treia armă este deopotrivă nouă și veche și este una spirituală și emoțională: Occidentul și-a redescoperit vocea. Confruntat cu atacul brutal și primitiv al Rusiei împotriva unei democrații viciate, dar cu aspirații, precum Ucraina, lumea liberă a fost trezită. America și societățile liberale în general pot deseori să arate și să se comporte prost și divizate – până când încetează să o mai facă. Întrebați-l pe Adolf Hitler.
Aceste trei arme ar trebui să fie suficiente pentru a capta atenția Chinei. Așadar, să privim mai îndeaproape cum funcționează ele în practică.
Administrația Biden, în efortul de a-l descuraja pe Putin, a adunat un pachet puternic de sancțiuni economice profunde și ample și l-a avertizat pe liderul rus că, dacă va invada Ucraina, va arunca la pariu întreaga sa fermă – viabilitatea economică a țării și a regimului său. În mod tragic, Putin a pariat cu ferma, iar rezultatele au fost rapide și fără milă.
Piața de valori bazată pe ruble a fost închisă de când instituțiile financiare majore ale Rusiei au fost fie plasate sub sancțiuni, fie scoase din sistemul Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication (SWIFT), potrivit Barron’s, dar „listările secundare în dolari ale companiilor ruse”, din Londra, încă fac tranzacții. Distrugerea valorii de piață este uluitoare”. Acțiunile la Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia, „s-au prăbușit cu peste 99% de la mijlocul lunii februarie, când acțiunile sale se tranzacționau la aproximativ 14 dolari”. Potrivit Barron’s, miercurea trecută, la tranzacționarea londoneză, „acțiunile au ajuns la 1 cent”.
Joi, agențiile de rating, Fitch și Moody’s, „au retrogradat Rusia cu șase trepte, la statutul de „junk”, spunând că sancțiunile occidentale pun la îndoială capacitatea sa de a asigura serviciul datoriei și vor slăbi economia”, a informat Reuters.
De când Putin s-a confruntat cu sancțiuni, în 2014, pentru anexarea Crimeei și stimularea rebeliunii în estul Ucrainei, el a adunat rezerve de valută străină și aur – în valoare de aproximativ 630 de miliarde de dolari – pentru a încerca să izoleze Rusia de mai multe sancțiuni globale, oferind băncii sale centrale toată muniția pentru a proteja valoarea rublei. Sau așa a crezut el.
„Se dovedește acum că strategia Rusiei privind rezervele valutare a avut un defect major: aproximativ jumătate din bani au fost deținuți în străinătate, în bănci străine – iar acum Rusia nu poate ajunge la acei bani” din cauza sancțiunilor, a menționat Fortune. Deci economiile de ruble ale multor ruși sunt devastate.
Bloomberg a citat-o pe Marina Grețkaia, o rusoaică de 32 de ani care locuieste la Londra, unde s-a mutat anul trecut pentru a lucra in comunicatii. Ea a avut un cont de economii de ruble la o bancă rusă online, Tinkoff. Acum două săptămâni, bunurile ei valorau 7.400 de dolari. Luni, rubla a scăzut cu peste 30 la sută față de dolar. Asta a evaporat mai mult de 2.000 de dolari din economiile ei. „Este un salariu pe o lună”, a spus ea. Același lucru este aproape sigur valabil pentru zeci de milioane de ruși – și abia începe.
A, și apropo, în această lume interconectată, ghiciți cine deține o parte semnificativă a flotei aeriene comerciale a Rusiei.
Nu Rusia.
Aproximativ două treimi din avioanele comerciale ale Rusiei au fost produse de Boeing (334 avioane) sau Airbus (304), a informat Reuters. O parte semnificativă dintre acestea sunt deținute de companii de leasing irlandeze. AerCap, cu sediul în Dublin, cea mai mare companie de leasing de avioane din lume, deține „152 de avioane în Rusia și Ucraina, evaluate la aproape 2,4 miliarde de dolari”, a informat The Irish Times. În plus, companiile cu sediul în Dublin SMBC Aviation Capital și Avolon dețin între ele 48 de aeronave care sunt închiriate companiilor aeriene ruse.
Sancțiunile UE impun companiilor respective să recupereze toate acele avioane închiriate companiilor aeriene ruse până la sfârșitul lunii martie. Și Boeing și Airbus au anunțat că nu vor mai servi și nu vor mai furniza piese de schimb pentru niciunul dintre aceste avioane. Sâmbătă, compania aeriană de stat a Rusiei, Aeroflot, a declarat că va suspenda toate zborurile internaționale din cauza „circumstanțelor suplimentare care împiedică efectuarea zborurilor”. Cu siguranță vor urma zborurile interne.
Rusia se întinde pe 11 fusuri orare. Dacă acest lucru persistă, controlul guvernului central rus asupra terenului rus ar putea începe să slăbească. În Orientul Îndepărtat rusesc există o mulțime de orașe mai aproape de Beijing decât Moscova. Doar zic…
Acum adăugați sancțiunile, boicoturile și punctele de presiune venite de la actorii nestatali supra-împuterniciți. Preferatul meu este Jack Sweeney, un student de 19 ani de la Central Florida University, care și-a creat un cont de Twitter — @RUOligarchJets sau Russian Oligarch Jets — care urmărește avioanele private ale miliardarilor ruși apropiați de Putin. „Deși tânărul de 19 ani nu este singura persoană care oferă astfel de servicii”, a remarcat Bloomberg, ceea ce face contul său diferit este „accesibilitatea ușoară și fereastra atrăgătoare” pe care o oferă asupra vieții prietenilor lui Putin.
Contul a strâns 53.000 de urmăritori în doar câteva zile, iar acum are aproape 400.000; un singur individ, Sweeney le îngreunează prietenilor lui Putin demersurile de a-și ascunde bogăția deseori oneros obținută.
Aceasta este globalizarea indignării morale: merge de la vizionarea unui scurt videoclip online care arată soldați ruși trăgând asupra unei instalații ucrainen de energie nucleară, la un angajat care postează acel videoclip pe pagina sa de Facebook, la un grup de angajați care trimit e-mail șefilor lor sau merg pe Slack. — nu să le ceară directorilor executivi să facă ceva, ci să le spună că trebuie să facă ceva, altfel vor pierde lucrători și clienți.
Se întâmplă în companii din întreaga lume. La scurt timp după ce Putin a invadat Ucraina, BP, pe cont propriu, a declarat că renunță la operațiunile sale în Rusia, după ce a lucrase cu o firmă petrolieră acolo timp de aproximativ 30 de ani. Pentru Rusia, faptul de piarde talentul de inginerie petrolieră al BP este o lovitură uriașă.
Rusia și rușii sunt acum anulați din toate direcțiile – de la balerini la echipe de fotbal, până la orchestre – și tendința asta este condusă din ce în ce mai mult de indivizi supra-împuterniciți și grupuri mici. Iar atunci când această anulare capătă dmensiuni globale, acționează fără milă. După cum a raportat The Times săptămâna trecută, „la o zi după ce organizatorii Jocurilor Paralimpice de iarnă au anunțat că vor permite sportivilor ruși și belarusi să participe la competiție, consiliul a făcut o piruetă uluitoare și i-a interzis sportivii din ambele țări în ajunul ceremonia de deschidere”.
Există, totuși, două mari pericole cu aceste inovații. Dacă bomba nucleară economică pe care SUA și aliații săi tocmai au detonat-o în Rusia îi zdrobește economia la fel de repede și profund pe cât bănuiesc că o va face, există pericolul, oricât de îndepărtat, ca Putin să ajungă la extreme mai mari, chiar de neconceput, cum ar fi lansarea unei adevărate arme nucleare.
Al doilea pericol – și China, în special, ar trebui să țină cont de acest lucru – este că, în timp ce statele-națiune pot alege să ridice sancțiunile la un moment dat, din motive serioase de realpolitik, actorii nestatali s-ar putea să nu o facă. Acestea sunt organizații extrem de descentralizate.
Când Anonymous, consorțiul global de hackeri, a anunțat că încearcă să elimine site-urile web rusești, asta nu a fost prin ordin guvernamental; a acţionat de la sine. Pe cine sună Rusia pentru ca Anonymous să accepte încetarea focului?
Putin era un total ignorant în privința lumii în care trăia, așa că și-a pariat ferma în cazinoul globalizării din secolul XXI, unde, în cele din urmă, casa câștigă întotdeauna – sau nu mai rămâne nicio casă.
Există semne că China recunoaște unele dintre aceste noi realități – că nicio țară nu este prea mare pentru a nu fi anulată în lumea interconectată. Dar instinctul său inițial pare să fie cel de a încerca să se izoleze de această realitate, în loc să acționeze pentru a ajuta la oprirea agresiunii lui Putin. Prin urmare, spun: Mult succes cu asta. China nu poate sta conectată și deconectată în același timp.
Așa că sper nu numai că liderii Chinei nu-și pariază ferma pe o preluare rapidă a Taiwanului. Sper că Beijingul se alătură, în schimb, Occidentului și cu atât de mult din restul lumii pentru a i se opune lui Putin. China ar deveni un adevărat lider global dacă ar face asta. Dacă alege, în schimb, să călărească cu haiducii, lumea va fi mai puțin stabilă și mai puțin prosperă după câte toți pot putem vedea – în special China.
Cum rămâne, Xi? >>
