Președintele rus are o lungă istorie de folosire a eșecurilor în securitate în avantajul său politic, notează The New Yorker.
<< Vineri seara, cel puțin patru bărbați au descins în forță în Crocus City Hall, o sală de concerte situată la periferia nord-vestică a Moscovei, trăgând în victime pe măsură ce acestea alergau urlând, prin holul imens al clădirii. Cei prinși în interior au surprins scena sumbră cu telefoanele lor mobile: atacatori răspândiți, cu armele pregătite, salve de foc automat, trupuri căzute la podea. Atacatorii au dat foc sălii de spectacole, incendiul răspândindu-se rapid. Fumul și flăcările au cuprins clădirea. Conform unui canal Telegram apropiat de forțele de ordine ruse, poliția a găsit 28 de cadavre într-o singură toaletă; alte paisprezece au fost găsite într-o scară de evacuare de urgență. În total, 137 de persoane sunt decedate – cel mai mare număr de morți într-un act terorist comis în Rusia, din 2004, când peste 300 de persoane au murit după ce militanții au luat cu asalt o școală în Beslan.
Actul terorist a fost, mai presus de toate, exact asta: un spasm îngrozitor de violență, amintind de celor mai grave atacuri din Europa din ultimii ani, precum luarea cu asalt a teatrului Bataclan din Paris, în 2015, unde au fost uciși 130 de oameni. Dar în Rusia, după 24 de ani de domnie a lui Vladimir Putin – care tocmai și-a prelungit mandatul cu alți șase ani, prin alegerile de săptămâna trecută – și după doi ani de război cu Ucraina, atacul poate avea propria sa semnificație politică.
Breșele De securitate pot fi în mod aparte problematice pentru liderii autoritari. Până la urmă, atracția implicită exercitată de Putin în rândul poporului rus se bazează pe ideea în sine a unui stat puternic, unit, bine dotat, capabil să-l protejeze. El și-a început ascensiunea la putere pe baza unei campanii brutale de contrainsurgență în Cecenia, iar acum îndeamnă națiunea nu doar să se unească în jurul conflictului cu Ucraina, ci să participe la ceea ce el prezintă a fi o luptă definitorie pentru epocă împotriva unei intenții colective a Vestului de a distruge Rusia.
Atacul de vineri seară reprezintă o abatere oribilă și incomodă de la această narațiune. În câteva ore, o organizație afiliată ISIS, cunoscută sub denumirea ISIS-K (unde „K” semnifică provincia Khorasan, o referință la Afganistan și alte părți din Asia Centrală), a pretins că luptătorii săi sunt responsabili pentru „uciderea și rănirea a sute de oameni și provocarea unor distrugeri mari la fața locului înainte de a se retrage în siguranță la bazele lor”. ISIS-K mai comisese atacuri teroriste în Afganistan și Iran și a viza demult Rusia în retorica sa, invocând campania extensivă de bombardamente a Kremlinului în Siria și lupta sa împotriva militanților în republicile ruse cu majoritate musulmană din Caucazul de Nord. La începutul acestui lunii, serviciile de securitate ruse au ucis doi bărbați care, au declarat oficialii, plănuiau să comită un atac asupra unei sinagogi din Moscova, în numele ISIS-K. În timpul weekendului, canalele de social media afiliate ISIS au publicat înregistrări video șocante luate de camerele de corp, care îi arată pe teroriști trăgând asupra oamenilor în interiorul sălii; unul dintre ei se apropie de un bărbat rănit care zace la pământ și îi taie gâtul cu un cuțit. O voce strigă: „Ucide-i! Nu arăta milă!” și „Necredincioșii vor fi învinși”.
Atacul a părut să se încadreze într-un scenariu asupra căruia agențiile de informații americane avertizaseră de câteva săptămâni. În martie, la începutul lunii, Ambasada SUA din Rusia a declarat că „monitorizează rapoarte conform cărora extremiștii au planuri iminente de a viza adunări mari în Moscova”, inclusiv concerte. Vineri, Adrienne Watson, un purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, a confirmat existența unei astfel de informații, adăugând că „Guvernul SUA a împărtășit de asemenea această informație cu autoritățile ruse în conformitate cu îndelungata sa politică de ‘datorie de avertizare’”.
Cu toate acestea, Putin pare să fi respins alerta ca fiind o viclenie sau o provocare. La o întâlnire cu oficiali de rang înalt din FSB, cu doar trei zile înaintea atacului terorist, Putin s-a referit la avertismentele de informații din partea guvernelor occidentale. „Toate acestea par a fi șantaj direct și intenția de a intimida și destabiliza societatea noastră”, a declarat el. În remarcile sale către FSB, Putin s-a concentrat mult mai mult pe războiul din Ucraina („Aspectul cel mai critic și intens al activității voastre astăzi este, fără îndoială, legat de operațiunea militară specială”) și a legat orice mențiune a amenințărilor teroriste de eforturile Occidentului de a slăbi Rusia („aceleași servicii speciale occidentale care stau în spatele manifestărilor lor”).
Un atac al ISIS, oribil și, în anumite privințe, previzibil, care să zdruncine sentimentul de securitate în capitala Rusiei nu se potrivește cu obsesiile politice ale lui Putin. Membrii vastului aparat de securitate al Rusiei sunt în primul rând agenți de protejare a regimului. Statul Islamic este inclus în registrul organizațiilor teroriste și extremiste, dar la fel este și rețeaua politică a lui Alexei Navalni, care a murit într-o închisoare rusă, luna trecută. Vineri, în ziua atacului, Kremlinul adăugase pe aceeași listă ceea e denumit drept „mișcarea LGBT” mondială.
În februarie, un raport al site-ului de investigații Proekt, site pe care statul rus l-a considerat „indezirabil”, a contabilizat 10.000 de persoane supuse urmăririi penale în cazuri cu motivație politică în timpul actualului mandat prezidențial de șase ani al lui Putin – depășind cifrele comparabile sub conducerea liderilor sovietici Nikita Hrușciov și Leonid Brejnev. Ruslan Leviev, un cercetător open-source, care a fost condamnat în absență pentru acoperirea operațiunilor militare rusești și care acum este stabilit în SUA, a remarcat: „Într-o țară în care forțele speciale contra teroriste urmăresc comentatorii de pe Internet care au spus ceva greșit despre Putin sau au scris despre Bucea, teroriștii se vor simți întotdeauna liberi”.
În mod previzibil, Putin a încercat să asocieze cu Ucraina ceea ce, după toate informațiile, este un act de terorism al ISIS. Sâmbătă, el a vorbit despre un „act de terorism oribil și sălbatic”, dar nu a menționat grupul – ISIS – care și-a revendicat responsabilitatea. „Au încercat să fugă și se îndreptau spre Ucraina”, a spus el despre cei patru suspecți, adăugând că „a fost pregătită o fereastră pentru ei pe partea ucraineană pentru a traversa frontiera de stat”. Un comunicat al FSB a afirmat că suspecții aveau „contacte corespunzătoare” în Ucraina. Meduza, o sursă independentă rusă, a relatat că Kremlinul a instruit media de stat să accentueze „urmele” implicării ucrainene în atac.
A devenit la modă etichetarea fiecărui atac comis în interiorul Rusiei drept o operațiune sub steag fals, de distragere a atenției, lansată de serviciile de securitate ale Rusiei. (Serviciul de informații militare al Ucrainei a adoptat această teorie, numind atacul de vineri „o provocare planificată și deliberată de către serviciile speciale ruse, la comanda lui Putin”). Există dovezi convingătoare, dar departe de a fi concluzive, privind implicarea FSB într-o serie de atacuri cu bombe asupra unor blocuri, în 1999, care au pregătit terenul pentru ca Putin să devină președinte. Dar, în anii care au trecut de atunci, adevărul este adesea mai banal: statul condus de Putin direcționează resurse incredibile și a devenit destul de priceput în a se proteja pe sine, dar este mai puțin capabil – poate chiar mai puțin interesat – de a-i proteja pe cei pe care îi guvernează.
În ceea ce privește acțiunile lui Putin de acum, atacul terorist din 2004 de la Beslan poate fi instructiv. În urma acelei tragedii, Putin nu a acționat pentru a reforma agențiile de securitate ale Rusiei, de exemplu, sau pentru a desfășura o anchetă independentă cu privire la decizia forțelor de securitate de a folosi explozibili grei la școală, ci mai degrabă pentru a anula reformele democratice incipiente. Kremlinul a anulat alegerile directe pentru guvernatorii regionali în favoarea unor numiri prezidențiale; de asemenea, a abolit circumscripțiile uninominale în Duma, eliminând ultimele voci independente din parlament. Un atac nu trebuie să fie o provocare planificată pentru ca Putin să încerce să-l folosească în avantajul său politic.
Totuși, este greu de imaginat că Kremlinul poate să facă mai mult pentru a împuternici FSB-ul în vânătoarea sa de dușmani, reali sau imaginați, sau pentru a eroda și mai mult instituțiile democratice ale Rusiei. Similar, poate Rusia să escaladeze în mod real atacurile sale asupra orașelor și infrastructurii civile ucrainene, având în vedere că, vineri, cu câteva ore înainte de atacul terorist, zeci de rachete și drone rusești loviseră unități energetice din întreaga țară? Putin ar putea încerca în schimb să-i facă pe ruși să uite de ororile de la Crocus City Hall, sau cel puțin să treacă peste ele fără prea multă fanfară și să nu ajungă la întrebări dificile pentru el și pentru stat. Sau ar putea încerca, așa cum a făcut în primele ore după atac, să înlocuiască perspectiva răului real cu un dușman mai potrivit. Vremurile de război creează propria logică a oportunității; același lucru este valabil și pentru autocrațiile alate în stadiu târziu, obsedate de supraviețuirea lor. Prin urmare, Putin ar putea găsi un răspuns la masacru, chiar dacă acesta are puțin de-a face cu cei care l-au comis. >>
Cum îi dezonorează Putin pe cei morți în atentatul terorist din Moscova
